Darul de a munci pe care Dumnezeu l-a dat servilor săi

„Te-am glorificat pe pămînt, terminînd lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac.“ — Ioan 17:4.

 1. Ce a făcut Isus în privinţa lucrării pentru care fusese trimis pe pămînt?

ISUS CRISTOS, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, este principalul serv al Creatorului cerului şi pămîntului. Cînd Iehova l-a trimis pe pămînt cu scopul de a justifica suveranitatea sa universală şi a răscumpăra omenirea, Isus a produs o adevărată uimire, îndeosebi pentru omenire. Această situaţie fusese profeţită în Isaia 52:13, 14: „Iată! Servul meu va acţiona cu discernămînt. El va fi pus într-o poziţie înaltă şi, cu certitudine, va fi ridicat şi înălţat foarte mult. În măsura în care mulţi l-au privit cu uimire — într-adevăr desfigurarea în ce priveşte înfăţişarea sa era mai mare decît a oricărui alt om şi în ce priveşte forma sa maiestuoasă, mai mult decît aceea a fiilor neamului omenesc . . ..“ El a terminat această lucrarea excepţională în mod loial, după cum a marturisit în rugăciunea sa către Iehova Dumnezeu: „Te-am glorificat pe pămînt, terminînd lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac“ (Ioan 17:4). El este un exemplu pentru toţi servii lui Dumnezeu.

 2. În ce sens sîntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu?

² Oamenii, atît bărbaţii cît şi femeile, au o necesitate lăuntrică de a munci. Ea se datorează modului în care am fost făcuţi: „Să facem omul după chipul nostru, după asemănarea noastră“, a spus Iehova Dumnezeu în momentul cînd l-a creat pe om ca serv al său pe pămînt (Geneza 1:26). Această asemănare au reprezintă vreo asemănare fizică cu Dumnezeu, care este de natură spirituală, invizibil ochilor omeneşti. Dimpotrivă, ea înseamnă că omului perfect i-au fost date anumită însuşiri. Aceste însuşiri, printre care justeţea, înţelepciunea, iubirea şi altele, l-au separat de animalele inferioare. Că aceasta este interpretarea corectă ne este arătat de Coloseni 3:9, 10. În aceste versete, servilor dedicaţi şi asociaţi cu Isus Cristos li se cere să-şi schimbe personalitatea: „Dezbrăcaţi vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi-vă cu noua personalitate, care, printr-o cunoştinţă exactă, este înnoită în conformitate cu chipul aceluia care a creat-o“.

3, 4. a) Cum îl înfaţişează pe Dumnezeu cuvintele de la începutul Bibliei? b) În ce sens s-a odihnit el de la încheierea lucrării de creaţie?

³ O trăsătură a „chipului“ lui Dumnezeu este aceea de lucrător. Iehova are libertatea absolută de a face ceea ce doreşte, iar dorinţa lui este de a lucra. Cuvintele de la începutul Bibliei ni-l prezintă ca un lucrător neobosit: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul“ (Geneza 1:1). Această lucrare nu l-a extenuat: „Iehova, Creatorul extremităţilor pămîntului, este un Dumnezeu pe timp indefinit. El nu se istoveşte, nici nu oboseşte.“ — Isaia 40:28.

⁴ Dar faptul că el s-a odihnit la sfîrşitul celei de a şasea zile de creaţie nu înseamnă că el a fost nevoit să-şi refacă forţele: „În şase zile Iehova a făcut cerurile şi pămîntul, iar în a şaptea zi el s-a oprit şi a început să se odihnească“ (Exod 31:17, Traducerea Lumea Nouă, nota de subsol la ediţia din 1963). Dumnezeu nu s-a odihnit de toate lucrările, ci doar de această lucrare de creaţie. La terminarea ei, el a contemplat-o şi a remarcat să era foarte bună, conform normelor sale privitoare la perfecţiune, iar el s-a simţit odihnit şi satisfăcut de realizarea acestei lucrări de cea mai bună calitate. Cînd a văzut că această excelentă lucrare a fost gata, Iehova, Creatorul întregii lucrări, s-a simţit bucuros, satisfăcut şi odihnit (Geneza 1:31; Ioan 5:17). Din cele amintite mai sus putem înţelege că oamenii, fiind făcuţi după chipul lui Dumnezeu, au o nevoie înnăscută nu numai de a lucra, ci şi de a se odihni, datorită sentimentului de împlinire a unei lucrări bine executate.

