„Faceţi ucenici . . . învăţaţi–i“

“De aceea, mergeţi şi faceţi ucenici din oamenii tuturor naţiunilor, botezaţi–i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt şi învăţaţi–i să respecte tot ceea ce v–am poruncit eu.“ — Matei 28:19, 20.

 1. Pentru ce ar trebui ca porunca ‘de a face ucenici şi de a–i învăţa’ să fie luată foarte serios?

PORUNCA de a face ucenici nu provine de la oameni, nici de la îngeri, ci de la Fiul lui Dumnezeu cel înviat, care a putut spune despre sine: „Toată puterea mi–a fost dată în cer şi pe pămînt“ (Mat. 28:18). Ca „Rege al regilor şi Domn al domnilor“ el a fost împuternicit de Tatăl său să nimicească „guvernele de tot felul şi toată forţa şi puterea“ care sînt în contradicţie cu principiile drepte, atît în domeniul vizibil, cît şi în cel invizibil (1 Cor. 15:24–26; Apoc. 19:16). In continuare, Isus Cristos nu are putere numai asupra celor viii. El este, de asemenea, judecătorul celor morţi şi poate, ca urmare a capacităţii sale, să învieze morţii, să cheme afară pe toţi aceia care se găsesc în morminte (Ioan 5:26–28; Fap. 10:42). Hotărît, porunca unui stăpînitor, care este înzestrat cu o astfel de putere impunătoare de respect, ar trebui să fie examinată ca foarte importantă de către aceia, la care ea se referă.

 2. Ce cuvinte ale lui Isus Cristos arată că porunca ‘de a face ucenici’, este încă în vigoare astăzi?

² Acum au trecut deja mai mult de 19 secole de cînd Isus Cristos a spus: „Faceţi ucenici din oamenii tuturor naţiunilor, botezaţi–i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfînt şi învăţaţi–i să respecte tot ceea ce v–am poruncit eu“. Deoarece între timp au trecut atîţia ani, ar trebui poate ca această poruncă să nu mai fie valabilă? Nicidecum. După ce Isus Cristos a dat–o, a afirmat solemn: „Iată, eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul sistemului de lucruri“ (Mat. 28:19, 20). Deoarece acest sfîrşit prezis nu a sosit, rămîne porunca de a face ucenici în vigoare.

 3. In ce sens este Isus Cristos astăzi cu adunarea sa şi ce dovezi avem noi pentru aceasta?

³ Isus Cristos, chiar dacă nu personal, este totuşi în spirit cu ucenicii săi şi el conduce şi dirijează lucrarea adunării sale. Aceasta se arată prin faptul că în aceste „zile din urmă“ au fost făcuţi mai mulţi ucenici adevăraţi ai lui Isus Cristos decît oricînd în alte timpuri ale istoriei. Fiul lui Dumnezeu este de fapt cu adunarea ucenicilor săi, după cum a promis el înainte cu nouăsprezece secole.

CE INSEAMNA A FACE UCENICI

 4. Ce înseamnă a face ucenici?

⁴ Totuşi, ce înseamnă a face ucenici? Inseamnă a învăţa pe alţii ce a învăţat Isus Cristos şi să–i ajute să respecte tot ceea ce a poruncit el. Un creştin adevărat nu face ucenici proprii; el nu–i determină pe cei ce învaţă cu el, să privească la el. Nu, el — chiar dacă ajută încă pe mulţi — se consideră totdeauna ca un serv sau sclav al lui Dumnezeu şi Isus Cristos.

