Bătrâni, judecaţi cu dreptate!

„Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate.“ — DEUTERONOMUL 1:16.

 1. Ce încredinţare a autorităţii a avut loc în ce priveşte judecata, şi ce implică acest fapt pentru judecătorii umani?

ÎN CALITATE de Judecător Suprem, Iehova i-a încredinţat autoritatea judiciară Fiului său (Ioan 5:27). La rîndul său, în calitate de Cap al congregaţiei creştine, Cristos întrebuinţează clasa sclavului fidel şi prevăzător şi Corpul său de Guvernare pentru a numi bătrîni care, uneori, trebuie să acţioneze ca judecători (Matei 24:45–47; 1 Corinteni 5:12, 13; Tit 1:5, 9). Ca judecători adjuncţi, ei au obligaţia să urmeze îndeaproape exemplul Judecătorilor cereşti, Iehova şi Cristos Isus.

Cristos — Judecătorul exemplar

 2, 3. a) Ce profeţie mesianică dezvăluie calităţile lui Cristos ca Judecător? b) Ce aspecte sînt în mod deosebit demne de remarcat?

² Despre Cristos în calitate de Judecător s-a scris în mod profetic: „[Spiritul lui Iehova, NW] Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de [Iehova, NW]. Plăcerea Lui va fi frica de [Iehova, NW]; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra celor [blînzi ai pămîntului, NW]“. — Isaia 11:2–4.

³ Să remarcăm în această profeţie calităţile care-l fac capabil pe Cristos să ‘judece după dreptate pămîntul locuit’ (Faptele 17:31). El judecă în armonie cu spiritul lui Iehova, cu înţelepciunea, priceperea, sfatul şi cunoştinţa divină. Să observăm, de asemenea, că el judecă în teamă de Iehova. Astfel, ‘scaunul de judecată al lui Hristos’ este în mod reprezentativ ‘scaunul de judecată al lui Dumnezeu’ (2 Corinteni 5:10; Romani 14:10). El este atent să judece lucrurile în felul în care le judecă Dumnezeu (Ioan 8:16). El nu judecă doar după înfăţişare sau doar după cele auzite. El judecă cu rectitudine în favoarea celor blînzi şi a celor de condiţie umilă. Ce Judecător minunat! Şi ce minunat exemplu pentru oamenii imperfecţi care sînt chemaţi să exercite astăzi o funcţie judiciară!

Judecători pămînteşti

 4. a) Care va fi una dintre funcţiile celor 144 000 pe parcursul domniei milenare a lui Cristos? b) Ce profeţie arată că unii dintre creştinii unşi urmau să fie numiţi judecători în timp ce se aflau încă pe pămînt?

⁴ Scripturile indică faptul că un număr relativ mic de creştini unşi, începînd cu cei 12 apostoli, vor fi judecători asociaţi cu Cristos Isus în timpul Mileniului (Luca 22:28–30; 1 Corinteni 6:2; Apocalipsa 20:4). O rămăşiţă a membrilor Israelului spiritual, care se aflau pe pămînt, au fost ei înşişi judecaţi şi restabiliţi în 1918–19 (Maleahi 3:2–4). Cu privire la restabilirea Israelului spiritual era profeţit: „Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară şi pe sfătuitorii tăi ca la început“ (Isaia 1:26). Astfel, la fel cum făcuse „la început“ cu Israelul carnal, Iehova i-a dat rămăşiţei restabilite judecători şi sfătuitori drepţi.

 5. a) Cine au fost cei ‘puşi judecători’ după restabilirea Israelului spiritual, şi cum sînt ei descrişi în cartea Apocalipsa? b) De cine sînt sprijiniţi acum în lucrarea judiciară supraveghetorii unşi, şi cum sînt instruiţi aceştia să devină judecători mai buni?

⁵ Pentru început, ‘oamenii înţelepţi’ care au fost ‘puşi judecători’ erau toţi bătrîni unşi (1 Corinteni 6:4, 5). Acei supraveghetori unşi respectaţi şi fideli sînt descrişi în cartea Apocalipsa ca fiind ţinuţi în mîna dreaptă a lui Isus, adică aflîndu-se sub controlul şi conducerea sa (Apocalipsa 1:16, 20; 2:1). Începînd din 1935, cei unşi au primit sprijinul loial al „marii mulţimi“ mereu crescînde, a cărei speranţă este să supravieţuiască ‘necazului celui mare’ şi să trăiască pentru totdeauna pe un pămînt paradiziac (Apocalipsa 7:9, 10, 14–17). În timp ce „nunta Mielului“ se apropie, tot mai mulţi din rîndurile acestora sînt numiţi de către Corpul de Guvernare pentru a sluji ca bătrîni şi judecători în cele peste 66 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe întregul pămînta (Apocalipsa 19:7–9). Prin intermediul unor şcoli speciale, ei sînt instruiţi pentru a purta responsabilităţi în societatea ‘noului pămînt’ (2 Petru 3:13). Şcoala pentru ministerul Regatului, care s-a ţinut la sfîrşitul anului 1991 într-un mare număr de ţări, a pus accentul pe tratarea adecvată a cazurilor judiciare. Bătrînii care slujesc ca judecători sînt obligaţi să-i imite pe Iehova şi pe Cristos Isus, ale căror judecăţi sînt adevărate şi drepte. — Ioan 5:30; 8:16; Apocalipsa 19:1, 2.

