Lidia, o închinătoare a lui Dumnezeu ospitalieră

DIN timpuri străvechi, slujitorii adevăratului Dumnezeu s-au distins prin ospitalitatea lor (Geneza 18:1–8; 19:1–3). Definită drept „iubire de, căldură şi amabilitate faţă de străini“, ospitalitatea care izvorăşte dintr-o inimă sinceră este chiar şi astăzi un semn al adevăratului creştinism. De fapt, ea este o cerinţă pentru toţi cei care doresc să practice închinarea acceptată de Dumnezeu. — Evrei 13:2; 1 Petru 4:9.

O persoană care a manifestat ospitalitate într-un mod exemplar a fost Lidia. Ea i-a „constrâns“ pe misionarii creştini care vizitau oraşul Filipi să stea în casa ei (Faptele 16:15). Deşi Lidia este menţionată doar pe scurt în Scripturi, puţinul care se spune despre ea poate fi o încurajare pentru noi. Cum anume? Cine a fost Lidia? Ce ştim despre ea?

„Vânzătoare de purpură“

Lidia locuia în Filipi, principalul oraş al Macedoniei. Ea era însă din Tiatira, un oraş din regiunea Lidia, aflată în vestul Asiei Mici. Din acest motiv, unii sugerează că „Lidia“ era un supranume ce i se dăduse în Filipi. Cu alte cuvinte, ea era „lidiana“, la fel cum femeia căreia i-a depus mărturie Isus Cristos putea fi numită ‘samariteanca’ (Ioan 4:9). Lidia vindea „purpură“ sau articole vopsite cu acest colorant (Faptele 16:12, 14). Existenţa vopsitorilor atât în Tiatira, cât şi în Filipi este atestată de unele inscripţii dezgropate de arheologi. Este posibil ca Lidia să se fi mutat datorită activităţii ei, fie pentru propriile afaceri, fie ca reprezentantă a unei companii de vopsitori tiatirieni.

Purpura putea fi obţinută din diverse surse. Cea mai costisitoare era extrasă din anumite specii de moluşte marine. Potrivit poetului roman din secolul I, Martial, o mantie de purpură de cea mai bună calitate din Tir (un alt centru de producere a acestei substanţe) putea costa până la 10 000 de sesterţi, sau 2 500 de dinari, echivalentul salariului unui muncitor pe 2 500 de zile. Evident, aceste veşminte erau articole de lux pe care numai câţiva şi le puteau permite. Aşadar, e posibil ca Lidia să fi fost o persoană bogată. În orice caz, ea a fost în măsură să le ofere găzduire apostolului Pavel şi însoţitorilor săi — Luca, Sila, Timotei şi, poate, şi altora.

Predicarea lui Pavel în Filipi

În jurul anului 50 e.n., Pavel a pus pentru prima dată piciorul în Europa şi a început să predice în Filipia. Când sosea într-un nou oraş, obiceiul lui Pavel era acela de a vizita sinagoga pentru a le predica mai întâi evreilor şi prozeliţilor adunaţi acolo. (Compară cu Faptele 13:4, 5, 13, 14; 14:1.) Însă, după părerea unora, legea romană le interzicea evreilor să-şi practice religia în „incinta sfântă“ a oraşului Filipi. Prin urmare, după ce au petrecut „câteva zile“ acolo, în ziua de Sabat misionarii au găsit un loc lângă un râu, în afara oraşului, unde credeau „că se află un loc de rugăciune“ (Faptele 16:12, 13). Acesta era probabil râul Gangites. Acolo, misionarii au găsit numai femei, una dintre ele fiind Lidia.

„O închinătoare a lui Dumnezeu“

Lidia era „temătoare de [o închinătoare a lui, NW] Dumnezeu“, şi ea se convertise probabil la iudaism, fiind în căutarea adevărului religios. Deşi avea o meserie bine plătită, Lidia nu era materialistă. Dimpotrivă, ea îşi rezerva timp pentru lucrurile spirituale. „Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele vorbite de Pavel“, şi Lidia a acceptat adevărul. De fapt, „a fost botezată ea şi casa ei“. — Faptele 16:14, 15.

