Cristos cel străpuns, «puterea lui Dumnezeu»

“Evreii cer semne şi grecii caută înţelepciune; dar noi îl predicăm pe Cristos cel străpuns, pentru evrei o cauză de poticnire, iar naţiunilor o prostie“. — 1 Cor. 1:22, 23.

 1. (a) Ce stări din adunarea creştină din Corint l–au făcut pe Pavel să pună accentul pe Cristos străpuns? (b) Ce a accentuat Pavel la 1 Cor. 1:17–25, care ne interesează acum?

PAVEL a scris adunării creştine din Corint cuvintele de mai sus despre „Cristos cel străpuns“. Corintul din zilele lui Pavel era un oraş cosmopolit cu romani, greci, orientali şi evrei. In adunarea creştină de acolo existau unele divergenţe, deoarece anumite grupuri s–au aliniat după persoane individuale proeminente. Ca urmare, Pavel a zis: „Cristos a fost împărţit“ (1 Cor. 1:13). Exista probabil şi tendinţa unor creştini evrei de a se alipi de anumite forme ale Legii sau, pentru unii de alte naţionalităţi, să se lase impresionaţi de cuvintele elocvente ale filozofilor greci. Dar Evanghelia nu trebuie propovăduită cu cuvinte înalte, nici nu trebuia amestecată cu înţelepciunea tradiţiilor religioase sau cu speculaţii filozofice. Oricare era cazul în Corint, apostolul Pavel a văzut de bine să se refere la nevoia de a limita predicarea la „Cristos cel străpuns“. Cuvintele sale din 1 Corinteni 1:17–25 au făcut aceasta, şi ele formează baza pentru acest articol şi pentru cel ce urmează. El a scris:

“Cristos m–a trimis . . . . să predic vestea bună, nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva stîlpul de tortură al lui Cristos să fie făcut inutil. Căci vorbirea despre stîlpul de tortură este o prostie pentru cei ce sînt pe calea pieirii, dar pentru noi care sîntem pe calea salvării, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: ‘Voi face să piară înţelepciunea înţelepţilor şi voi îndepărta cu un brînci inteligenţa intelectualilor’. Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul acestui sistem de lucruri? N–a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci, în timp ce în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea prin înţelepciunea ei n–a putut să–l cunoască pe Dumnezeu, Dumnezeu a văzut de bine, să–i salveze prin prostia a ceea ce este predicat, pe cei ce cred. Intr–adevăr, evreii cer semne, iar grecii caută înţelepciune; dar noi predicăm pe Cristos cel străpuns, care pentru evrei este o cauză de poticnire, iar pentru naţiuni o prostie; dar pentru cei chemaţi, atît evrei cît şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci un lucru prost al lui Dumnezeu este mai înţelept decît oamenii, iar un lucru slab al lui Dumnezeu este mai tare decît oamenii“.

 2. Ce a marcat ungerea lui Isus şi în ce activitate a fost el angajat?

² După cum s–a arătat în acest citat, ‘evreii cereau semne’. Nu erau suficiente semnele produse de Isus? El a venit la rîul Iordan în anul 29 e.n. şi s–a prezentat pentru botez. In timp ce ieşea din apă, spiritul lui Dumnezeu, în chip de porumbel, s–a coborît peste el, iar glasul lui Iehova din cer a spus: „Acesta este Fiul meu cel iubit pe care l–am aprobat“. După ce a petrecut patruzeci de zile în pustie şi a rezistat cu succes ispitelor Diavolului, Isus a început să predice Regatul şi să facă minuni. Matei înregistrează efectul acestei activităţi: „El străbătea toată Galileea, învăţînd în sinagogile lor şi predicînd vestea bună a regatului şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de infirmitate printre oameni. Si vestea despre el s–a dus în toată Siria; şi aduceau la el pe toţi cei ce sufereau de diferite boli şi chinuri, posedaţi de demoni, epileptici şi paralizaţi şi el îi vindeca. Prin urmare, mari mulţimi de oameni l–au urmat din Galileea, din Decapole, din Ierusalim şi din Iudeea, precum şi de dincolo de Iordan“. — Mat. 3:13–17; 4:23–25.

