Iubirea — „calea excelentă“

„Vă voi arăta o cale excelentă.“ — 1 Cor. 12:31.

 1. În ce sfat a rezumat un bătrîn istoric studiul său cu privire la evenimentele vieţii omeneşti?

„IUBIŢI-VĂ unul pe altul.“ Un istoric în vîrstă de 92 de ani a rezumat studiul său extins asupra evenimentelor vieţii omeneşti într-un sfat laconic: „Ultima mea lecţie de istorie,“ a declarat Will Durant, „este aceeaşi cu a lui Isus . . . încercaţi doar. Iubirea este cel mai practic lucru de pe pămînt.“

 2. Ce a spus Isus cînd le-a dat continuatorilor săi „o poruncă nouă“?

² În ultima noapte a vieţii sale pămînteşti Isus Cristos a spus însoţitorilor săi: „Vă dau o poruncă nouă, ca să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit eu, şi voi să vă iubiţi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei, dacă aveţi dragoste între voi“ (Ioan 13:34, 35). Deci care ar fi principale însuşire prin care se identifică adevăraţii continuatori ai lui Isus? Bineînţeles, ca ei să se iubească unul pe celălalt, să aibă dragoste desăvîrşită printre ei. Dar în ce măsură era aceasta „o poruncă nouă“? Cum trebuiau ei să se iubească unul pe celălalt, aşa cum i-a iubit Isus?

AŞA CUM ŞI-A IUBIT ISUS DISCIPOLII

 3. În ce privinţă era „nouă“ porunca lui Isus cu privire la dragoste?

³ Cu puţin timp înainte de a le da „noua poruncă,“ Isus, în umilinţă, le-a spălat picioarele apostolilor săi. Acţiunea sa cu această ocazie arată creştinilor că ei trebuie să servească din dragoste fraţilor lor loiali şi chiar să execute lucrări umile în folosul lor (Ioan 13:1–16). Dar asta nu era tot ce cuprindea „noua poruncă.“ Această poruncă despre dragoste era „nouă“ prin faptul că depăşea legea dată israeliţilor prin Moise, sub care se aflau atunci Isus şi discipolii săi. Legea aceea specifica: „Trebuie să–ţi iubeşti semenul [sau vecinul] ca pe tine însuţi“ (Lev. 19:18; Mat. 22:39). Legea pretindea dragoste faţă de semen, dar nu dragoste prin jertfirea propriei persoane, care mergea atît de departe încît pretinde să îţi dai viaţa, pentru semenul tău.

 4. Cum a arătat Isus felul de dragoste care era cerut prin „noua poruncă“?

⁴ „Nimeni nu are o iubire mai mare decît aceasta,“ spunea Isus, „şi anume să renunţe la sufletul lui pentru prietenii săi“ (Ioan 15:13). Însă Isus a făcut chiar lucrul acesta cînd şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare în numele omenirii imperfecte, păcătoase şi muribunde (Mat. 20:28; Ioan 3:16; 10:14–18; Rom. 5:12; 6:23). De fapt, viaţa pămîntească a lui Isus şi moartea sa au exemplificat dragostea care era cerută prin această „poruncă nouă.“ Sub îndrumarea lui Cristos, creştinul nu trebuie să facă bine doar cînd i se iveşte prilejul, ci el trebuie să ia iniţiativa de a-i ajuta pe alţii atît spiritual cît şi altfel.

 5. Care este una dintre cele mai grandioase manifestări ale iubirii?

⁵ Da, continuatorul lui Isus Cristos trebuie să lucreze susţinut spre binele aproapelui. Şi care este una dintre cele mai grandioase manifestări ale dragostei? Fără îndoială, a predica şi a învăţa pe alţii „vestea bună,“ căci procedînd astfel ei pot să obţină viaţa veşnică! În plus, creştinul trebuie să „ofere nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi sufletul său“ prin munca în folosul şi ajutorarea acelora care primesc mesajul (1 Tes. 2:8). Negreşit, el trebuie să fie gata să–şi predea sufletul sau viaţa, în folosul lor. — Ioan 3:16.

