Capitolul 14

Înlăturarea crimelor şi a nedreptăţii

 1. Cum se face că lumea ne pune piedici în a proceda corect?

NU e adevărat că trăim într-un mediu în care ne-cade greu în ciuda eforturilor noastre, să procedăm corect? In lumea comercială, în care lupta pentru supravieţuire economică este un lucru curent, vedem mulţi oameni siliţi să înşele pentru a putea ţine pas cu concurenţa. In viaţa de toate zilele observăm imoralitatea, abuzul de droguri, un limbaj murdar, precum şi ură şi sete de răzbunare. Si aceste lucruri sînt prezentate de mijloacele de distracţie şi de organele de informare ale maselor adesea ca normale şi corecte.

 2. Există oameni care să recunoască influenţa unui mediu negativ?

² Cu toate acestea, mulţi oameni recunosc influenţa puternică pe care o exercită un mediu înconjurător prost, şi adesea se mută într-un alt ţinut cu speranţa să întîlnească condiţii mai bune, îndeosebi spre folosul copiilor lor. Ei ştiu că un mediu înconjurător prost poate avea un efect înpovărător asupra principiilor bune pe care ei le întipăresc copiilor lor.

 3, 4. (a) Cum a fost influenţat Israelul de popoarele vecine? (b) Cine a contribuit în primul rînd la crearea unui mediu negativ?

³ Chiar şi în vechiul Israel, care s-a aflat sub proeminenta lege mozaică, mediul nu s-a răsfrînt întotdeauna promovator asupra închinării la Dumnezeu. Israelul a fost înconjurat de naţiuni care adorau idoli (Deuteronom 13:6, 7, 12, 13). Israeliţii au fost păcătoşi ca toţi ceilalţi oameni. Si cu toate că Legea contribuia la aceea ca mulţi oameni să intervină pentru închinarea adevărată la Dumnezeu, majoritatea a devenit însă neascultătoare (2 Cronici 36:15, 16). Mediul înconjurător în care s-au aflat i-a pătat şi pe ei. In afară de aceasta, Satan Diavolul a exercitat în secolele trecute de la căderea în păcat o influenţă puternică şi a îngreunat oamenilor să ajungă la o cunoştinţă despre Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris:

⁴ „Acum dacă vestea bună pe care o vestim noi în realitate este învăluită, atunci ea este învăluită printre cei care pier, printre cei a căror minte de necredincioşi a orbit — dumnezeul acestui sistem de lucruri, pentru ca să nu pătrundă lumina iluminatoare a veştii bune glorioase despre Christos, care este chipul lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:3, 4).

UN MEDIU ÎNCONJURĂTOR SCHIMBAT

 5, 6. Ce va face Dumnezeu cu mediul din prezent?

⁵ Evident un mediu schimbat ar contribui mult la aceea ca oamenii păcătoşi să-şi ‘remodeleze mintea’, pentru a asculta de principiile lui Dumnezeu (Romani 12:2) Dumnezeu a prevăzut să creeze sub domnia de o mie de ani a lui Isus Christos un asemenea mediu.

⁶ Mai întîi însă acest sistem rău de lucruri trebuie înlăturat; trebuie să fie nimicit de Dumnezeu (1 Ioan 2:17). Apoi Diavolul, „dumnezeul acestui sistem de lucruri“, va fi legat pentru ca să nu mai poată influenţa oamenii să se răscoale împotriva lui Iehova Dumnezeu (Apocalips 20:1, 2). El a făcut acest lucru amăgindu-i pe oameni şi apelînd la înclinaţiile lor păcătoase pentru a-i determina să păcătuiască, fapt ce atrage după sine moartea (Apocalips 12:9; Evrei 2:14, 15).

 7–12. Descrie stările care vor fi pricinuite prin domnia regală a lui Christos.