„VREM SA VEDEM UN SEMN“

 3. Ce semne a făcut Isus, dar ce întrebare i–au pus cărturarii?

³ Aşa de uluiţi erau oamenii văzînd lucrările sale miraculoase, încît îl considerau a fi Mesia cel promis. „Cînd vine Cristosul“, ziceau ei, „nu va face mai multe semne decît a făcut omul acesta, nu–i aşa?“ Isus a prefăcut apa în vin, a umblat pe apă, a potolit vînturile şi a liniştit mările furtunoase, a hrănit în mod miraculos mii de oameni din cîteva pîini şi cîţiva peşti, a vindecat bolnavi, i–a făcut pe şchiopi să umble, a deschis ochii orbilor, a vindecat leproşi şi a înviat chiar morţi. Cine ar putea să ceară mai mult decît atît? Conducătorii religioşi ai naţiunii evreieşti puteau să ceară şi au cerut. Ei fuseseră martori oculari la multe din aceste semne făcute de Isus şi primiseră rapoarte despre mult mai multe. Dar în ciuda acestui fapt, cărturarii şi fariseii au venit la Isus cu o cerere care părea revoltatoare: „Invăţătorule, am dori să vedem un semn de la tine“. — Ioan 7:31; Mat. 12:38.

 4, 5. Avînd în vedere profesia lor, ce trebuiau să fi cunoscut aceşti cărturari şi farisei, care să–i fi convins de calitatea de Mesia a lui Cristos?

⁴ Dintre toţi oamenii care–i cereau lui Isus dovezi suplimentare că este Mesia, aceşti conducători religioşi trebuiau să fi fost cei din urmă! Cărturarii şi–au petrecut viaţa cu ochii aţintiţi asupra Scripturilor ebraice. Ei erau meticuloşi la studiul lor, discutînd îndelung şi istovitor unul cu altul, pentru a ajunge la concluzii corecte în ceea ce priveşte aplicarea lor. Ei acumulaseră o mulţime apreciabilă de tradiţii orale care aveau ca ţintă să explice şi să clarifice Scripturile ebraice pînă în cele mai mici amănunte. Iar în studiile lor, cu siguranţă, ştiau despre profeţiile care preziceau venirea promisului Mesia.

⁵ Nu ştiau că Mesia trebuia să fie din seminţia lui Iuda, din familia lui David, născut în Betleem, că venirea sa trebuia să fie vestită de unul asemenea lui Ilie, că trebuia să poarte bolile şi chinurile poporului evreu? Peste 300 de profeţii ebraice referitoare la prima venire a lui Mesia s–au împlinit cu Isus — multe din ele fiind împlinite deja atunci cînd ei au venit să–i ceară un semn lui Isus. Isus le–a amintit că din cauza studiului Scripturilor, ei trebuia să ştie despre el: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; dar tocmai ele mărturisesc despre mine“. — Ioan 5:39.

 6. Cum a răspuns Isus la întrebarea lor şi pentru ce nu în mod dispreţuitor?

⁶ Astfel, a răspuns oare Fiul lui Dumnezeu cu un dispreţ ucigător cînd ei au zis: „Noi am dori să vedem un semn de la tine“? Să vedem: „Ca răspuns, el le–a zis: ‘O generaţie rea şi adulteră cere încontinuu un semn, dar nu i se va da alt semn decît semnul lui Iona, profetul. Căci întocmai cum Iona a fost în pîntecele peştelui uriaş trei zile şi trei nopţi, tot aşa şi Fiul omului va fi în inima pămîntului trei zile şi trei nopţi“ (Mat. 12:38–40). Nu, răspunsul lui Isus nu i–a certat pentru ignorarea multor semne miraculoase arătate deja sau pentru insuccesul lor în a se convinge de profeţiile mesianice deja împlinite în legătură cu el. El i–a înţeles. A înţeles dorinţa lor, eroarea lor, iar replica lui a fost destinată să facă faţă unei asemenea situaţii.

SEMNUL PE CARE–L DOREAU EI

 7, 8. Ce semn au dorit evreii să facă el şi care a fost singurul semn pe care l–au obţinut, şi pentru ce?