 6. În ce măsură trebuia să-l iubească pe Isus continuatorii săi?

⁶ Activînd din dragoste, Isus n-a ales calea minimei rezistenţe. Mai degrabă, ‘ocările celor care îl ocărau pe Dumnezeu au căzut asupra lui,“ iar el a ales neclintit calea maximei rezistenţe împotriva lui Satan şi a agenţilor lui (Rom. 15:3). Astfel, viaţa nu urma să fie uşoară pentru continuatorii fideli ai lui Cristos. Pe lîngă aceasta, Isus a arătat că ei trebuia să-l iubească pe el mai mult decît pe rudele cele mai apropiate şi chiar mai mult decît propriile lor suflete (Luca 14:25–27). Bineînţeles, discipolii lui Isus trebuia să–şi iubească asociaţii în serviciul lui Iehova şi să rodească din punct de vedere spiritual, chiar în prezenţa persecuţiilor repetate. — Marcu 10:29, 30; Ioan 15:8.

PAVEL ARATĂ O „CALE EXCELENTĂ“

 7, 8. Care era „calea excelentă“ (de neîntrecut) menţionată de apostolul Pavel la 1 Cor. 12:31 şi ce întrecea ea?

⁷ Apostolul creştin Pavel a subliniat importanţa iubirii atunci cînd a scris fraţilor săi loiali din Corint. În acele zile existau foarte puţine exemplare din Scriptură, iar cunoaşterea lor se făcea îndeosebi pe cale orală. Astfel, darurile miraculoase ale spiritului (cunoştinţe deosebite, folosirea limbilor străine, etc.) erau vitale pentru adunare. „Totuşi,“ scria Pavel, „vă arăt o cale excelentă“ (1 Cor. 12:4–11, 27–31). Care era această „cale excelentă“?

⁸ Ea era calea iubirii iar semnificaţia ei era reliefată prin aceste cuvinte: „Dacă vorbesc în limbile oamenilor şi ale îngerilor (căci spiritele au limbajul lor propriu], dar nu am iubire, am devenit o bucată de alamă zăngănitoare sau un ţimbal asurzitor [datorită superficialităţii]. Şi dacă am darul profeţiei şi cunosc toate secretele sacre şi toată învăţătura şi dacă am toată credinţa, astfel încît să mut munţii din loc [sau obstacole asemenea munţilor sau munţi literali, dacă asta este voinţa lui Dumnezeu], dar nu am dragoste, sînt un nimic. Şi dacă–mi dau toate averile pentru a-i hrăni pe alţii şi dacă–mi predau trupul ca să mă laud, dar nu am iubire, nu sînt de nici un folos.“ — 1 Cor. 13:1–3; Marcu 11:23.

 9. Dacă nu trăim conform „căii excelente“ a iubirii, care este adevărul în privinţa eforturilor noastre în serviciul lui Dumnezeu?

⁹ Da, chiar faptele care altminteri ar putea avea valoare, devin „lucruri moarte“ dacă motivaţia lor nu este iubirea faţă de Dumnezeu şi aproapele tău (Mat. 22:37–39; Evr. 6:1). „Activitatea iubitoare“ e indispensabilă (1 Tes. 1:2, 3). Toate eforturile şi sacrificiile noastre făcute în serviciul lui Dumnezeu, nu reprezintă nimic dacă nu trăim potrivit cu „calea excelentă“ a iubirii. Nu toţi creştinii de la început puteau face lucrări impresionante, de a vindeca boli, de a vorbi în limbi străine şi de a traduce sub influenţa spiritului lui Dumnezeu (1 Cor. 12:29, 30). Dar toţi puteau manifesta iubire, un rod al spiritului sfînt al lui Iehova pe care toţi creştinii trebuie să-l cultive. — Gal. 5:22; 1 Ioan 4:16.

