Străluciri de lumină în timpul apostolilor

„Lumina a strălucit pentru cel drept şi bucuria pentru cei cu inima integră.“ — PSALMUL 97:11, NW.

 1. În ce fel se aseamănă Martorii lui Iehova de azi cu primii creştini?

CÂT de mult apreciem noi, în calitate de creştini adevăraţi, cuvintele Psalmului 97:11! „Lumina a strălucit“ (NW) pentru noi în repetate rânduri. Într-adevăr, unii dintre noi văd de decenii lumina strălucitoare a lui Iehova. Aceasta ne aminteşte de Proverbele 4:18, unde se spune: „Cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care devine din ce în ce mai clară până când ziua va fi ferm stabilită“ (NW). Prin faptul că preţuim Scripturile şi nu tradiţia, noi, Martorii lui Iehova, ne asemănăm cu primii creştini. Atitudinea lor reiese clar din cărţile istorice ale Scripturilor greceşti creştine şi din scrisorile aflate în aceste Scripturi, redactate sub inspiraţie divină.

 2. Care au fost unele dintre primele străluciri de lumină pe care le-au primit discipolii lui Isus?

² Printre primele străluciri de lumină primite de continuatorii lui Isus Cristos din secolul I e.n. se numără cele în legătură cu Mesia. Andrei i-a spus fratelui său Simon Petru următoarele: „Noi am găsit pe Mesia“ (Ioan 1:41). Puţin mai târziu, Tatăl ceresc i-a dat lui Petru posibilitatea de a confirma lucrul acesta când apostolul i-a zis lui Isus Cristos: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu“. — Matei 16:16, 17; Ioan 6:68, 69.

Lumină asupra misiunii de predicare

 3, 4. După învierea sa, ce lumină le-a adus Isus continuatorilor săi în privinţa activităţii lor viitoare?

³ După învierea sa, Isus Cristos a adus lumină cu privire la obligaţia care le revine tuturor continuatorilor săi. Iată ce le-a spus el, după toate probablităţile, celor 500 de discipoli adunaţi în Galileea: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28:19, 20; 1 Corinteni 15:6). După aceea, toţi continuatorii lui Cristos au trebuit să fie predicatori, iar misiunea lor de predicare nu trebuia să se limiteze la „oile pierdute ale casei lui Israel“ (Matei 10:6). De asemenea, ei nu trebuiau să practice botezul lui Ioan, care simboliza căinţa în vederea iertării păcatelor, ci să boteze oameni „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“.

⁴ Exact înainte de suirea lui Isus la cer, cei 11 apostoli fideli ai săi l-au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restabili Tu împărăţia lui Israel?“ În loc să răspundă la întrebare, Isus le-a dat instrucţiuni suplimentare cu privire la misiunea de predicare, spunându-le: „Voi veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului“. Până atunci, ei fuseseră numai martori ai lui Iehova, dar acum trebuiau să fie martori şi ai lui Cristos. — Faptele 1:6–8.

 5, 6. Ce străluciri de lumină au primit discipolii lui Isus la Penticostă?

⁵ Ce puternice străluciri de lumină au primit continuatorii lui Isus după numai zece zile! În ziua Penticostei din 33 e.n., ei au înţeles pentru prima dată în mod deplin semnificaţia textului din Ioel 2:28, 29: „[Eu, Iehova,] voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor avea visuri şi tinerii voştri vor avea viziuni. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea“. Discipolii lui Isus au văzut spiritul sfânt sub forma unor limbi ca de foc pe capetele tuturor celor aproximativ 120 de femei şi bărbaţi adunaţi la Ierusalim. — Faptele 1:12–15; 2:1–4.