OMUL SIMTE NEVOIA DE A FACE O MUNCĂ PLINĂ DE SENS

 5. a) În ce alt mod este prezentat Dumnezeu? Ce rezultă de aici? b) Care este explicaţia parţială a declinului normelor de conduită morală în domeniul muncii?

⁵ În plus, Iehova este Dumnezeul care are un scop, iar lucrările lui dovedesc că sînt făcute pentru scop. „Iehova a făcut toate lucrurile pentru scopul său“, inclusiv omenirea (Proverbe 16:4). Rezultă, deci, că şi lucrările omului trebuie să aibă un scop. „Strădania omului de a găsi sensul vieţii“, scrie psihiatrul Viktor Frankl, „este principala sa forţa de motivaţie . . . Îndrăznesc să afirm că nu există nimic în lume care să-l ajtue să supravieţuiască mai eficient, chiar şi în cele mai proaste condiţii, decît cunoaşterea faptului că viaţă are un sens“. Dar pe mulţi îi plictiseşte efecţuarea repetată a unei singure operaţii pe banda de montaj, pe care se află un produs de care nici nu se interesează şi cu care nici nu se mîndresc. În aceasta constă explicaţia parţială a declinului normelor de conduită morală în domeniul muncii — o mare parte din munca actuală nesatisfăcînd necesitatea psihologică a omului de a găsi un sens vieţii şi neoferindu-i nici sentimentul împlinirii.

 6. Ce scop avea lucrarea pe care trebuie s-o facă omul?

⁶ Deoarece toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu au un scop, şi omul a fost făcut cu un scop. Dumnezeu a dat omului să facă o lucrare plină de sens, care necesita atît folosirea minţii cît şi a mîinilor sale în scopuri productive. „Iehova Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Eden, pentru ca el să o cultive şi să aibă grijă de ea“. Omul perfect trebuia să-şi supună „peştii mării, creaturile zburătoare ale cerurilor şi animalele domestice şi întregul pămînt şi orice animal mişcător care se mişcă pe pămînt“, iar „Iehova Dumnezeu a format din pămînt orice fiară sălbatică de pe cîmp şi orice creatură zburătoare a cerurilor şi a început să le aducă la om ca să vadă cum le va numi pe fiecare şi oricum numea omul pe fiecare suflet viu, acela îi era numele“. — Geneza 2:15; 1:26; 2:19.

7, 8. a) De ce munca în serviciul lui Dumnezeu poate fi numită pe drept cuvînt, un dar de la el? b) De ce preferinţele şi pasiunile nu pot să înlocuiască munca?

⁷ Iehova i-a dat omului să facă o lucrare adecvată, care-i aducea plăcere, bucurie şi satisfacţie. Această lucrare îi ocupa tot timpul, înlătura orice posibilitate de plictiseală sau monotonie şi dădea sentimentul plăcut al utilităţii sale. De asemenea, această lucrare avea un scop, deoarece ea fusese dată de Creatorul pămîntului şi universului, Dumnezeul cel Atotputernic, care are un scop. Sarcina de a lucra, pe care Adam şi Eva, primul bărbat şi prima femeie, au primit-o de la Iehova Dumnezeu, nu a înăbuşit, nu a stînjenit şi nici nu a redus prin nefolosire, însuşirile divine cu care au fost înzestraţi, ci, dimpotrivă, le-a permis sa se manifeste liber. Chiar şi după izgonirea omului din grădina Eden, şi după ce i s-a spus că îşi va efectua munca „în sudoarea frunţii“, ea era tot spre binele omului. — Geneza 3:19.