MODELE DE IUBIRE PE CARE TREBUIE SĂ LE IMITĂM

10. Cum ne-a dat Iehova un exemplu de manifestare a iubirii?

¹⁰ Atît Iehova Dumnezeu cît şi Fiul său Isus Cristos ne-au oferit exemple de manifestare a iubirii. Analizaţi-l pe următorul: Creaţia vizibilă este o manifestare a iubirii lui Dumnezeu, deoarece ea furnizează o dovadă clară a grijii faţă de sănătatea, mulţumirea şi bunăstarea omenirii. Oamenii n-au fost creaţi numai ca să existe. Ei gustă mîncarea, miros parfumul florilor, observă diferite culori şi frumuseţi ale creaţiei, se bucură de tovărăşia semenilor şi rîd de acrobaţiile animalelor jucăuşe, ca să nu mai vorbim de alte delectări pe care le oferă viaţa (Ps. 139:14). Manifestările dărniciei neegoiste a lui Iehova în ce priveşte iubirea, includ crearea omului după chipul şi asemănarea sa, cu capacitatea de a iubi şi a înţelege lucrurile spirituale (Gen. 1:26, 27). Grija sa de a oferi un cămin paradiziac şi promisiunea sigură de restabilire a paradisului pămîntesc, sînt şi ele dovezi ale iubirii lui Dumnezeu, după cum tot o asemenea dovadă este şi revelaţia sa în faţa oamenilor prin Cuvîntul său inspirat şi spiritul său sfînt (Luca 23:43; 1 Cor. 2:10–13). Şi bineînţeles, iubirea lui Iehova se manifestă şi prin îngrijirea sa privitoare la răscumpărarea omenirii din păcat şi moarte. — Rom. 5:7, 8.

11, 12. În ce fel şi-a manifestat Fiul lui Dumnezeu iubirea faţă de omenire?

¹¹ Fiul lui Dumnezeu a manifestat iubire faţă de omenire încă din timpul existenţei sale preumane. Sub chipul înţelepciunii personificate el este identificat ca un „meşter priceput“ al lui Dumnezeu, care a lucrat cu bucurie şi a spus: „Lucrurile de care mă bucuram erau cu fiii oamenilor“ (Prov. 8:30, 31; Ioan 1:1, 14). Astfel, ţinînd seama de nevoia de răscumpărare a omenirii, Iehova a ales pe cineva care manifesta o iubire deosebită faţă de omenire — şi anume pe singurul său Fiu născut, care „s-a despuiat pe sine însuşi şi a luat chipul unui sclav şi a ajuns să fie asemenea oamenilor“ (Fil. 2:5–7). Da, prin faptul că a devenit om, Fiul lui Dumnezeu a dat dovadă de o iubire gata de sacrificiu.

¹² Iubirea era prezentă totodată şi în învăţătura pe care o dădea şi în purtarea blindă pe care Isus Cristos a manifestat-o faţă de alţii. Cînd a văzut o mulţime mare de oameni, „i s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi.“ Deoarece ei erau ca nişte oi fără păstor,“ Isus a fost mişcat de milă“ şi „a început să–i înveţe multe lucruri“ (Mat. 14:14; Marc. 6:34). Desigur, Isus Cristos a arătat o iubire desăvîrşită cînd a murit pe stîlp pentru a oferi „un preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Mat. 20:28; Fil. 2:8). În modul acesta şi în multe altele, Isus a furnizat exemple de iubire pe care creştinii trebuie să le imite. — Ioan 13:34; 1 Ioan 4:10.

„SĂ AVEŢI O IUBIRE INTENSĂ“ FAŢĂ DE TOVARĂŞII DE CREDINŢĂ

13. (a) Ce fel de iubire i-a îndemnat Petru pe tovarăşii lui de credinţă să aibă ei unul faţă de altul, şi există dovezi despre aceasta că între ei a domnit astfel de iubire? (b) Ce efect are iubirea asupra creştinilor de astăzi?