⁷ Psalmii ne redau o prefigurare profetică a condiţiilor care vor domni cînd Christos va guverna ca rege peste pămînt:

⁸ „In zilele lui, cel drept va odrăsli şi va fi abundenţă de pace.“ „Va fi belşug de cereale pe pămînt“. „Veracitatea va răsări din pămînt, iar dreptatea va privi în jos chiar din ceruri. De asemenea, Iehova va da din partea lui ce este bun, iar propria noastră ţară îşi va da recolta“ (Psalm 72:7, 16; 85:11, 12).

⁹ Iar profetul Isaia a scris despre Isus Christos:

¹⁰ „Domnia princiară va fi pe umerii lui. Şi numele lui se va chema: Sfătuitor Minunat, Dumnezeu Puternic, Tată Veşnic, Principe al Păcii. Pentru abundenţa domniei princiare şi a păcii nu va exista vreun sfîrşit pe tronul lui David şi asupra împărăţiei lui, pentru a-l ridica tare şi a-l sprijini prin justiţie şi dreptate de acum înainte şi pe timp nelimitat. Chiar rîvna lui Iehova al oştirilor va face aceasta“ (Isaia 9:6, 7).

¹¹ Despre mediul bun care este de aşteptat în sistemul nou de lucruri, Isaia a scris:

¹² „Cărarea celui drept este corectitudine. Deoarece tu eşti corect, vei netezi într-adevăr calea celui drept. Da, pentru cărarea judecăţii tale, o Iehova, am sperat noi în tine . . .; căci cînd pentru pămînt există judecată de la tine, locuitorii ţării fertile vor învăţa negreşit dreptatea“ (Isaia 26:7–9).

13. Le va cădea mai uşor celor înviaţi să înveţe adevărul despre Dumnezeu decît în viaţa lor anterioară? De ce?

¹³ Cînd declaraţiile judecătoreşti ale lui Iehova va fi anunţate pe întregul pămînt şi puse în vigoare, „marea mulţime de oameni“, care supravieţuieşte nimicirea sistemului prezent de lucruri şi ajunge în sistemul nou, va fi în măsură să-i instruiască pe cei înviaţi, fără a mai fi împiedicată de împotrivitorii lui Dumnezeu şi ai lui Christos (Apocalips 7:9, 10, 14–16). Cînd vor domni justiţia şi pacea, adevărul se va evidenţia clar şi lămurit. Atunci celor înviaţi la va veni mult mai uşor să asculte şi să-şi „netezească“ „calea“ vieţii lor.

14. Cum se face că sistemul prezent de lucruri a promovat înclinaţiile rele pe care le-am moştenit de la părinţii noştri imperfecţi?

¹⁴ In zilele noastre oamenii comit tot felul de fapte pasibile de pedeapsă, iar unii devin chiar infractori „fără scrupule“. Toţi oamenii au înclinaţii păcătoase într-un domeniu sau altul (Romani 6:19). Toţi au moştenit slăbiciuni (Psalm 51:5). Cineva poate avea de pildă înclinaţia să-şi piardă stăpînirea de sine şi să devină violent. Unii sînt mai agresivi decît alţii şi înclină să ia ei însuşi legea în mînă, atunci cînd au impresia că s-a produs o nedreptate. Alţii se lasă ademeniţi mai uşor spre imoralitate sau spre abuzul de băuturi alcolice, etc., dar numai relativ puţini oameni ar comite în mod normal fapte pasibile de pedeapsă. Numai cînd se creează un mediu de cultură artificială în forma unui mediu înconjurător prost, în care înclinaţiile rele să fie promovate şi dacă există prilejul, sînt provocate faptele nelegiuite sau li se dă ocazie (1 Corinteni 15:33).

15. (a) Cum va influenţa mediul înconjurător pe oameni spre bine sub împărăţia lui Christos? (b) Ce trebuie să facă fiecare în parte pentru a fi reabilitat?