⁶ Tot în ziua Penticostei, discipolii au înţeles pentru prima dată că textul din Psalmul 16:10 i se aplica lui Isus Cristos cel înviat. Iată ce spusese psalmistul: „Tu [Iehova Dumnezeu] nu vei abandona sufletul meu în Sheol. Nu vei permite ca loialul tău să vadă groapa“ (NW). Discipolii şi-au dat seama că aceste cuvinte nu i se puteau aplica regelui David, deoarece mormântul acestuia exista şi în timpul lor. Nu-i de mirare că circa 3 000 de oameni dintre cei care auziseră explicarea acestei lumini noi au fost atât de convinşi, încât s-au botezat chiar în ziua aceea! — Faptele 2:14–41.

 7. Ce lumină strălucitoare a primit apostolul Petru în timpul vizitei sale la ofiţerul roman Corneliu?

⁷ Timp de multe secole israeliţii au apreciat ceea ce Dumnezeu spusese despre ei: „Eu v-am ales numai pe voi, dintre toate familiile pământului“ (Amos 3:2). Astfel, în timp ce se aflau în casa ofiţerului roman Corneliu, apostolul Petru şi însoţitorii săi au primit o puternică strălucire de lumină când spiritul sfânt s-a coborât pentru prima dată peste câţiva credincioşi păgâni necircumcişi. Este demn de remarcat că aceasta a fost singura dată când spiritul sfânt a fost dăruit înainte de botez. Dar trebuia să fie aşa. Altminteri, Petru nu ar fi ştiut că aceşti păgâni necircumcişi erau apţi pentru botez. Înţelegând deplin semnificaţia acestui fapt, Petru a întrebat: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi [păgânii] aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?“ Bineînţeles, nimeni dintre cei prezenţi acolo nu avea dreptul să se opună; deci aceşti păgâni au fost botezaţi. — Faptele 10:44–48; compară cu Faptele 8:14–17.

Circumcizia nu mai era necesară

 8. De ce unora dintre creştinii din secolul I e.n. le era greu să renunţe la învăţătura despre circumcizie?

⁸ O altă puternică strălucire de adevăr a fost cea în legătură cu circumcizia. Practicarea circumciziei începuse în 1919 î.e.n., cu ocazia legământului pe care Iehova l-a încheiat cu Avraam. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să se circumcidă atât pe el, cât şi pe toţi membrii de sex bărbătesc ai casei sale (Geneza 17:9–14, 23–27). Deci circumcizia a devenit un semn de identitate al descendenţilor lui Avraam. Şi cât de mândri erau ei de această practică! De aceea termenul „necircumcis“ a căpătat un sens depreciativ (Isaia 52:1; 1 Samuel 17:26, 27). Este uşor de înţeles de ce anumiţi evrei care deveniseră creştini în secolul I e.n. voiau să păstreze acest simbol. Unii dintre ei au avut o discuţie aprinsă cu Pavel şi cu Barnaba pe tema aceasta. Pentru a reglementa lucrurile, Pavel şi alţii s-au dus la Ierusalim să consulte corpul de guvernare creştin. — Faptele 15:1, 2.

 9. Ce străluciri de lumină i-au fost trimise corpului de guvernare din secolul I e.n., conform relatării din Faptele apostolilor, capitolul 15?

⁹ De data aceasta, lumina care le-a arătat primilor creştini că circumcizia nu mai era o cerinţă pentru slujitorii lui Iehova nu a fost primită printr-un miracol vizibil. Creştinii au primit această lumină puternică cercetând Scripturile, bizuindu-se pe spiritul sfânt pentru îndrumare şi ascultând experienţele lui Petru şi ale lui Pavel cu privire la convertirea păgânilor necircumcişi (Faptele 15:6–21). Hotărârea a fost emisă printr-o scrisoare în care se spunea printre altele: „S-a părut bine Duhului Sfânt şi nouă să nu punem peste voi nici o altă greutate, decât aceste lucruri necesare: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de desfrânare“ (Faptele 15:28, 29). Primii creştini au fost, astfel, eliberaţi de porunca de a practica circumcizia, precum şi de alte cerinţe ale Legii mozaice. Iată de ce Pavel a putut să le spună creştinilor din Galatia următoarele: „Pentru o asemenea libertate ne-a făcut Cristos liberi“. — Galateni 5:1, NW.