⁸ Studii ştiinţifice recente confirmă adevărul scriptural că omul a fost făcut să lucreze. Aceste studii au arătat că majoritatea persoanelor în vîrstă, care nu sînt bolnave, nu vor să se pensioneze, deoarece pensionarea aduce mai degrabă plictiseală decît fericire. Cercetătorii sînt de părere că pensionarea îi face pe oamenii plictisiţi şi leneşi să-şi piardă voinţa de a trăi şi, de fapt, le scurtează viaţa. În viaţa pensionarilor, preferinţele şi pasiunile nu pot înlocui într-un mod satisfăcător munca obişnuită. Preferinţele şi pasiunile pot procura bucurie cîteva ore pe săptămînă — ca o diversificare şi relaxare după orele de muncă obişnuită, dar devin plictisitoare dacă te ocupi de ele tot timpul. Ele nu ne dau satisfacţia de a simţi că viaţa noastră serveşte unul scop util. Înţeleptul rege Solomon a scris: „Inimă îmi era vesela de toată munca mea grea şi aceasta a devenit partea mea din toată munca mea grea. Pentru om nu este nimic mai bun decît să mănînce, să bea şi să-şi faca sufletul să vadă binele datorită muncii sale grele. Şi aceasta am văzut chiar cu, ca lucrul acesta este din mîna adevăratului Dumnezeu“. — Ecleziast 2:10, 24.

LUCRĂTORUL TREBUIE SĂ SE BUCURE DE ROADELE MUNCII SALE

9, 10. a) Ce ilustrări arată că omul trebuie să se bucure de roadele muncii sale? b) Ale cui strigăte le aude Iehova?

⁹ Iehova nu vrea ca omul să fie lipsit de roadele muncii lui. „Agricultorul care munceşte din greu“, a scris apostolul Pavel, „trebuie să fie primul care ia din roade“. În altă parte, el a analizat aceste principiu divin în detaliu şi a spus: „Cine plantează o vie şi nu mănîncă din roadele ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănîncă o parte din laptele turmei? Vorbesc aceste lucruri după norme omeneşti? Sau nu spune şi Legea aceste lucruri? Căci în legea lui Moise este scris: ‘Să nu pui botniţă boului cînd treieră cereale.’ Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? Sau el o spune numai în folosul nostru? Într-adevăr, în folosul nostru s-a scris, deoarece omul care ară trebuie să are cu speranţă, iar omul care treieră trebuie să o facă cu speranţă că va fi şi el părtaş.“ — 2 Timotei 2:6; 1 Corinteni 9:7–10.

¹⁰ Chiar şi animalele care muncesc trebuie să aibă parte de roadele muncii lor. Dacă Iehova apără interesele animalului care munceşte, cu atît mai mult va apere el cauza oamenilor care lucrează! De fapt, el îşi dezvăluie această intenţie cu claritate: „Iată: Salariile datorate lucrătorilor care v-au secerat cîmpurile, dar pe care voi le reţineţi, ţipă încontinuu, iar strigătele de ajutor din partea secerătorilor au ajuns la urechile lui Iehova al oştirilor“. — Iacob 5:4.

ISUS ŞI CONTINUATORII SĂI SÎNT LUCRĂTORI

11. Care era atitudinea lui Isus faţă de muncă? De ce trebuie să luăm în serios felul său de a gîndi în acest sens?

¹¹ Isus este un lucrător alături de Iehova, Tatăl său ceresc: „Tatăl meu a lucrat pînă acum“, a spus el „şi eu continui să lucrez“ (Ioan 5:17). Isus execută lucrărea pe care i-a repartizat-o Iehova. El face această lucrare în mod voluntar şi cu plăcere şi îşi exprimă bucuria de-a o executa. El o găseşte la fel de hrănitoare, plăcută şi reconfortantă ca şi pe o mîncare. Ba chiar mai mult, căci odată, cînd discipolii săi l-au îndemnat să mănînce, el le-a răspuns: „Mîncarea mea este să fac voia celui ce m-a trimis şi să termin lucrarea sa“ (Ioan 4:34). Bucuria pe care el o simţea la încheierea lucrării îl reconforta şi-i alunga plictiseală, aducîndu-i o stare de mulţumire şi bună dispoziţie. Cei care declară că sînt crestini trebuie să ia în serios atitudinea şi modul de comportare al lui Cristos Isus. De ce? Deoarece Biblia arată că el ne-a lăsat „un model pentru a călca pe urmele lui.“ — 1 Petru 2:21.