Judecători care ‘se poartă cu frică’

 6. De ce trebuie să ‘se poarte cu frică’ bătrînii care slujesc în comitete judiciare?

⁶ Dacă Cristos însuşi judecă în teamă de Iehova şi cu ajutorul spiritului Său, cu cît mai mult trebuie să facă acest lucru nişte bătrîni imperfecţi! Cînd sînt desemnaţi să slujească într-un comitet judiciar, ei trebuie ‘să se poarte cu frică’, chemîndu-l pe Tatăl „care judecă fără părtinire“ să-i ajute să judece cu dreptate (1 Petru 1:17). Ei trebuie să-şi amintească faptul că au de-a face cu vieţile oamenilor, cu ‘suflete’, ca unii care „au să dea socoteală“ (Evrei 13:17). Luînd în considerare acest lucru, cu siguranţă că ei vor fi totodată răspunzători în faţa lui Iehova pentru orice greşeală judiciară pe care ar putea-o face şi care ar putea fi evitată. În comentariul său asupra textului din Evrei 13:17, J. H. A. Ebrard a scris: „Este datoria păstorului să vegheze asupra sufletelor încredinţate lui pentru îngrijire, şi . . . el trebuie să dea socoteală de toate, chiar şi de cele care s-au pierdut din vina sa. Acesta este un cuvînt solemn. Fie ca oricare ministru al cuvîntului să ia în considerare, că el şi-a asumat de bunăvoie această funcţie de o formidabilă răspundere“. — Compară cu Ioan 17:12; Iacov 3:1.

 7. a) Ce nu trebuie să uite judecătorii din timpurile moderne, şi care trebuie să fie obiectivul lor? b) Ce învăţăminte trebuie să tragă bătrînii din Matei 18:18–20?

⁷ Bătrînii care exercită o funcţie judiciară nu trebuie să uite că adevăraţii Judecători ai fiecărui caz sînt Iehova şi Cristos Isus. Amintiţi-vă ce li s-a spus judecătorilor din Israel: „Nu pentru oameni judecaţi, ci pentru [Iehova, NW], care va fi lîngă voi în ceea ce priveşte judecata. Acum, frica [de Iehova, NW] să fie peste voi . . . Aşa să lucraţi şi nu veţi fi vinovaţi“ (2 Cronici 19:6–10). Cu o teamă plină de veneraţie, bătrînii care judecă un caz trebuie să facă tot ce este posibil pentru a fi siguri că Iehova este realmente ‘lîngă ei în ce priveşte judecata’. Hotărîrea lor trebuie să reflecte cu exactitate modul în care Iehova şi Cristos consideră problema. Ceea ce ei în mod simbolic ‘leagă’ (consideră vinovat) sau ‘dezleagă’ (consideră nevinovat) pe pămînt trebuie să fie ceea ce a fost deja legat sau dezlegat în cer — aşa cum este revelat prin ceea ce este scris în Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu. Dacă ei se roagă lui Iehova în numele lui Isus, Isus va fi „în mijlocul lor“ pentru a-i ajuta (Matei 18:18–20; Turnul de veghere, 15 februarie 1988, pagina 9, engl). Cu ocazia unei audieri judiciare, atmosfera trebuie să demonstreze că Cristos este cu adevărat în mijlocul lor.

Păstori în permanenţă

 8. Care este responsabilitatea principală a bătrînilor faţă de turmă, aşa cum reiese din exemplul lui Iehova şi al lui Cristos (Isaia 40:10, 11; Ioan 10:11, 27–29)?