¹⁵ Dar cînd lumea rea este înlăturată şi Satan va fi legat aşa încît să nu mai poată avea nici o influenţă, oamenii pot fi reabilitaţi treptat. Atunci înclinaţiile bune ale oamenilor vor fi promovate printr-un mediu bun, iar cele rele din potrivă şterse. Poftele şi procedurile rele vor apare ca ceva „lipsă la apel“, ca un lucru care trebuie abandonat. Va fi nevoie însă de străduinţă, pentru a dezbrăca ‘mînia, răutatea şi cuvintele calomniatoare’ şi ‘a îmbrăca personalitatea nouă, care se înoieşte prin cunoştinţă exactă după chipul celui care a creat-o’ (Coloseni 3:8–10). Trebuie ca cineva să aibă dorinţa sinceră să se schimbe, căci Dumnezeu doreşte ca supuşii lui să-l asculte de bunăvoie (Psalm 81:11–13). Sub domnia lui Christos şi a coregenţilor săi, fiecare care va întreprinde schimbările necesare, va primi orice ajutor cu putinţă; el nu va fi împiedicat în eforturile lui (Apocalips 7:17).

CINE NU VA DOBÎNDI VIAŢĂ

16, 17. (a) Cine nu va dobîndi viaţă veşnică în sistemul nou de lucruri? (b) In ce mare pericol au fost conducătorii religioşi care au trăit în zilele lui Isus?

¹⁶ Numai persoanele care se fac vinovate de „calomnie împotriva spiritului [sfînt]“ vor muri în acel sistem nou (Matei 12:31, 32). La acest păcat este vorba de o procedură intenţionată, premeditată, rebelă şi calomniatoare împotriva lui Dumnezeu. Pentru ce este atunci „împotriva spiritului [sfînt]“?

¹⁷ Să observăm exemplul fariseilor. Ei s-au aflat într-un mare pericol de a comite acest păcat, iar unii dintre ei evident l-au şi comis. Probabil la început ei nu l-au recunoscut pe Isus ca Mesia din lipsă de credinţă, cum a fost cazul la Saul, care mai tîrziu a devenit apostolul Pavel (1 Timotei 1:12, 13). Totuşi cînd Isus a vorbit despre păcatul de neiertat, fariseii tocmai văzuseră cuvintele şi faptele pline de putere, pe care Isus le-a săvîrşit cu ajutorul eficacităţii spiritului lui Dumnezeu. Ei au văzut şi au ştiut, că spiritul lui Dumnezeu acţiona prin Isus, dar în realitate s-au făcut vinovaţi de calomnie împotriva spiritului sfînt. Cum aşa? Fiindcă lucrările lui Isus au fost puse de ei pe seama puterii demonilor. Fariseii au urmărit ţeluri total egoiste. Ei au voit să-i inducă pe oameni în eroare pentru a–şi putea menţine posturile lor de frunte (Matei 12:22–30).

18. Este posibil ca un creştin să rateze viaţa veşnică?

¹⁸ Aceasta poate fi cazul şi la unele persoane care devin creştine şi care mai tîrziu se abat intenţionat de la închinarea curată la Dumnezeu. In Evrei 10:26, 27, se zice: „Dacă comitem intenţionat păcat, după ce am primit cunoştinţa exactă a adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă de sacrificiu pentru păcate, ci numai o aşteptare plină de frică a judecăţii“ (Compară Evrei 6:4–6).

19. (a) Ce este „păcatul care atrage după sine moartea“? (b) Cum ar trebui să privească un creştin adevărat pe cineva care, după cît se pare, comite acest păcat? (c) Poate judeca un creştin dacă cineva a comis un păcat neiertat? Explică.