 5. Ce fel de exemplu a dat apostolul Pavel după 1 Corinteni 2:4, 5 şi 3:5, 6 cu referire la facerea de ucenici?

⁵ Apostolul Pavel a arătat în mod potrivit prin exemplul său, ce atitudine ar trebui să aibă creştinii, dacă participă la lucrarea de facere de ucenici. In prima sa scrisoare către corinteni, el a accentuat că nu încearcă să-i impresioneze pe ascultătorii săi prin vorbiri bombastice, ci avea dorinţa ca ei să dezvolte o credinţă, care să nu se reazeme pe înţelepciunea omenească, ci pe Cristos Isus şi ca ei să–şi întărească această credinţă prin spiritul şi puterea lui Dumnezeu (1 Cor. 2:4, 5). După aceea a descris el rolul, pe care el şi Apolo l–au jucat, cu cuvintele: „Ce este deci Apolo? Dar, ce este Pavel? Servi prin care voi aţi devenit credincioşi, astfel, după cum Domnul a asigurat fiecăruia. Eu am plantat, Apolo a udat, Dumnezeu însă în mod continuu a făcut să crească, astfel încît nici cel ce a plantat nu este ceva, nici cel ce a udat, ci Dumnezeu, care a făcut să crească“ (1 Cor. 3:5–7). Da, Pavel a dat lui Iehova Dumnezeu cinstea pentru creşterea adunării creştine şi s–a considerat pe sine în mod smerit ca un sclav sau serv, care a lucrat din greu pentru a face ucenici ai lui Isus Cristos, nu proprii ai săi. Ca şi Pavel, tot aşa ar trebui şi creştinii, care participă la această lucrare, să atragă atenţia celor ce învaţă nu asupra lor personal, ci asupra lui Iehova Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos, Invăţătorul propriu–zis.

 6. La ce ar trebui să se gîndească cineva neapărat în legătură cu materialul de studiu şi în ce măsură era Pavel în această privinţă un exemplu bun?

⁶ Este valabil şi mai departe a ţine seama de ceea ce învaţă cineva. Cineva s–ar putea întreba: „Invăţ eu într–adevăr tot ceea ce a poruncit Cristos?“ De asemenea, în această privinţă, apostolul Pavel este un exemplu vrednic de imitat. El a spus bătrînilor din adunarea din Efes: „Eu nu m–am reţinut să vă fac de cunoscut tot ceea ce vă era de folos . . . eu nu m–am reţinut să vă comunic întregul sfat al lui Dumnezeu“ (Fap. 20:20, 27

CUM SI CE AR TREBUI SA INVETE CINEVA

 7. (a) Ce trebuie să evităm noi, dacă am dori să transmitem cuiva „întregul sfat al lui Dumnezeu“? (b) Ce trebuie să învăţăm noi din cuvintele lui Isus din Ioan 16:12?

⁷ Este clar de tot că noi, ucenicii lui Isus Cristos, nu putem să explicăm dintr–o dată „întregul sfat al lui Dumnezeu“. Noi trebuie, în primul rînd, să facem receptivă iniva celor ce învaţă, astfel încît ei să accepte adevărurile, care ar putea să stea în contradicţie cu prejudecăţile locale sau cu obiceiurile locale tradiţionale. Pe lîngă aceasta, ar trebui să luăm în consideraţie puterea de înţelegere a oamenilor şi ar trebui să evităm a face din ceva problemă de discuţie, care la început poate fi grea de înţeles, ca sfinţenia sîngelui, atitudinea creştină faţă de sarbătorile lumeşti, felurile de ocupaţie care duc la călcarea principiilor biblice, neutralitatea creştină sau lepădarea oricărui obicei necurat. Este bine a ne gîndi la modul cum Isus a luat în considerare puterea de înţelegere a ucenicilor săi: In Ioan 16:12 citim că el a spus apostolilor săi credincioşi: „Aş mai avea încă multe să vă spun, dar nu le puteţi purta acum.“ Dacă Fiul lui Dumnezeu era aşa de plin de respect faţă de aceia care erau deja ucenici, n–ar trebui oare, atunci ca ucenicii săi adevăraţi de astăzi să fie tot aşa de respectuoşi faţă de aceia, pe care ei străduiesc să–i înveţe?

 8. Pentru a învăţa ceea ce a poruncit Isus să facem, de ce trebuie mai mult decît doar a combate învăţăturile false? Citează un exemplu.

⁸ Mai departe este valabil de a lua în consideraţie că a învăţa ceea ce a poruncit Isus Cristos, înseamnă mai mult decît a contrazice învăţături greşite. De exemplu, s–ar putea arăta cuiva că dogma treimii este nebiblică (Ioan 14:28; 1 Cor. 11:3; 15:24–28). Aceasta însă nu e suficient pentru a–i ajuta să-i recunoască într–adevăr pe Dumnezeu şi pe Cristos. Textele cu care cineva poate contrazice dogma treimii, nu au fost consemnate cu acest scop. Ar trebui din această cauză, să se ajute celui ce studiază să înţeleagă ce învaţă textele biblice respective despre Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos. Numai pentru a şti ceea ce Isus Cristos ne–a învăţat, nu transmite cuiva încă nici o credinţă. El trebuie să ştie tot ceea ce Fiul lui Dumnezeu într–adevăr a învăţat şi a poruncit.