Lumină în evanghelii

10. Care au fost câteva dintre strălucirile de lumină aduse prin evanghelia lui Matei?

¹⁰ Fără îndoială că evanghelia lui Matei, scrisă în jurul anului 41 e.n., conţine multe străluciri de lumină în folosul cititorilor ei. Un număr relativ mic de creştini din secolul I e.n. l-au auzit personal pe Isus prezentându-şi învăţăturile. Evanghelia care arată în mod deosebit că tema predicării lui Isus era Regatul este cea scrisă de Matei. Şi cât de mult a evidenţiat Isus importanţa faptului de a avea intenţii bune! Ce străluciri de lumină au fost în Predica de pe munte, în parabolele sale (cum sunt cele consemnate în capitolul 13) şi în marea sa profeţie din capitolele 24 şi 25! Toate acestea au fost aduse în atenţia primilor creştini prin evanghelia lui Matei, scrisă la numai aproximativ opt ani după Penticosta din 33 e.n.

11. Ce se poate spune despre conţinutul evangheliilor lui Marcu şi Luca?

¹¹ Circa 15 ani mai târziu, Luca a redactat evanghelia care îi poartă numele. Deşi o mare parte din ea se aseamănă cu evanghelia lui Matei, 59 la sută din conţinutul ei reprezintă ceva nou. Luca a consemnat şase miracole ale lui Isus şi peste douăsprezece ilustrări ale Sale, care nu sunt menţionate de ceilalţi scriitori ai evangheliilor. Se pare că la numai câţiva ani după aceea, Marcu şi-a scris evanghelia, subliniind faptul că Isus Cristos era un om de acţiune şi că făcea miracole. Deşi Marcu a relatat în cea mai mare parte episoade care fuseseră deja menţionate de Matei şi de Luca, el a consemnat o parabolă pe care ei nu au amintit-o. În această ilustrare, Isus a asemănat Regatul lui Dumnezeu cu seminţele care, în mod progresiv, încolţesc, se dezvoltă şi dau rod. — Marcu 4:26–29.a

12. În ce măsură furnizează luminare suplimentară evanghelia lui Ioan?

¹² În sfârşit, evanghelia lui Ioan a fost scrisă la mai bine de 30 de ani după ce Marcu şi-a scris-o pe a sa. Ce şuvoi de lumină a revărsat Ioan asupra ministerului lui Isus, îndeosebi prin intermediul numeroaselor referiri la existenţa Sa preumană! Numai Ioan vorbeşte despre învierea lui Lazăr şi, aşa cum reiese din capitolele 13 la 17, numai el menţionează multe remarci frumoase făcute de Isus la adresa apostolilor săi fideli, precum şi rugăciunea emoţionantă rostită de el în noaptea trădării sale. De fapt, se spune că 92 la sută din evanghelia lui Ioan este unicat.

Străluciri de lumină în scrisorile lui Pavel

13. De ce unii au considerat scrisoarea lui Pavel către Romani drept a cincea evanghelie?

¹³ Apostolul Pavel a fost folosit îndeosebi pentru a le aduce străluciri de adevăr creştinilor din timpul apostolilor. Să luăm, de exemplu, scrisoarea către Romani, redactată în jurul anului 56 e.n., aproximativ la aceeaşi dată la care Luca şi-a scris evanghelia. În această scrisoare, Pavel subliniază faptul că dreptatea este atribuită ca rezultat al bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu şi prin credinţa în Isus Cristos. Accentul pus de Pavel pe acest aspect al veştii bune i-a determinat pe unii să considere scrisoarea către Romani drept a cincea evanghelie.