⁸ Bătrînii nu judecă în permanenţă. Ei sînt în permanenţă păstori. Ei vindecă, nu pedepsesc (Iacov 5:13–16). Ideea fundamentală pe care o conţine cuvîntul grecesc pentru supraveghetor (e·pí·sko·pos) este cea de grijă protectoare. Theological Dictionary of the New Testament afirmă: „Adăugat la păstor [în 1 Petru 2:25], termenul [e·pí·sko·pos] sugerează lucrarea pastorală de a veghea asupra sau a păzi“. Da, principala lor responsabilitate este să vegheze asupra oilor şi să le păzească, să le păstreze în cadrul turmei.

 9, 10. a) Cum a accentuat Pavel principala îndatorire a bătrînilor, deci ce întrebare s-ar putea foarte bine pune? b) Ce dau de înţeles cuvintele lui Pavel de la Faptele 20:29, deci cum pot încerca bătrînii să reducă numărul cazurilor judiciare?

⁹ Adresîndu-se bătrînilor congregaţiei din Efes, apostolul Pavel pune accentul în mod corespunzător, spunînd: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfînt supraveghetori, ca să păstoriţi [congregaţia, NW] lui Dumnezeu, pe care a cîştigat-o cu sîngele Celui al Său“ (Faptele 20:28). Pavel scoate în evidenţă păstorirea, nu pedepsirea. Unii bătrîni poate că ar face bine să mediteze la următoarea întrebare: ‘N-am putea cîştiga o mare parte din timpul necesar investigării şi tratării cazurilor judiciare dacă am aloca mai mult timp şi efort păstoririi?’

¹⁰ Ce-i drept, Pavel a avertizat că vor exista „lupi tiranici“. Dar nu le-a imputat el acestora că nu “vor trata cu tandreţe turma“ (Faptele 20:29, NW)? Şi în timp ce a dat de înţeles că supraveghetorii fideli trebuie să-i expulzeze pe aceşti „lupi“, nu indică oare cuvintele lui că bătrînii trebuie să-i trateze „cu tandreţe“ pe ceilalţi membri ai turmei? Cînd o oaie devine slabă spiritualiceşte şi încetează să-i slujească lui Dumnezeu, de ce anume are ea sau el nevoie — de lovire, sau de vindecare, de pedeapsă, sau de păstorire (Iacov 5:14, 15)? Aşadar, bătrînii trebuie să-şi planifice cu regularitate timp pentru lucrarea de păstorire. Aceasta poate duce la fericitul rezultat de a avea mai puţine cazuri judiciare consumatoare de timp, care-i implică pe unii creştini ce au fost biruiţi de păcat. Cu certitudine, principala preocupare a bătrînilor trebuie să fie aceea de a se pune la dispoziţie ca o sursă de uşurare şi mîngîiere, promovînd astfel pace, linişte şi securitate în rîndurile poporului lui Iehova. — Isaia 32:1, 2.

Slujind ca păstori şi judecători binefăcători

11. De ce au nevoie de imparţialitate şi de „înţelepciunea de sus“ bătrînii care slujesc în comitete judiciare?

¹¹ O păstorire mai intensă înainte ca un creştin să facă un pas greşit ar putea reduce numărul cazurilor judiciare în rîndurile poporului lui Iehova (compară cu Galateni 6:1). În pofida acestui fapt, din cauza păcatului şi a imperfecţiunii umane, supraveghetorii creştini trebuie, probabil, să se ocupe din cînd în cînd de unele cazuri de transgresiune. Ce principii trebuie să-i îndrume? Acestea nu s-au schimbat în comparaţie cu cele din timpul lui Moise sau cu cele ale primilor creştini. Cuvintele lui Moise adresate judecătorilor Israelului sînt valabile şi azi: „Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate . . . [Să nu fiţi părtinitori în judecată, NW]“ (Deuteronomul 1:16, 17). Imparţialitatea este o caracteristică a ‘înţelepciunii de sus’, înţelepciune care le este atît de vitală bătrînilor care slujesc în comitete judiciare (Iacov 3:17; Proverbele 24:23). O astfel de înţelepciune îi va ajuta să facă deosebire între slăbiciune şi răutate.

12. În ce sens trebuie să fie judecătorii nu numai drepţi, ci şi buni?