Biblia nu specifică cine erau ceilalţi membri ai casei Lidiei. Întrucât nu se menţionează nimic despre vreun soţ, probabil că ea era necăsătorită sau văduvă. Probabil „casa ei“ era compusă din rude, dar acest termen se putea referi şi la sclavi sau servitori. În orice caz, Lidia le-a împărtăşit cu zel ceea ce învăţase celor care locuiau cu ea. Şi ce bucurie trebuie să fi avut când ei au crezut şi au îmbrăţişat credinţa adevărată!

„Ne-a constrâns să intrăm“

Înainte de a o întâlni pe Lidia, probabil că misionarii au trebuit să se mulţumească cu cazările obţinute pe cheltuiala lor. Dar ea era fericită să-i poată găzdui. Însă faptul că a trebuit să insiste sugerează ideea că Pavel şi însoţitorii săi au opus o anumită rezistenţă. De ce? Pavel dorea să ‘vestească fără plată Evanghelia, să nu se folosească de dreptul său’ şi să nu devină o povară pentru nimeni (1 Corinteni 9:18; 2 Corinteni 12:14). Dar Luca adaugă: „După ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: «Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea». Şi ne-a constrâns să intrăm“ (Faptele 16:15). Lidia era preocupată în primul rând de faptul de a-i fi fidelă lui Iehova, iar faptul că a manifestat ospitalitate era, evident, o dovadă a credinţei ei. (Compară cu 1 Petru 4:9.) Ce exemplu excelent! Ne folosim şi noi bunurile pentru a promova interesele veştii bune?

Fraţii din Filipi

Când Pavel şi Sila au fost eliberaţi din închisoare după întâmplarea cu sclava posedată de demon, ei s-au întors la locuinţa Lidiei, unde au găsit nişte fraţi (Faptele 16:40). Credincioşii din congregaţia din Filipi, recent formată, foloseau, probabil, casa Lidiei ca loc permanent de întruniri. Este logic să credem că locuinţa ei a continuat să fie un centru de activitate teocratică în oraş.

Ospitalitatea călduroasă arătată la început de Lidia s-a dovedit a fi o caracteristică a întregii congregaţii. În pofida sărăciei lor, filipenii i-au trimis lui Pavel cu diverse ocazii lucrurile de care avea nevoie, şi apostolul a fost recunoscător. — 2 Corinteni 8:1, 2; 11:9; Filipeni 4:10, 15, 16.

Lidia nu este menţionată în scrisoarea trimisă de Pavel filipenilor în jurul anilor 60–61 e.n. Scripturile nu dezvăluie ce s-a întâmplat cu ea după evenimentele relatate în Faptele, capitolul 16. Cu toate acestea, scurta menţionare a acestei femei dinamice ne impulsionează să dorim să ‘fim primitori de oaspeţi’ (Romani 12:13). Cât de recunoscători suntem că avem în mijlocul nostru creştini asemenea Lidiei! Spiritul lor contribuie mult la căldura şi amabilitatea congregaţiilor, spre gloria lui Iehova Dumnezeu.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 28]

Viaţa evreilor din Filipi

Se pare că viaţa în Filipi nu era uşoară pentru evrei şi pentru cei convertiţi la iudaism. Au existat, probabil, unele sentimente antievreeşti, deoarece, cu puţin timp înainte de vizita lui Pavel, împăratul Claudiu îi expulzase pe evreii din Roma. — Compară cu Faptele 18:2.

Semnificativ în acest sens este faptul că Pavel şi Sila au fost târâţi înaintea magistraţilor după ce au vindecat-o pe sclava care avea un spirit de ghicire. Stăpânii ei, deposedaţi acum de o sursă rentabilă de venit, au exploatat prejudecăţile concetăţenilor lor susţinând: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; fiind iudei, vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le practicăm“. Prin urmare, Pavel şi Sila au fost bătuţi cu nuiele şi aruncaţi în închisoare (Faptele 16:16–24). Într-un astfel de climat, faptul de a se închina în mod deschis la Iehova, Dumnezeul evreilor, pretindea curaj. Dar, evident, pe Lidia nu o deranja faptul că era diferită.

[Legenda fotografiilor de la pagina 27]

Ruine din Filipi