⁷ Isus ştia ce semn voiau ei să vadă. El este consemnat în Daniel 7:13, 14: „M–am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerului a venit unul ca un Fiu al omului; a înaintat spre cel Imbătrînit de zile şi a fost adus înaintea lui. I s–a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să–i slujească toate popoarele, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea lui este o stăpînire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia lui nu va fi nimicită niciodată“ (TNR).

⁸ Aceasta indica cea de–a doua venire a lui Mesia, cînd regatul mesianic va înlocui toate guvernele omeneşti apăsătoare şi va aduce pace permanentă şi linişte pe întregul pămînt pentru închinătorii lui Iehova. Domnitorii evrei doreau ca Mesia să vină în putere regală ca să rupă jugul apăsător al Romei de pe gîtul lor şi să–i ridice cu putere politică. Ei o luaseră înaintea lui Iehova. Aceasta a fost prima venire a lui Mesia, timp cînd a trebuit să sufere şi să moară ca preţ de răscumpărare şi să fie ţinut în mormînt părţi a trei zile. Acest semn al primei veniri era tot ce puteau ei primi.

 9. Ce n–au putut pricepe evreii din timpul lui Isus şi ce aspiraţie a lor i–a orbit cu privire la recunoaşterea lui Isus ca Mesia?

⁹ Nu numai că acei evrei n–au obţinut de la Mesia semnul pe care îl doreau ei, mai mult, au primit ceea ce i–a făcut să se poticnească complet, anume un Mesia străpuns! Pavel a scris: „Evreii cer semne, iar grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Cristos cel străpuns, care pentru evrei este o cauză de poticnire, iar pentru naţiuni o prostie“ (1 Cor. 1:22, 23). Ceea ce a cauzat prăbuşirea evreilor, a fost insuccesul lor în a deosebi cele două veniri ale lui Mesia. Au existat două categorii de profeţii în Scripturile ebraice cu privire la Mesia: una pentru prima sa venire, alta pentru a doua venire. Dar evreii n–au reuşit să discearnă cele două veniri. Ei au crezut numai în una. Aşteptînd ca Mesia al lor să vină în putere ca să sfărîme jugul roman de pe gîtul lor, ei s–au orbit pe ei înşişi faţă de venirea sa ca un Mesia suferind, persecutat, lepădat şi străpuns. In realitate, vederile lor despre Mesia erau confuze. Au fost multe profeţii mesianice pe care nu le–au înţeles ca atare. Unii evrei nici n–au crezut intr–un Mesia personal. Alţii, în mod egoist, n–au voit ca el să vină să se opună Romei (Ioan 11:47, 48). Dar mulţi manifestau pentru venirea lui ca militarist, pentru a–i elibera de Roma.

„UN LUCRU SLAB AL LUI DUMNEZEU“

10. (a) Pentru ce l–au considerat evreii pe Isus „un lucru slab al lui Dumnezeu“, şi cum s–a deosebit el de falşii mesia ai acelui prim secol al erei noastre? (b) După cum a dezvăluit The Interpreter’s Bible, ce stare de lucruri din Palestina acelui timp l–a făcut pe Isus inacceptabil pentru evrei?

¹⁰ Acest Isus era slab în ochii lor — mult prea slab, pentru a împlini nădejdea lor într–un Mesia care să zdrobească Imperiul Roman. N–a zis el că regatul său nu este din această lume şi că servii săi nu vor lupta? El a refuzat categoric regalitatea atunci cînd i s–a oferit. El recomanda întoarcerea celuilalt obraz! Ei îl aşteptau pe Mesia la acest timp — dar nu pe acesta! (Ioan 18:36; 6:15; Matei 5:39; Luca 3:15). The Book of Jewish Knowledge, (Cartea cunoştinţei evreieşti), sub cuvîntul „Mesia“, spune că existau mai mulţi mesia în primul secol al erei noastre, care pretindeau a fi Mesia, şi apoi adaugă: „Acum, lucrul extraordinar cu privire la aceşti pretendenţi din primul secol la distincţia mesianică era că fiecare servea ca un punct de raliere pentru răscoala evreiască împotriva domniei romane. Spre deosebire de Isus, . . . ceilalţi ‘mesia’ din acea perioadă erau, fără excepţie, instigatori militanţi şi patrioţi“. Aceste eşecuri premergătoare lui Isus, de a se arăta ca un Mesia puternic, erau destul de rele în ochii lor, dar cînd el a sfîrşit murind în mod infam pe un stîlp de tortură, aceasta l–a făcut total inacceptabil! De aceea, la 1 Corinteni 1:25, apostolul Pavel a arătat că evreii l–au considerat pe „Cristos cel străpuns“ drept „un lucru slab al lui Dumnezeu“ şi s–au poticnit de tot. In legătură cu aceasta, The Interpreter’s Bible, Vol. 10, p. 29, comentează:

“Speranţele religioase evreeeşti din zilele lui Pavel erau bazate pe aşteptarea apocaliptică a unei eliberări catastrofale, dramatice, de sub asupritorii romani: ei căutau un eliberator care să facă naţiunea supremă printre naţiunile lumii. In parte, toată dezamăgirea lor în cazul lui Isus în zilele vieţii sale în carne, poate fi pusă nemijlocit pe seama refuzului său de a dărui naţiunii conducerea militară, după stilul Macabeilor. In zilele lui Pavel, Palestina mocnea ca un foc acoperit cu cenuşă. Guvernatorii Romei erau în stare, evident, să distrugă flăcările lacome ale insurecţiei sporadice locale; dar focul acoperit cu cenuşă era o chestiune deosebită. Dacă Isus, de la înălţimea popularităţii sale, ar fi dat ordinul, mii de săbii ar fi fost scoase din teaca lor, iar Roma ar fi putut cu greu să oprească erupţia idealismului religios dezlănţuit şi a naţionalismului fanatic al evreilor. Unui popor a cărui imaginaţie şi spirit erau înflăcărate de asemenea idei şi de asemenea speranţe apocaliptice, semnul unui ‘Cristos crucificat’ i–ar fi fost o ofensă de nedescris. Pentru ei cuvîntul crucii era un lucru cu totul respingător. Ei nu au vrut să audă de aceasta.“

11. Cu ce înţelegere greşită au activat chiar şi discipolii apropiaţi ai lui Isus, şi pe ce bază răspunzi astfel?

¹¹ Chiar asociaţii intimi ai lui Isus Cristos n–au înţeles pînă mai tîrziu despre cele două veniri ale lui Mesia, şi că această primă venire se va sfîrşi cu „Cristos cel străpuns“. In temniţă, Ioan Botezătorul a auzit despre semnele miraculoase ale lui Isus, dar se părea că aşteaptă mai mult, căci el a trimis această întrebare lui Isus: „Tu eşti Cel care are să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul“? Petru l–a identificat pe Isus a fi Mesia, dar încă n–a înţeles semnele împlinirii primei veniri (Mat. 16:16; 21–23). Chiar şi după moartea şi invierea lui Isus, discipolii săi aşteptau încă stabilirea unui regat pămîntesc la această prima venire. Ei au întrebat: „Doamne, vei restatornici regatul lui Israel la acest timp?“ — Mat. 11:2, 3.

„STILPUL DE TORTURA N–A FOST FACUT INUTIL“

12. Pînă la urmă, cum au încercat unii conducători religioşi evrei să îmbine cele două categorii de profeţii referitoare la cele două veniri?

¹² După turnarea spiritului sfînt la Rusalii în anul 33 e.n., discipolii lui Isus au înţeles cele două veniri şi pretutindeni au propovăduit „lucrurile pe care le–au declarat profeţii, ca şi Moise, lucruri care se împlineau, şi anume că Cristos trebuia să sufere“ (Fapte 26:22, 23). Argumentele creştine din Scripturile ebraice şi nădejdile evreieşti prăbuşite au îndemnat mai tîrziu pe savanţii evrei să reinterpreteze profeţiile mesianice. De exemplu, Daniel 7:13 zicea că Mesia va veni pe norii cerului, dar Zaharia 9:9 zicea că el va veni umilit, călare pe un asin. O părere găsită în Talmud a căutat să compenseze această problemă, învăţînd numai o singură venire — că dacă Israel ar fi demn de Mesia, va veni pe nori, dar dacă Israel s–ar comporta nedemn, el va veni pe un asin (Talmudul Babilonian, Sanhedrin 98 a). O altă abordare a recunoscut cele două categorii de profeţii, pentru o primă şi o a doua venire, şi a zis că vor trebui să fie doi Mesia, unul fiul lui Iosif şi unul fiul lui David, şi între ei ar trebui să se împlinească ambele categorii de profeţii (Life and Times of Jesus the Messiah, de Edersheim Vol. II, pp. 434, 435). Cu toate acestea, ambii ar trebui să vină în acelaşi timp.