¹² Bătrînii trebuie „să judece după dreptate“, în armonie cu normele lui Iehova referitoare la ce este corect şi ce este greşit (Psalmul 19:9). Dar, în timp ce se străduiesc să fie drepţi, ei trebuie să caute totodată să fie buni, în sensul distincţiei pe care o face Pavel la Romani 5:7, 8. Comentînd aceste versete în articolul intitulat „Dreptate“, lucrarea Insight on the Scriptures afirmă: „Cuvîntul grecesc întrebuinţat arată că persoana care se remarcă, sau se distinge, prin bunătate este o persoană binevoitoare (dispusă să facă binele sau să le aducă foloase altora) şi binefăcătoare (manifestînd activ o astfel de bunătate). Ea este preocupată nu doar să facă ceea ce pretinde justiţia, ci merge mai departe, fiind impulsionată de o consideraţie sănătoasă faţă de alţii şi de dorinţa de a le fi de folos şi de a-i ajuta“ (volumul 2, pagina 809). Bătrînii care sînt nu numai drepţi, ci şi buni, îi vor trata pe transgresori cu consideraţie binevoitoare (Romani 2:4). Ei trebuie să facă tot ce pot pentru a-l ajuta pe transgresor să înţeleagă necesitatea de a se căi, chiar dacă la început s-ar părea că nu reacţionează la eforturile lor.

Atitudine corespunzătoare la audieri

13. a) Cînd un bătrîn acţionează ca judecător, ce anume nu trebuie el să înceteze a fi? b) Ce sfat dat de Pavel se aplică şi în cazul audierilor judiciare?

¹³ Cînd o situaţie pretinde o audiere judiciară, supraveghetorii nu trebuie să uite că ei sînt şi păstori, avînd de-a face cu o oaie a lui Iehova, aflată sub „Păstorul cel bun“ (Ioan 10:11). Sfatul dat de Pavel în vederea acordării unui ajutor sistematic oilor care sînt în situaţii dificile se aplică cu tot atîta forţă în cazul audierilor judiciare. El a scris: „Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins într-o greşeală, voi care [aveţi calităţile spirituale necesare, NW] să-l îndreptaţi cu duhul blîndeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos“. — Galateni 6:1, 2.b

14. Cum trebuie supraveghetorii să privească audierile judiciare, şi care trebuie să fie atitudinea lor faţă de un transgresor?

¹⁴ În loc să se considere nişte judecători superiori întruniţi pentru a administra o pedeapsă, bătrînii care slujesc într-un comitet judiciar trebuie să privească audierea drept un alt aspect al lucrării lor de păstorire. Una dintre oile lui Iehova se află în necaz. Ce pot face ei ca să îl sau să o salveze? Este oare prea tîrziu pentru a ajuta această oaie care s-a rătăcit de turmă? Să sperăm că nu. Bătrînii trebuie să păstreze un punct de vedere pozitiv în această privinţă, dînd dovadă de îndurare acolo unde este potrivit acest lucru. Aceasta nu înseamnă că ei trebuie să minimalizeze normele lui Iehova, dacă a fost comis un păcat grav. Dar faptul că ei vor fi conştienţi de orice circumstanţe atenuante îi va ajuta să manifeste îndurare acolo unde este posibil (Psalmii 103:8–10; 130:3). Este trist s-o spunem, dar unii transgresori au o atitudine atît de îndărătnică încît bătrînii sînt obligaţi să dea dovadă de fermitate, dar niciodată de duritate. — 1 Corinteni 5:13.

Scopul audierilor judiciare

15. Cînd se iveşte o problemă serioasă între fraţi, ce trebuie să se constate în primul rînd?

¹⁵ Cînd se iveşte o problemă serioasă între fraţi, bătrînii înţelepţi vor constata, în primul rînd, dacă cei implicaţi au încercat să reglementeze chestiunea în particular, în spiritul celor arătate la Matei 5:23, 24 sau Matei 18:15. Dacă acest lucru nu a dat rezultate, probabil că sfatul dat de unul sau doi bătrîni va fi suficient. O acţiune judiciară este necesară numai în caz că s-a comis un păcat grav care ar putea duce la excludere (Matei 18:17; 1 Corinteni 5:11). Trebuie să existe o bază scripturală temeinică pentru instituirea unui comitet judiciar (vezi Turnul de veghere, 15 aprilie 1990, pagina 18). Iar cînd el este instituit, trebuie selectaţi pentru cazul respectiv cei mai capabili bătrîni.

16. Ce încearcă bătrînii să realizeze prin intermediul audierilor judiciare?

¹⁶ Ce încearcă să realizeze bătrînii prin intermediul audierilor judiciare? În primul rînd, este imposibil să judeci cu dreptate fără să cunoşti adevărul. La fel ca în Israel, chestiunile grave trebuie ‘cercetate amănunţit’ (Deuteronomul 13:14; 17:4). Astfel, unul dintre obiectivele unei audieri este să descopere elementele implicate în caz. Dar acest lucru poate şi trebuie făcut cu iubire (1 Corinteni 13:4, 6, 7). Odată ce elementele sînt cunoscute, bătrînii vor face tot ce este necesar pentru a proteja congregaţia, precum şi pentru a menţine în mijlocul ei înaltele norme morale ale lui Iehova şi acţiunea nestînjenită a spiritului său (1 Corinteni 5:7, 8). Unul dintre scopurile audierii este însă şi acela de a salva, dacă este posibil, un păcătos aflat în pericol. — Compară cu Luca 15:8–10.