¹³ Iubirea se reflectă în dispoziţia de a renunţa la sine şi ea este indispensabilă unei vieţi creştine (Ps. 110:3). Apostolul Petru i-a îndemnat pe asociaţii săi în închinarea la Iehova să „aibă o dragoste intensă unul faţă de celălalt“ (1 Petr. 4:8). Că o astfel de iubire a existat printre creştinii de la început, rezultă din felul lor de exprimare, deoarece se ştie că îşi vorbeau sau se adresau unii altora cu cuvinte de alintare — „copiii mei iubiţi,“ „prea iubiţii pe care îi iubesc eu adevărat,“ etc. (1 Cor. 4:14; 3 Ioan 1). O iubire asemănătoare printre creştinii de azi este încurajatoare, îmbărbătînd în timpul încercărilor grele. Ea „zideşte“ (1 Cor. 8:1). În ciuda opoziţiilor şi a persecuţiei, noi nu sîntem fără prieteni într-o lume lipsită de iubire. Creştinii ştiu că fraţii şi surorile lor în spirit, îi iubesc cu sinceritate şi această „legătură perfectă a unităţii îi ajută să facă faţă cu încredere viitorului. — Col. 3:14.

14. (a) Cum descrie Pavel iubirea în cuvintele din 1 Cor. 13:4–8? (b) Care sînt întrebările care îl pot ajuta pe un creştin să manifeste iubire în conformitate cu cuvintele lui Pavel?

¹⁴ Dar se pune întrebarea: Cît de bine ne manifestăm noi înşine iubirea faţă de tovarăşii noştri de credinţă? Descrierea succintă a iubirii făcută prin inspiraţie divină de către apostolul Pavel, ne ajută să verificăm calitatea iubirii noastre reciproce: Că citim 1 Cor. 13:4–8. Apoi, pe îndelete, reflectaţi la cuvintele acestea în lumina următoarelor întrebări:

Sînt eu „îndelung răbdător şi serviabil,“ aratînd îndurare răbdătoare în împrejurări neprielnice?

Ocolesc gelozia atunci cînd sînt trecut cu vederea şi unui alt frate i se dau anumite privilegii în adunare?

Sînt eu smerit în loc să mă laud cu ceea ce poate Iehova mi-a permis să îndeplinesc în serviciul său?

Mă „comport necuvincios“ în maniere sau în felul în care îi tratez pe anumiţi tovarăşi creştini?

Imi ‘caut propiile interese,’ de pildă, într-un lucru relativ minor cum ar fi obiceiul de a mă înghesui la congresele creştine, îmbrîncindu-i pe alţii?

Ca bătrîn, de exemplu, mă „irit“ eu pentru simplul motiv că alţii nu reuşesc să răspundă prompt la sfatul scriptural?

‘Tin cont de insulte,’ unele vechi de ani de zile, sau îmi iert fraţii şi surorile în credinţă, tot aşa cum şi eu doresc să fiu iertat?

Dovedesc eu prin conduita mea că ocolesc nedreptatea lumească şi că mai curînd mă bucur de adevăr?

‘Suport toate lucrurile’ şi nu aştept perfecţiunea de la tovarăşii mei creştini imperfecţi?

Sînt o persoană care ‘crede toate lucrurile’ şi nu atribui pe nedrept motive rele tovarăşilor mei fideli?

‘Sper toate lucrurile,’ sperînd într-adevăr în toate lucrurile care se găsesc în Cuvîntul lui Dumnezeu şi se bazează cu adevărat toate speranţele mele pe el?

Am acel fel de iubire faţă de Dumnezeu care îmi va da putere să ‘suport toate lucrurile,’ inclusiv persecutarea mea ca creştin?

Aceste întrebări pot ajuta foarte mult pe un creştin în eforturile sale de a manifesta iubire.