14–16. a) Ce lumină a revărsat Pavel peste necesitatea unităţii, aşa cum reiese din prima sa scrisoare către creştinii din Corint? b) Ce lumină suplimentară referitor la conduită conţine prima scrisoare către Corinteni?

¹⁴ Pavel a scris despre anumite probleme care îi tulburau pe creştinii din Corint. Scrisoarea sa către Corinteni conţine multe sfaturi inspirate care le-au fost utile creştinilor până în zilele noastre. În primul rând, el a trebuit să le explice corintenilor greşeala pe care o comiteau ei prin faptul că practicau cultul personalităţii în relaţiile cu anumiţi oameni. Apostolul le-a corectat această mentalitate, spunându-le curajos: „Vă îndemn, fraţilor, prin numele Domnului nostru Isus Cristos, să vorbiţi cu toţii în perfect acord şi să nu existe sciziuni între voi, ci să fiţi strâns uniţi, în acelaşi spirit şi în acelaşi mod de gândire“. — 1 Corinteni 1:10–15, NW.

¹⁵ În congregaţia creştină din Corint era tolerat un caz de imoralitate flagrantă. Unul dintre membrii ei întreţinea relaţii sexuale cu soţia tatălui său, practicând deci ‘o astfel de desfrânare, care nu era nici chiar la păgâni’. Pavel le-a scris fără menajamente: „Înlăturaţi din mijlocul vostru pe răul acela“ (1 Corinteni 5:1, 11–13). Excluderea era un lucru nou pentru membrii congregaţiei creştine. O altă problemă asupra căreia congregaţia din Corint trebuia luminată era faptul că unii dintre membrii ei îi chemau la judecată în tribunalele lumeşti pe fraţii lor spirituali ca să-şi reglementeze neînţelegerile dintre ei. Pavel i-a mustrat aspru pentru aceasta. — 1 Corinteni 6:5–8.

¹⁶ O altă problemă care afecta congregaţia din Corint era cea legată de relaţiile sexuale. În 1 Corinteni, capitolul 7, Pavel a arătat că, din cauza răspândirii imoralităţii sexuale, era bine ca fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ. Pavel a mai arătat că, deşi persoanele necăsătorite pot să-i slujească mai mult lui Iehova deoarece sunt mai puţin distrase, nu toţi au darul celibatului. Iar dacă soţul unei femei murea, ea era liberă să se recăsătorească, dar „numai în Domnul“. — 1 Corinteni 7:39.

17. Cum a adus Pavel lumină în învăţătura despre înviere?

¹⁷ Domnul l-a folosit pe Pavel ca să aducă puternice străluciri de lumină în privinţa învierii. Cu ce fel de corpuri vor fi înviaţi creştinii unşi? „Este semănat corp fizic, este sculat corp spiritual“ (NW), a scris Pavel. Nici un corp carnal nu va fi luat la cer, deoarece „nu pot carnea şi sângele să moştenească împărăţia lui Dumnezeu“. Pavel a adăugat că nu toţi cei unşi vor adormi în moarte, ci, în timpul prezenţei lui Isus, unii vor fi sculaţi instantaneu la viaţă nemuritoare când vor muri. — 1 Corinteni 15:43–53.

18. Ce lumină revarsă asupra viitorului prima scrisoare a lui Pavel către Tesaloniceni?

¹⁸ În scrisoarea către creştinii din Tesalonic, Pavel a fost folosit ca să reverse lumină asupra viitorului. Ziua lui Iehova va veni ca un hoţ noaptea. Iată ce a mai explicat Pavel: „Când vor zice: «Pace şi linişte!» atunci o nimicire neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare“. — 1 Tesaloniceni 5:2, 3.

19, 20. Ce străluciri de lumină au primit creştinii din Iudeea şi din Ierusalim prin intermediul scrisorii lui Pavel către Evrei?