17. a) Cum trebuie tratată în timpul audierii o persoană aflată sub acuzaţie, şi cu ce scop? b) Ce anume pretinde aceasta din partea membrilor comitetului judiciar?

¹⁷ O persoană aflată sub acuzaţie nu trebuie tratată niciodată altfel decît ca o oaie a lui Dumnezeu. Ea sau el trebuie tratat cu tandreţe. Dacă a fost comis un păcat (sau păcate), scopul drepţilor judecători va fi să-l ajute pe cel păcătos să se restabilească, să înţeleagă eroarea modului său de a acţiona, să se căiască şi astfel să fie smuls din „cursa Diavolului“. Aceasta va pretinde „arta de a preda“ şi ‘a îndemna cu toată îndelunga răbdare’ (2 Timotei 2:24–26; 4:2, NW). Ce se poate spune dacă cel păcătos recunoaşte atunci că a păcătuit, este cu adevărat întristat şi îi cere iertare lui Iehova (compară cu Faptele 2:37)? Dacă comitetul este convins că el doreşte în mod sincer să fie ajutat, în general, nu este necesar să fie exclus. — Vezi Turnul de veghere, 1 ianuarie 1983, pagina 31, paragraful 1, engl.

18. a) Cînd trebuie un comitet judiciar să dea dovadă de fermitate în ce priveşte excluderea unui transgresor? b) În virtutea cărei situaţii triste trebuie bătrînii să depună eforturi în folosul unei oi rătăcite?

¹⁸ Pe de altă parte, cînd membrii unui comitet judiciar se confruntă cu un caz clar de apostazie lipsită de remuşcări, de răzvrătire deliberată împotriva legilor lui Iehova sau de răutate crasă, datoria lor este să-i protejeze pe ceilalţi membri ai congregaţiei prin excluderea transgresorului nepenitent. Comitetul judiciar nu este obligat să se întîlnească de mai multe ori cu transgresorul sau să-l determine să vorbească, încercînd să-l forţeze să se căiască, dacă este evident că îi lipseşte o întristare după voia lui Dumnezeu.c În ultimii ani, au fost excluşi pe plan mondial aproximativ 1% din vestitori. Aceasta înseamnă că din aproximativ o sută de oi care stau în ţarc, una este pierdută — cel puţin temporar. Luînd în considerare timpul şi efortul pe care-l pretinde aducerea unei persoane în ţarc, nu este oare trist să ştim că zeci de mii de persoane sînt ‘predate pe mîna Satanei’ în fiecare an? — 1 Corinteni 5:5.

19. Ce nu trebuie să uite niciodată bătrînii care slujesc într-un comitet judiciar, deci care va fi obiectivul lor?

¹⁹ Bătrînii care deschid un caz judiciar nu trebuie să uite că în majoritatea cazurilor de păcătuire din congregaţie este implicată slăbiciunea, nu răutatea. Ei nu trebuie să uite niciodată ilustrarea lui Isus despre oaia pierdută, pe care el a încheiat-o cu cuvintele: „Vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se [căieşte, NW] decît pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de [căinţă, NW]“ (Luca 15:7). Într-adevăr, Iehova „doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la [căinţă, NW]“ (2 Petru 3:9). Cu ajutorul lui Iehova, fie ca toate comitetele judiciare de pe glob să facă tot ce pot pentru a prilejui bucurie în cer ajutîndu-i pe transgresori să înţeleagă necesitatea de a se căi şi de a începe să umble din nou pe calea îngustă care conduce la viaţă veşnică. — Matei 7:13, 14.

[Note de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Urmînd exemplul Marelui Păstor şi al Păstorului cel bun, care trebuie să fie preocuparea principală a bătrînilor?

◻ Cum se pot strădui bătrînii să reducă numărul cazurilor judiciare?

◻ În ce sens trebuie să fie judecătorii nu numai drepţi, ci şi buni?

◻ Cum trebuie tratat un transgresor în timpul unei audieri, şi cu ce scop?

◻ De ce excluderea este ultima măsură, care se adoptă după ce toate celelalte nu au dat rezultat?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Cînd este efectuată o păstorire prealabilă, pot fi evitate multe cazuri judiciare

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Chiar în timpul unei audieri judiciare, bătrînii trebuie să caute să-l restabilească pe transgresor cu spiritul blîndeţii