12, 13. a) Ce ilustrare ne arată că se cuvine să-i lăudăm pe lucrătorii harnici? Ce răsplată au primit ei? Ce s-a întîmplat cu sclavul neproductiv? c) La ce servesc concediile?

¹² Prin intermediul unei ilustrări Isus a arătat că munca îţi dă ea însăşi o răsplată sub formă de bucurie. Iată ilustrarea: Un om urma să plece într-o călătorie. El şi-a chemat sclavii şi le-a împărţit bunurile sale în funcţie de capacitatea fiecărui sclav. El nu le-a cerut sclavilor să facă mai mult decît erau în stare, dar se aştepta ca fiecare dintre ei să facă potrivit capacităţii lui. După o absenţă îndelungată, el s-a întors acasă pentru a le cere socoteală de ceea ce făcuseră. Sclavul care primise cinci talanţi i-a dublat, cel care primise doi talanţi i-a dublat, iar cel care primise un singur talant nu l-a înmulţit. Cum au fost răsplătiţi cei doi lucrători harnici? Li s-a dat un concediu? Nu, ci, dimpotrivă, li s-a dat să lucreze şi mai mult! Stăpînul i-a lăudat pe fiecare în parte, spunînd: „Bine, sclav fidel şi bun!“ Apoi a adăugat: „Ai fost fidel în puţine lucruri, te voi numi peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpînului tău“. Bucuria stăpînului o constituia această lucrare, iar prin faptul că au fost însărcinaţi să execute o cantitate şi mai mare de muncă, sclavii cei harnici au intrat şi mai mult în bucuria sa. Dar ce s-a petrecut cu sclavul cel leneş? Hotărîrea stăpînului său a fost următoarea: „Luaţi-i talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi!“ — Matei 25:14–30.

¹³ Acum sclavul cel leneş putea să trîndăvească. Dar a fost el fericit? Nu, el a început să plîngă şi să scrîşnească din dinţi! Pentru a fi fericiţi avem nevoie de o muncă folositoare, însă avem nevoie şi de perioade de odihnă. Spre deosebire de Iehova, noi obosim. Dar după ce concediul ne reface forţele fizice şi intelectuale şi ne redă buna dispoziţie, sîntem gata de şi mai multă muncă, ba chiar sîntem nerăbdători să ne reîntoarcem la lucru. Aşa stau lucrurile, exceptînd cazul în care munca respectivă se repetă şi este plictisitoare, fiind lipsită de scop şi sens pentru lucrător, aşa cum se întîmplă deseori cu munca laică astăzi.

14. De ce durată sînt avantajele unei existenţe materialiste?

¹⁴ Dar pe lîngă o muncă neatractivă, care generează declinul normelor de conduită morală în domeniul muncii, mulţi oameni sînt prinşi astăzi în mrejele materialismului. Dar de ce durată sînt avantajele obţinute din acumularea bogăţiilor materiale peste limita normală? Gînditorii moderni spun: „Nu le poţi lua cu tine (în mormînt)“. Regele Solomon a exprimat această idee cu şi mai multă forţă: „Aşa cum a ieşit din pîntecele mamei sale, gol se va duce iarăşi, aşa cum a venit şi nu va putea lua nimic din toată munca sa grea, [nici] cît ar putea să ia în mînă. Şi aceasta este o mare nenorocire: aşa cum a venit, aşa va pleca. Şi ce avantaj are acela care continuă să muncească din greu pentru vînt?“ — Ecleziast 5:15, 16.

15. Ce alte deşertăciuni îi prind în mreje pe unii oameni?

¹⁵ Unii se angajează într-o altă deşertăciune; muncesc, „pentru a ţine pasul cu vecinii“, cum arată zicala, sau, de cele mai multe ori, pentru a-şi întrece vecinii. „De asemenea, am auzit de ce muncesc oamenii din greu, pentru a reuşi“, a spus Solomon. „Deoarece ei sînt invidioşi din pricina lucrurilor pe care le au vecinii lor“. Sau: „Aceasta este rivalitate a unuia împotriva celuilalt“ (Ecleziast 4:4, Today’s English Version; N.W.). Într-adevăr, goale şi deşarte sînt vieţile şi lucrările celor nelegiuiţi: „Vei deveni ca un pom mare al cărui frunziş se veştejeşte şi ca o grădină care nu are apă. Iar omul viguros va deveni negreşit un fuior, iar produsul activităţii sale o scînţeie, şi amîndoi vor izbucni, concomitent, în flăcări şi nimeni nu îi va stinge“. — Isaia 1:30, 31.