¹⁹ Prin scrisoarea către Evrei, Pavel i-a luminat pe primii creştini din Ierusalim şi din Iudeea. Cât de convingător a demonstrat el superioritatea sistemului de închinare creştin faţă de sistemul de închinare mozaic! În loc să urmeze Legea transmisă prin îngeri, creştinii au credinţă într-o salvare despre care a vorbit prima dată Fiul lui Dumnezeu, adică cineva care este cu mult superior acelor mesageri îngereşti (Evrei 2:2–4). Moise a fost un simplu slujitor în casa lui Dumnezeu. Dar Isus Cristos prezidează peste toată casa. Cristos este mare preot în felul lui Melchisedec, având o poziţie cu mult superioară preoţiei aaronice. Pavel a mai subliniat faptul că israeliţii nu au putut intra în odihna lui Dumnezeu din cauza lipsei de credinţă şi a neascultării, dar creştinii intră în ea deoarece manifestă credinţă şi ascultare. — Evrei 3:1—4:11.

²⁰ Însă şi noul legământ este cu mult superior legământului Legii. Aşa cum se profeţise cu 600 de ani mai devreme în Ieremia 31:31–34, cei aflaţi în noul legământ au legea lui Dumnezeu scrisă în inimă şi se bucură de adevărata iertare a păcatelor. În loc să aibă un mare preot care trebuia să aducă jertfe în fiecare an pentru propriile sale păcate şi pentru păcatele poporului, creştinii îl au ca Mare Preot pe Isus Cristos, care este fără păcat şi care a adus o dată pentru totdeauna o jertfă pentru păcate. În loc să intre într-un loc sfânt făcut de mâna omului pentru a-şi prezenta ofranda, el a intrat chiar în cer, ca să apară acolo în faţa persoanei lui Iehova. De altfel, jertfele de animale prevăzute în legământul Legii mozaice nu puteau înlătura definitiv păcatele, altminteri nu ar fi fost aduse în fiecare an. Dar jertfa lui Cristos, care a fost adusă o dată pentru totdeauna, înlătură, într-adevăr, păcatele. Toate acestea aruncă lumină asupra marelui templu spiritual, în ale cărui curţi slujesc azi membrii rămăşiţei unse şi membrii clasei „alte oi“. — Ioan 10:16; Evrei 9:24–28.

21. Ce a arătat această analiză cu privire la împlinirea Psalmului 97:11 şi a Proverbelor 4:18 în timpul apostolilor?

²¹ Spaţiul nu ne permite să dăm mai multe exemple, cum ar fi strălucirile de lumină care se găsesc în scrisorile apostolului Petru şi în cele ale discipolilor Iacov şi Iuda. Dar cele enumerate mai sus sunt suficiente pentru a arăta că Psalmul 97:11 şi Proverbele 4:18 au cunoscut împliniri remarcabile în timpul apostolilor. Adevărul a evoluat treptat, de la tipuri şi prefigurări la împliniri şi realităţi. — Galateni 3:23–25; 4:21–26.

22. Ce s-a întâmplat după moartea apostolilor, şi despre ce se va discuta în articolul următor?

²² După moartea apostolilor lui Isus şi apariţia apostaziei profeţite, lumina adevărului a pâlpâit (2 Tesaloniceni 2:1–11). Conform promisiunii lui Isus însă, după multe secole Stăpânul s-a întors şi l-a găsit pe „sclavul fidel şi prevăzător“ dându-le ‘servitorilor’ hrană la timpul potrivit. Drept urmare, Isus Cristos l-a numit pe acest sclav „peste toate bunurile sale“ (Matei 24:45–47, NW). Ce străluciri de lumină au urmat? Despre acestea se va discuta în articolul următor.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce texte biblice arată că înţelegerea adevărului este progresivă?

◻ Care sunt unele dintre strălucirile de lumină consemnate în cartea Faptele apostolilor?

◻ Ce lumină se găseşte în evanghelii?

◻ Ce străluciri de lumină conţin scrisorile lui Pavel?