13. (a) Ce convingeri evreieşti l–au eliminat pe Isus din rolul de Mesia după punctul lor de vedere? (b) Cum au făcut aceste opinii evreieşti stîlpul de tortură inutil?

¹³ Ei au susţinut, cu toate acestea, că Isus ar putea să nu fie nici unul din aceşti Mesia. Pentru că Isus n–a urmat tradiţiile orale ale cărturarilor şi a fost împotriva lor, Talmudul zice că acest lucru este mai condamnabil decît a fi împotriva Scripturilor ebraice. De asemenea, Isus a zis că el va împlini legea mozaică, punîndu–i astfel capăt. Dar evreii au considerat aceasta ca fiind eternă, neputînd fi abrogrată niciodată. De altfel, evreii credeau că nu aveau nevoie de Mesia pentru salvare, putînd cîştiga regatul în trei moduri: prin efectuarea faptelor legii, prin darea de milostenii la săraci, prin posedarea lui Avraam ca tată a lor (Mat. 3:7–10; Rom. 3:20; 4:2, 3; 9:31, 32). O asemenea înţelepciune a cărturarilor ar fi făcut stîlpul de tortură un lucru nefolositor, inutil pentru salvare. Pavel avusese această înţelepciune falsă în minte cînd a pus în contrast zădărnicia ei cu puterea lui Dumnezeu, Cristos cel străpuns. El n–a vestit ca „veste bună“ „înţelepciunea lor de vorbire, pentru ca stîlpul de tortură al lui Cristos să nu fie făcut fără folos. Căci vorbirea despre stîlpul de tortură este o prostie pentru cei ce sînt pe calea pierzării, dar pentru noi care sîntem pe calea salvării, este puterea lui Dumnezeu“ — 1 Cor. 1:17, 18.

14. (a) Cine l–a luat în derîdere pe Isus pe stîlpul de tortură şi cu ce cuvinte? (b) Ce au confirmat în realitate evenimentele acelui timp?

¹⁴ Ce contează că Isus a mers ca o oaie la măcelărie, năpăstuit, dispreţuit, nedorit, lepădat? (Is. 53:1–7). Ce contează că a părut slab şi neputincios cînd atîrna acolo pe stîlpul de tortură, în timp ce unii îl batjocoreau: „Of! tu care strici templul şi–l zideşti la loc în trei zile, salvează–te pe tine însuţi şi coboară de pe stîlpul de tortură“ (Marc. 15:29, 30). Si „in mod asemănător preoţii cei mai de seamă împreună cu cărturarii şi cu bătrînii au început să–şi bată joc de el, zicînd: ‘Pe alţii i–a salvat; iar pe sine nu se poate salva!’“ (Mat. 27:41, 42). Mai degrabă decît să–l descalifice pe Isus, aceste evenimente i–au confirmat calitatea sa de Mesia. — Ps. 118:22; Is. 8:14; 28:16; 1 Pet. 2:4–8.

15. Cum era văzut „Cristos cel străpuns“ de către cei care erau pe calea pierzării şi de către cei care erau pe calea mîntuirii şi ce fapt rămîne adevărat în ciuda batjocurilor zeflemiştilor?

¹⁵ Pavel este hotărît să accentueze îngrijirea de răscumpărare a lui Iehova ca singurul mijloc de salvare. Evreii să umble după semne şi grecii după înţelepciune, dar Pavel îl va propovădui pe „Cristos străpuns“, cu toate că aceasta îi face să se poticnească pe evrei şi pare o prostie pentru greci — „dar, pentru toţi care sînt chemaţi, atît evrei cît şi greci, Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Deoarece un lucru slab al lui Dumnezeu este mai puternic decît oamenii“ (1 Cor. 1:22–25). Cu toate că evreii şi grecii îl văd pe „Cristos cel străpuns“ sclav şi prost; el este totuşi mult mai puternic şi mai înţelept decît tradiţiile evreieşti şi filozofiile greceşti. Alte argumente se găsesc în articolul care urmează.