15. La ce acţiuni i-a îndemnat iubirea pe martorii lui Iehova, în folosul tovarăşilor lor în credinţă nevoiaşi?

¹⁵ Într-adevăr, foarte multe sînt modalităţile de manifestare a iubirii faţă de tovarăşi de credinţă. De exemplu, iubirea ne îndemnă să–i ajutăm pe aceştia material, atunci cînd e nevoie (Iac. 2:14–17). În mod corespunzător, poporul lui Iehova i-a ajutat pe fraţii de credinţă nevoiaşi din teritoriile pustiite de război după al II-lea război mondial. În timpul celor doi ani şi jumătate ai campaniei de ajutorare intreprinsă pe întreg pămîntul, iubirea s-a manifestat cînd martorii lui Iehova din S.U.A., Canada, Elveţia, Suedia şi alte ţări au donat haine şi bani pentru alimente în folosul creştinilor din Austria, Belgia, Bulgaria, China, Cehoslovacia, Danemarca, Anglia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Tările de Jos, Norvegia, Republica Filipine, Polonia şi România. În plus, de-a lungul anilor, martorii lui Iehova au dat cu bucurie ajutor material, în funcţie de necesităţi, atunci cînd tovarăşii lor de credinţă au suferit de pe urma calamităţilor naturale.

16. Ce efect trebuie să aibă iubirea creştină asupra bătrînilor numiţi din adunare?

¹⁶ Iubirea creştină îi determină şi pe bătrînii numiţi în adunare să fie abordabili şi înţelegători. Aşa trebuie să fie dacă ei imită căile lui Iehova, despre care se zice: „După cum cerurile sînt mai înalte decît pămîntul, tot aşa bunătatea sa iubitoare este superioară faţă de cei ce se tem de el“ (Ps. 103:10–14). O atitudine umilă şi plină de dragoste îi mişca pe creştinii supraveghetori să facă eforturi susţinute pentru a-i ajuta spiritual pe tovarăşii lor de credinţă.

17. În ce fel li s-ar putea arăta iubire creştinilor bătrîni sau infirmi?

¹⁷ Iubirea creştină îi îndeamnă pe toţi creştinii şi nu numai pe bătrînii numiţi, să coopereze şi să ajute în relaţiile cu tovarăşii de închinare adusă lui Iehova. De exemplu, iubirea ne poate îndemna să facem cumpărăturile pentru creştinii mai în vîrstă sau infirmi. Ea ne poate îndemna să le citim din Biblie sau din publicaţiile creştine, dacă este nevoie. Ba, se poate să avem ocazii de-a-i ajuta la treburi în gospodărie, de-ai însoţi în serviciul lui Dumnezeu şi de-a ne asocia cu ei într-un mod plăcut cu alte ocazii. În diferite feluri, iubirea ne va îndemna să facem bine altora — tineri sau bătrîni — fără să fim rugaţi s-o facem.

PRACTICAŢI IUBIRE FAŢĂ DE FAMILIE ŞI FAŢĂ DE APROAPELE

18. Pentru a manifesta iubire este oare nevoie de reguli care să se refere la fiecare aspect al vieţii?

¹⁸ Apostolul Pavel scria: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii“ (Rom. 13:8). Într-adevăr, creştinii le sînt datori altora cu iubire. Dar pentru a exercita această calitate nu avem nevoie de reguli care să se refere la fiecare aspect al vieţii în parte. Cuvîntele şi faptele de iubire ne sînt sugerate de conştiinţa umană şi de înţelepciunea creştină pe baza Scripturilor (Rom. 2:14, 15). În ansamblu, deci, ca creştini noi ştim dacă am arătat iubire într-o anume împrejurare. Cu toate acestea, una este să ştii că trebuie să manifeşti iubire şi alta este să o practici.