ÎNVIORĂTOAREA LUCRARE CE NE STĂ ÎN FAŢĂ

16. Ce muncă plină de satisfacţii au în perspectivă oamenii ascultători?

¹⁶ Pentru oamenii de pe pămînt muncă nu va fi întotdeauna a goană după vînt. Ea va fi la fel de plină de sens şi scop ca şi aceea care i-a fost repartizată îniţial primei perechi umane în Eden, iar scopul lui Iehova de a transforma pămîntul într-un paradis mondial care să fie îngrijit de creaturile sale umane va fi realizat (Isaia 55:11). Peste acest pămînt populat cu oameni perfecţi va domni regatul lui Dumnezeu condus de Cristos. Viaţa în noul sistem nu va deveni niciodată monotonă sau plictisitoare, deoarece va trebui efectuată o mare cantitate de muncă — dar nu munca deşartă şi inutilă a acestei lumi vechi, în care săptămînă de lucru a devenit o corvoadă care începe cu Lunea Mohorîtă, cum numesc oamenii prima zi a săptămînii. Nu, ci ea va consta în interesanta şi fascinanta lucrare de înfrumuseţare a pămîntului, de exercitare a stăpînirii iubitoare asupra animalelor, de creştere a copiilor şi de educare oamenilor înviaţi, pînă cînd pămîntul va fi umplut cu o omenire dreaptă, precum şi cu multe alte bucurii nebănuite. Atunci oamenii activi se vor bucura îndelung de munca mîinilor lor şi vor trage folos deplin din ea. — Isaia 65:22.

17. Care sînt dovezile care arată că viaţa nu va deveni monotonă niciodată, chiar dacă am învăţat totul si am făcut totul?

¹⁷ În afară de lucrările care pretind îndemînarea mîinilor, vor exista probleme care vor solicita mintea oamenilor perfecţi şi care vor utiliza pe deplin capacităţile lor intelectuale. Niciodată omenirea nu va cunoaşte totul, deoarece „omenirea nu poate niciodată să descopere lucrarea pe care adevăratul Dumnezeu a făcut-o de la început pînă la sfîrşit“. „O, adîncimea bogăţiilor, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile lui şi de nedescoperit sînt căile lui“ (Ecleziast 3:11; Romani 11:33). Întotdeauna vor exista noi solicitări şi necunoscute care vor trebuie cercetate şi rezolvate. Deşi slujitorii lui Iehova vor trăi veşnic, nici chiar eternitatea nu la va fi suficientă că să înveţe tot ce există cu privire la pămîntul şi universul creat de Iehova.

18. De ce anume trebuie să fie precedată lucrarea de pe pămîntul paradiziac pe care ne-o va da Dumnezeu în dar?

¹⁸ Dar pînă cînd acea lucrare încîntătoare va deveni o realitate în viaţa noastră, rămîne de făcut o lucrare actuală pe care trebuie s-o îndeplinim pentru a fi siguri că vom ajunge la lucrarea din viitor, ca să avem parte apoi de pămîntul paradiziac. În prezent, pentru noi este o problemă de viaţă şi de moarte să cunoaştem în ce constă această importantă lucrare actuală.

[Chenarul de le pagina 11]

□ De ce au oamenii nevoie de muncă?

□ În ce sens se poate spune că Iehova s-a odihnit după ca a făcut cerurile şi pămîntul?

□ Ce lucrare plină de sens a dat Dumnezeu omului?

□ De ce se poate spune că munca îi face bine omului chiar şi în starea sa de imperfecţiune?

□ Ce dovezi arată că oamenii au fost făcuţi pentru a se bucura de roadele muncii lor?

□ Cum şi-a manifestat Isus atitudinea sa faţă de muncă?

□ Ce lucrare minunată au în perspectivă servii lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Dumnezeu i-a dat omului să facă o lucrare plină de sens