 9. Ce fel de puncte importante în legătură cu condiţiile morale ale lui Dumnezeu ar trebui să aibă în vedere categoric persoanele care studiază Biblia?

⁹ De asemenea, dacă este vorba de principii morale, nu este suficient a lămuri pe cel ce învaţă că Iehova Dumnezeu condamnă curvia, hoţia, şantajul, lăcomia, bîrfeala, mînia şi alte asemenea lor (1 Cor. 6:9, 10; Ef. 4:25–5:5) Trebuie să i se arate, de asemenea, ce fel de avantaje aduce după sine respectarea normelor biblice. Ar trebui să i se ajute să recunoască că poruncile conţinute în Biblie dovedesc că Iehova este un Dumnezeu, care se interesează în mod serios de oameni, care ar dori ca ei să facă lucrurile cele mai bune din viaţa lor şi lor le–a promis un viitor veşnic, fericit (1 Tim. 4:8).

10. Cum poate cineva să se asigure, dacă cel ce studiază a înţeles cum trebuie aplicate anumite expresii biblice? Ilustrează aceasta cu ajutorul cuvîntului „curvie“.

¹⁰ Dacă cel ce învaţă trebuie să îndeplinească condiţiile morale ale lui Dumnezeu, el trebuie de asemenea să ştie ce înseamnă în Biblie anumite expresii. Presupunînd că cineva discută părerea biblică despre curvie (Mat. 19:9; 1 Cor. 6:9, 10; Iuda 7). Cum ar putea cineva să se convingă apoi, dacă cel ce studiază a priceput ce se înţelege prin cuvîntul curvie? S–ar putea să se spună aproximativ următoarele: „Mulţi oameni nu ştiu astăzi ce spune Biblia despre curvie sau în ce sens este întrebuinţată această expresie în Biblie. Ce–aţi spune dumneavoastră acum, dacă cineva ar explica cuiva punctul de vedere al lui Dumnezeu despre curvie şi ar dori să–i arate ce se înţelege sub această expresie?“ Răspunsul celui ce studiază ar trăda apoi, dacă el a înţeles sau nu problema. Dacă cineva vede ce nu a înţeles el complet, este mai bine în măsură să–i ajute să înţeleagă corect prin explicaţii în continuare.

11. Cum poate cineva să-l ajute pe cel ce studiază să cunoască importanţa de a vorbi cu alţii despre cele învăţate?

¹¹ Un ucenic al lui Dumnezeu nu învaţă însă doar în mod continuu, ci el ajută şi pe alţii să devină creştini. Aceasta ar trebui să nu fie trecută cu vederea la efectuarea studiilor biblice în familie. Ar trebui să se ajute celui ce studiază să–şi dezvolte capacitatea de a învăţa pe alţii. Următorul exemplu poate reprezenta aceasta: Presupunînd că cineva a vorbit despre subiectul „Cine este Dumnezeu“. După aceea, cineva ar putea să întrebe: „Prin ce se deosebeşte ceea ce am învăţat noi despre Dumnezeu de ceea ce mulţi oameni cred aici în localitate? Ce fel de texte biblice ar putea să le ajute să recunoască pe adevăratul Dumnezeu? In ce măsură ar fi folositoare această cunoştinţă pentru ei?“ Astfel de întrebări ar putea să contribuie ca cel care studiază să înceapă să chibzuiască cum ar putea folosi cele învăţate pentru a ajuta altora.

12. Ce trebuie să se explice celui care studiază cu privire la comportarea acelora, care participă la lucrarea de punere a mărturiei în public şi cum poate să se facă aceasta?