¹⁹ Apostolul Ioan vorbeşte de asemenea despre un „păcat care atrage după sine moartea“, şi îl pune faţă în faţă cu păcatul care „nu atrage după sine moartea“ (1 Ioan 5:16, 17; compară Numeri 15:30). Un creştin adevărat nu va avea comuniune cu cineva care se dă drept creştin, dar care după toate aparenţele calomniază spiritul lui Dumnezeu şi păcătuieşte intenţionat şi fără semne de căinţă (2 Ioan 9-11). Un creştin nu se va ruga pentru asemenea persoane. El nu poate vedea în fond în inima altuia şi nu poate judeca dacă respectivul a comis într-adevăr păcatul de neiertat. El nu poate şti cu certitudine dacă respectivul mai tîrziu nu se va căi totuşi. El recunoaşte că Christos oficiază ca judecător al lui Dumnezeu şi că el încearcă „rinichii“ (cele mai interioare sentimente şi gînduri) şi „inima“ (centrul motivelor) şi astfel poate şi constata dacă cineva s-a făcut vinovat de calomnie împotriva spiritului sfînt (Apocalips 2:23; Ioan 5:22, 30).

20. Cum se va proceda în decursul domniei de o mie de ani a lui Christos cu păcătoşii incorigibili care nu se căiesc?

²⁰ Asemenea persoane incorigibile vor pieri în decursul domniei de o mie de ani a lui Christos. Faptul că ele vor fi executate pentru totdeauna reiese din aceea că conform Bibliei ele sînt aruncate în „lacul de foc“ simbolic. In contrast cu moartea moştenită de la Adam, prin aceasta se înţelege „moartea a doua“ (Apocalips 20:14, 15). Prin urmare, tulburătorii păcii nu vor fi toleraţi în sistemul nou de lucruri.

A DUCE DEJA ACUM O VIAŢĂ MAI BUNĂ

21, 22. (a) Trebuie să aşteptăm pînă ce va veni domnia de o mie de ani a lui Christos ca să ducem o viaţă mai bună şi mai fericită? (b) Explică ce a zis Pavel referitor la aceasta în 1 Timotei 4:8.

²¹ Acelora însă care citesc acum această carte, le zicem exact ceea ce a spus apostolul Pavel persoanelor care s-au străduit să devină servi maturi ai lui Dumnezeu: „Dar în ce priveşte cazul vostru, iubiţilor, sîntem convinşi de lucruri mai bune da, de lucruri care aduc cu sine salvarea (Evrei 6:9). Noi nu avem nevoie să aşteptăm pînă ce vine domnia de o mie de ani pentru a avea condiţii favorabile de a servi lui Dumnezeu. Putem şi chiar ar trebui să facem acum acest lucru.

²² Mai tîrziu, apostolul a zis: „Devotamentul divin . . . este util pentru toate lucrurile, deoarece are o promisiune a vieţii prezente şi a vieţii viitoare“ (1 Timotei 4:8). Noi putem evita multe curse ale lumii. Putem avea pacea inimii şi să ducem o viaţă judicioasă. De asemenea, ne putem bucura de viaţă şi să avem o relaţie mai bună cu familia noastră şi cu semenii noştri. Pe lîngă toate acestea, putem privi în aşteptarea viitorului. Poate ne este posibil să supravieţuim „necazul cel mare“ iminent, cu certitudinea că vom avea viaţă din plin în sistemul nou de lucruri al lui Dumnezeu.

23, 24. (a) Ar trebui să mai căutăm în altă parte după adevăr după ce au aflat ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu? (b) Ar trebui să ne uităm după un alt mesia sau să aşteptăm să se scoale un bărbat mai mare care să ne elibereze? (c) Ce ar trebui să facem de aceea?

²³ Sîntem într-o situaţie asemănătoare cu naţiunea Israel, în vremea cînd ea era pe punctul să intre în Ţara Promisă. Moise a zis atunci: „Această poruncă care ţi-o ordon astăzi, nu este prea grea pentru tine, şi nici nu este departe. Nu este în ceruri ca să se spună: ‘Cine se va sui în cer pentru noi ca să ne-o procure, ca să ne facă să auzim şi să facem aceasta?’ Nici nu este de cealaltă parte a mării ca să se spună: ‘Cine va traversa marea de cealaltă parte şi o va procura pentru noi ca să ne facă să auzim şi să facem aceasta?’ Căci cuvîntul este foarte aproape de tine, în gura ta proprie şi în inima ta proprie, ca tu să-l poţi face“ (Deuteronom 30:11–14).