19. Ce ne va ajuta ca să manifestăm iubire în cadrul familiei, şi în ce fel poate fi ea demonstrată?

¹⁹ În cadrul familiei poate că sîntem tentaţi uneori să fim nervoşi şi neiubitori. De ce? Deoarece îi cunoaştem bine pe membrii familiei şi poate că avem mai puţină răbdare cu ei decît cu alţii. Totuşi aceleaşi principii biblice se aplică atît în familie cît şi în relaţiile cu alte persoane, ca de exemplu cu cei din adunarea creştină din localitate. Fără îndoială, noi putem şi chiar trebuie să cerem prin rugăciuni sprijinul lui Iehova pentru a manifesta iubire faţă de membrii familiei noastre. Vom fi ajutaţi să facem lucrul acesta dacă nu uităm că Iehova Dumnezeu este mulţumit cînd soţii manifestă iubire faţă de soţiile lor, „ca fiind propriile lor trupuri,“ cînd soţiile îşi iubesc soţii şi copii şi cînd copiii dovedesc iubire faţă de părinţii lor, prin ascultare (Ef. 5:28; 6:1–3; Tit. 2:4). Chiar şi copiii adulţi pot să arate iubire faţă de părinţii lor în vîrstă nu prin ignorarea lor, ci prin grija spirituală faţă de ei, cît şi materială cînd este nevoie. Devotamentul sfînt include şi împlinirea acestei responsabilităţi. Şi desigur, este o dovadă de iubire cînd soţii creştini se asigură ca familiile lor să fie îngrijite atît din punct de vedere spiritual cît şi material.

20. Cum poate fi arătată iubire faţă de aproapele în special din partea creştinilor?

²⁰ Iubirea faţă de semenii noştri poate fi arătată prin fapte de bunătate umană în diferite împrejurări. Locuitorii Maltei l-au tratat pe apostolul Pavel şi pe celelalte victime ale naufragiului cu o „extraordinară bunătate omenească“ (Fapt. 28:1, 2). Conştiinţa acelor, insulari păgîni i-a îndemnat să acţioneze astfel. Cu cît mai mult ar trebui conştiinţa creştinilor, instruită sau formată cu ajutorul Scripturilor, să fie mişcată să manifeste iubire faţă de aproapele! Tocmai iubirea faţă de aproapele este aceea care ne îndeamnă în mod special să le împărtăşim vestea bună. N-am putea face nimic mai minunat sau mai plin de iubire decît să–i ajutăm să obţină o atitudine corectă faţă de Iehova. — 1 Tim. 1:8–11.

MAI PRESUS DE ORICE, MANIFESTAŢI IUBIRE FAŢĂ DE DUMNEZEU

21, 22. (a) Care este un mod principal de a ne arăta iubirea faţă de Iehova? (b) Deci ce întrebări ne putem pune şi ce hotărîre trebuie să luăm ca „iubitori ai lui Iehova“?

²¹ Într-adevăr, una dintre cele mai vii expresii de iubire faţă de semenii noştri constă din învăţarea lor despre „vestea bună,“ ajutîndu-i astfel să obţină o atitudine corectă faţă de Iehova Dumnezeu. În ceea ce-l priveşte pe creştin, această activitate este un mijloc principal de a manifesta iubire faţă de Acela care o merită cel mai mult, — Dumnezeul nostru iubitor, Iehova. Fiul său a spus: „Trebuie să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta.“ — Luca 10:27.

²² Continuăm noi neclintiţi să-l vedem pe Cel invizibil (Evr. 11:27)? Îi purtăm noi numele său fără egal, ca martorii săi fideli? A vorbi despre el şi scopurile sale reprezintă oare bucuria noastră sinceră? La drept vorbind, oare nu tocmai aceasta este raţiunea fundamentală existenţei noastre ca adunare a poporului său? Categoric că da! Sub influenţa spiritului său sfînt, putem continua să practicăm „calea excelentă“ a iubirii faţă de semenii noştri. Dar mai presus de orice, să aducem fără teamă laude Dumnezeului nostru, iubind ceea ce este bun şi bucurîndu-ne în el ca „iubitori ai lui Iehova,“ care–şi menţin integritatea. — Ps. 97:10–12.