¹² Ar trebui însă să se lămurească de asemenea, celui ce învaţă, că cineva care învaţă pe alţii, ar trebui să–şi corecteze viaţa sa după principiile biblice (Rom. 2:21–24). Aceasta poate face cineva deja scurt tim după ce a început cu studiul Bibliei. Dacă cineva, de exemplu, examinează textele Bibliei din capitolul „Pentru ce ar trebui cineva să–şi verifice religia sa“ din cartea Adevărul care conduce la viaţă eternă, ar putea să pună din nou întrebarea: „Ce fel de comportare ar trebui să ducem noi, dacă ne mărturisim a fi servi ai lui Dumnezeu? Ce fac chiar mulţi membri ai bisericilor, ce adevăraţii creştini n–ar trebui să facă?“

13. In ce măsură contribuie întreaga adunare în a ajuta pe cineva să devină un ucenic al lui Cristos Isus? (Rom. 12:4–8; 1 Cor. 12:14–26.)

¹³ Răspunderea grea, care este legată de facerea de ucenici, se reazemă nu numai pe persoana care conduce un studiu biblic, ci întreaga adunare poate să ajute pe cel ce studiază, prin cuvînt şi faptă să devină un ucenic al lui Isus Cristos. In ce măsură? Fiindcă în cadrul adunării se manifestă multe însuşiri creştine excelente ca: bunătatea, dărnicia, participarea sinceră, priceperea şi aprecierea pentru lucrurile spirituale. Dacă persoanele, care studiază Biblia, fac cunoştinţă cu diferiţi membri ai adunării, aud din experienţele lor şi observă din buna lor comportare, ele sînt influenţate şi îndemnate spre bine să facă paşii pentru a face progrese pe calea vieţii creştine. De aceea este bine ca persoanele, cu care sînt conduse studii biblice, să facă cunoştinţă cu alţi membri ai adunării. In acest mod ei pot de asemenea să facă ceva, pentru a ajuta celui ce studiază să devină un ucenic al lui Isus Cristos.

O RELATIE PERSONALA CU IEHOVA

14. (a) Cui i se cuvine toată cinstea pentru creştere? (b) Cum putem să ajutăm pe cel ce studiază să ajungă la o relaţie personală cu Iehova?

¹⁴ In definitiv însă creşterea unui om la starea de ucenic al lui Isus Cristos depinde de Iehova Dumnezeu (1 Cor. 3:6, 7). Fiul lui Dumnezeu a spus: „Nimeni nu poate veni la mine, dacă nu–l va atrage Tatăl, care m–a trimis pe mine“ (Ioan 6:44). Este, aşadar, de cea mai mare importanţă de a ajuta pe cel ce studiază să ajungă în relaţie personală cu Iehova Dumnezeu. Cum se poate face aceasta? Cel ce studiază ar trebui să fie încurajat să citească Biblia, să mediteze asupra celor citite şi apoi să le folosească (Iac. 1:22–25). De asemenea, importanţa rugăciunii ar trebui să fie adusă înaintea ochilor. Cine intră în amănunte în rugăciunile sale, poate să recunoască mai bine ascultarea din partea lui Dumnezeu a cererilor sale. Aceasta îl aduce mai aproape de Tatăl său ceresc şi contribuie la creşterea sa spirituală (1 Ioan 5:14, 15).

15. Cum putem noi accentua persoanelor, care studiază cu noi, importanţa cititului Bibliei, a meditaţiei şi a rugăciunii?

¹⁵ O singură convorbire despre valoarea citirii Bibliei, a meditării şi a rugăciunii, natural nu este de ajuns pentru a ajuta pe cineva să aibă convingeri spirituale. Aceste lucruri ar trebui să fie amintite cu fiecare ocazie potrivită. In timpul studiului Bibliei ar putea să se aducă vorba despre ele. S–ar putea indica cu ajutorul exemplelor şi experienţelor (proprii sau ale altora), precum şi cu ajutorul textelor biblice pentru folosul lor. Bineînţeles, ar trebui să se evite de a spune tot mereu aceleaşi lucruri, deoarece aceasta l–ar plictisi mai degrabă, decît l–ar putea încuraja pe cel ce studiază.

16. (a) Pentru ce este important, la învăţare, a te adresa inimii celui ce învaţă? (b) Cum putem noi ajuta pe cel ce studiază să folosească Biblia, dacă el ar dori să explice credinţa sa?