²⁴ Intr-adevăr nu e greu să înveţi ce pretinde Dumnezeu şi apoi să faci. Isus Christos te va ajuta dacă ai credinţă şi dacă procedezi în conformitate cu aceasta (Matei 11:28–30). Tu nu trebuie să însărcinezi pe nimeni să se urce în cer pentru ca să aducă de acolo vestea. Isus Christos a făcut deja acest lucru şi noi găsim poruncile lui în Biblie. Nu trebuie nici să călătoreşti în vreo ţară îndepărtată — „de cealaltă parte a mării“ —, pentru a primi de la oamenii de acolo înţelepciune sau un bagaj de cunoştinţe filozofice. Tu nu ai nevoie nici de o pregătire superioară şi nici nu trebuie să cerecetezi fiecare religie din antichitate sau din prezent pentru a găsi adevărul. Tu ai aflat planul lui Dumnezeu din Biblie. El este în gura şi inima ta. Este vorba de „această vestea bună despre Impărăţie“ (Matei 24:14). Este aşa cum a zis un apostol al lui Christos: „Dacă vesteşti public acest ‘cuvînt din gura ta proprie’ că Isus este domn şi exerciţi credinţă în inima ta, că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi salvat. Căci cu inima se exercită credinţă în vederea dreptăţii, iar cu gura se depune o declaraţie publică în vederea salvării“ (Romani 10:5–10).

25. Cere Dumnezeu lucruri mari de la noi, sau ce cere el?

²⁵ Dumnezeu nu cere deci de la tine fapte mari de putere. In loc de aceasta, el zice: „El ţi-a comunicat, omule, ce este bine. Şi ce pretinde Iehova de la tine decît să iubeşti binele şi să exerciţi dreptatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ (Mica 6:8). Nu este rezonabil acest lucru? N-ar trebui în realitate să facă fiecare acest lucru?

26, 27. Ce putem face pentru a avea acum un început bun?

²⁶ De aceea, tu poţi începe deja acum să stîrpeşti nedreptatea din viaţa ta. Pentru ca să nu te laşi abătut din drumul tău print-o influenţă rea, va trebui să te fereşti de a întreţine relaţii strînse cu persoane care fac lucruri rele. Pavel a scris persoanelor care se străduiau să servească pe Dumnezeu: „Vă scriu în scrisoarea mea să nu mai aveţi contact cu curvarii, nu în sensul absolut cu curvarii acestei lumi, sau cu avarii sau şantajiştii sau cu idolatrii. Altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume“ (1 Corinteni 5:9, 10). Tu ai putea avea prieteni şi colegi de muncă care să facă lucruri greşite, şi fireşte nu poţi evita orice contact cu ei. Dar tu ar trebui să nu faci răul împreună cu ei şi de asemenea să nu întreţii în tot timpul comuniune strînsă cu ei. Mai bine este să cauţi o societate bună şi să ai comuniune cu creştini despre care vezi că procedează corect. Aceasta te va întări (Evrei 13:7).

²⁷ Dacă ai făcut deja aceasta, atunci rămîi pe cale. Incredete în Dumnezeu şi aşteaptă ca el să-şi instituiască sistemul său nou şi drept de lucruri, în care nu va mai exista nedreptatea şi infracţiunile şi în care nimeni nu va mai fi nefericit (Isaia 32:1, 16–18).

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 159]

Un mediu negativ promovează criminalitatea

[Legenda ilustraţiei de la pagina 160]

Sub domnia lui Isus Christos, un mediu bun va contribui la o comportare bună