¹⁶ Creştinul ar trebui, la învăţătură, să se străduiască a se adresa inimii celui ce învaţă. Dacă îi reuşeşte aceasta, respectivul se va simţi determinat la fapte. Isus Cristos a spus: „Din plinătatea inimii vorbeşte gura“ (Luca 6:45). Da, dacă vestea bună pătrunde în inima unui om, el se simte îndemnat să povestească despre aceasta altora. Poate el însă să le dovedească ceea ce a învăţat din Cuvîntul lui Dumnezeu? Dacă el a fost învăţat să întrebuinţeze Biblia, el este în stare să facă aceasta. O bună ocazie de a ajuta în această privinţă pe cel ce învaţă, se oferă dacă cineva repetă cu el cele învăţate. Cineva l–ar putea, de exemplu, întreba ce spune Biblia cu privire la un anumit punct şi l–ar ruga să explice. In mod asemănător cineva ar putea să procedeze la studiul de carte al adunării şi prin aceasta să–i ajute atît pe cei interesaţi, cît şi pe toţi, care conduc studiul biblic în familie să dea un exemplu bun.

17. Ce fel de răspundere are adunarea faţă de ucenicii noi botezaţi, de ce?

¹⁷ Dacă cel ce învaţă a fost un ucenic botezat al lui Isus Cristos, aceasta nu înseamnă că adunarea n–ar mai avea nici un fel de răspundere faţă de el. El este, în privinţă spirituală, încă tot un copil şi necesită ajutor, pentru a ajunge la maturitate în relaţia sa cu Iehova şi pentru a deveni un învăţător mai capabil al Cuvîntului lui Dumnezeu (Ef. 4:11–16). Corespunde aceasta spiritului creştinismului, dacă s–ar studia mai departe cu el şi toţi din adunare ar încerca să–l încurajeze prin cuvîntări biblice? Ar fi de asemenea bine, dacă el ar putea să participe împreună cu membrii experimentaţi ai adunării la activitatea de propovăduire publică şi de învăţare.

18. Pentru ce este facerea de ucenici o activitate atît de îmbucurătoare cît şi o sarcină serioasă de întreprins?

¹⁸ A face ucenici este o sarcină serioasă de întreprins, căci aici este vorba de viaţă. Este însă, de asemenea, o activitate care aduce cu sine multă bucurie. Da, a se dărui altora în serviciu este ceva foarte fericit (Fap. 20:35). Deoarece este vorba de viaţă, trebuie ca aceia, care învaţă pe alţii, să ţină seama de faptul că ei le transmit „întregul sfat a lui Dumnezeu“. Dacă ei ar fi delăsători în această privinţă, atunci aceasta ar putea să contribuie la faptul că cel ce învaţă ar comite o greşeală gravă. Deoarece Pavel nu retinea nimic din ceea ce alţii trebuiau să ştie, a putut el să spună bătrînilor din adunarea din Efes: „Eu vă invit astăzi să mărturisiţi că eu sînt curat de sîngele tuturor oamenilor (Fap. 20:26, 27).

19. La ce ar trebui să se hotărască toţi ucenicii lui Isus Cristos în legătură cu propovăduirea şi facerea de ucenici? Pentru ce?

¹⁹ Noi care sîntem ucenici ai lui Isus Cristos sîntem, aşadar, cu toţii hotărîţi să facem de cunoscut mai departe în mod conştiincios vestea bună şi să facem ucenici. In legătură cu această activitate importantă, noi am putea să aplicăm asupra noastră cuvintele încurajatoare din 1 Timotei 4:16: „Ia seama permanent la tine însuţi şi la învăţătura pe care o dai altora. Rămîi lîngă aceste lucruri, căci prin faptul că faci aceasta, te vei mîntui atît pe tine însuţi, cît şi pe aceia, care te ascultă“. A asculta de porunca lui Cristos ‘de a face ucenici şi a–i învăţa’, este neapărat necesar pentru mîntuirea noastră şi pentru mîntuirea altora. Aceasta ne produce nouă acum deja binecuvîntări minunate, anume, bucuria şi mulţumirea de a şti că sîntem colaboratori ai lui Dumnezeu. In afară de aceasta, noi primim prin aceasta perspectiva vieţii veşnice în noua orînduire a lui Dumnezeu (2 Pet. 3:13). Noi avem, aşadar, orice motiv să facem cu zel ucenici şi să–i învăţăm.