Să apreciem ‘darurile sub formă de oameni’

„Să recunoaşteţi pe cei care lucrează printre voi . . . Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.“ — 1 TESALONICENI 5:12, 13.

 1. Potrivit cu Faptele 20:35, ce putere are faptul de a da? Ilustraţi.

„ESTE mai ferice să dai decât să primeşti“ (Faptele 20:35). Vă amintiţi când aţi trăit ultima oară adevărul acestor cuvinte ale lui Isus? Probabil că a fost atunci când i-aţi oferit un dar unei persoane pe care o iubiţi. Aţi ales cu grijă darul pe care să i-l oferiţi pentru că aţi vrut ca persoana mult iubită să-l preţuiască. Cât de mult v-a încântat faţa radiind de bucurie a persoanei pe care o îndrăgiţi! Când are la bază o motivaţie corectă, faptul de a da este o expresie a iubirii, iar exprimarea iubirii are puterea de a ne face fericiţi.

 2, 3. a) De ce se poate spune că nimeni nu este mai fericit decât Iehova, şi în ce fel furnizarea de „daruri sub formă de oameni“ îi poate procura bucurie? b) Ce nu trebuie să facem în privinţa unui dar primit de la Dumnezeu?

² Cine poate fi deci mai fericit decât Iehova, Dătătorul ‘oricărui dar bun’ (Iacov 1:17, NW; 1 Timotei 1:11)? El oferă fiecare dar din iubire (1 Ioan 4:8). Acest lucru este, bineînţeles, adevărat şi cu privire la darul pe care Dumnezeu l-a oferit congregaţiei prin Cristos: ‘darurile sub formă de oameni’ (Efeseni 4:8, NW). Bătrânii care se îngrijesc de turmă sunt o expresie a iubirii profunde a lui Dumnezeu faţă de poporul său. Aceşti bărbaţi sunt aleşi cu grijă, ei trebuind să întrunească anumite calităţi scripturale (1 Timotei 3:1–7; Tit 1:5–9). Ei ştiu că trebuie să ‘trateze turma cu tandreţe’ pentru că astfel oile vor avea motive să fie recunoscătoare faţă de păstorii iubitori (Faptele 20:29, NW; Psalmul 100:3). Când Iehova vede că oile sale au inima plină de o astfel de recunoştinţă, inima sa se bucură în mod sigur! — Proverbele 27:11.

³ Bineînţeles, noi nu trebuie să subapreciem nici un dar provenit de la Dumnezeu, nici să fim lipsiţi de recunoştinţă faţă de darurile sale. Aşadar, se pun două întrebări: Cum trebuie să-şi considere bătrânii rolul pe care îl au în congregaţie? Şi cum pot ceilalţi membri ai turmei să arate că apreciază ‘darurile sub formă de oameni’?

‘Suntem colaboratorii voştri’

 4, 5. a) Cu ce a asemănat Pavel congregaţia, şi de ce este aceasta o ilustrare potrivită? b) Ce arată ilustrarea lui Pavel cu privire la modul în care trebuie să ne considerăm şi să ne tratăm unii pe alţii?

⁴ Iehova le-a conferit ‘darurilor sub formă de oameni’ o anumită măsură de autoritate în congregaţie. Bătrânii nu doresc, bineînţeles, să-şi folosească în mod greşit autoritatea, însă sunt conştienţi că este foarte uşor să facă acest lucru deoarece sunt oameni imperfecţi. Cum trebuie deci să se considere ei în raport cu restul turmei? Să analizăm ilustrarea folosită de apostolul Pavel. După ce a arătat motivul pentru care sunt oferite ‘darurile sub formă de oameni’, Pavel a scris: „Să creştem în toate până la Cel care este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine alcătuit şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi face creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste“ (Efeseni 4:15, 16). Aşadar, Pavel aseamănă congregaţia, alcătuită din bătrâni şi din ceilalţi membri, cu un corp uman. De ce este potrivită această ilustrare?

⁵ Un corp uman este alcătuit din multe mădulare diferite, însă are un singur cap. Cu toate acestea, nimic din corp — nici un muşchi, nici un nerv, nici o venă — nu este inutil. Fiecare mădular este valoros şi contribuie cu ceva la sănătatea şi frumuseţea întregului corp. În mod asemănător, congregaţia este alcătuită din mulţi membri diferiţi, însă fiecare mădular — indiferent că este tânăr sau bătrân, puternic sau firav — poate contribui cu ceva la sănătatea şi frumuseţea generală de natură spirituală a congregaţiei (1 Corinteni 12:14–26). Nimeni nu trebuie să creadă că este prea nesemnificativ, dar nici să se considere superior, pentru că toţi — păstorii şi oile deopotrivă — facem parte din corp şi există un singur cap, Cristos. Pavel face astfel o descriere sugestivă a iubirii, a grijii şi a respectului de care trebuie să dăm dovadă unii faţă de alţii. Înţelegerea acestui aspect îi ajută pe bătrâni să fie umili şi să aibă un punct de vedere echilibrat cu privire la rolul pe care îl au în congregaţie.

 6. Deşi avea autoritate apostolică, cum a manifestat Pavel un spirit de umilinţă?

⁶ Aceste „daruri sub formă de oameni“ nu caută să ţină sub control viaţa sau credinţa colaboratorilor lor în închinare. Deşi avea autoritate apostolică, Pavel le-a spus cu umilinţă corintenilor: „Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, ci suntem împreună lucrători la [colaboratori pentru, NW] bucuria voastră: căci prin credinţă, voi staţi în picioare“ (2 Corinteni 1:24). Pavel nu a vrut să ţină sub control credinţa şi modul de viaţă al fraţilor săi. Într-adevăr, el nu a considerat necesar acest lucru pentru că era convins că ei erau deja femei şi bărbaţi fideli care se aflau în organizaţia lui Iehova deoarece voiau să facă ce este drept. Astfel, vorbind despre el însuşi şi despre tovarăşul lui de drum Timotei, Pavel spunea de fapt: Este de datoria noastră să lucrăm alături de voi pentru a-i sluji lui Dumnezeu cu bucurie (2 Corinteni 1:1). Ce spirit de umilinţă!

 7. Ce înţeleg bătrânii umili referitor la rolul lor în congregaţie, şi ce convingere au ei cu privire la colaboratorii lor?

⁷ ‘Darurile sub formă de oameni’ din prezent au aceeaşi datorie. Ele sunt ‘colaboratori pentru bucuria noastră’. Bătrânii umili înţeleg că nu ei sunt în măsură să decidă cât pot face alţii în serviciul lui Dumnezeu. Ei ştiu că, deşi îi pot îndemna pe alţii să-şi extindă sau să-şi îmbunătăţească ministerul, lui Dumnezeu trebuie să-i fie adus un serviciu din inimă (compară cu 2 Corinteni 9:7). Ei sunt convinşi că, dacă colaboratorii lor sunt bucuroşi, aceştia vor face tot ce vor putea. Aşadar, dorinţa lor sinceră este aceea de a-i ajuta pe fraţii lor să-i ‘slujească DOMNULUI cu bucurie’. — Psalmul 100:2.

Ajutaţi-i pe toţi să slujească cu bucurie

 8. Care sunt câteva modalităţi prin care bătrânii îi pot ajuta pe fraţii lor să-i slujească lui Iehova cu bucurie?

⁸ Bătrâni, cum puteţi să-i ajutaţi pe fraţii voştri să slujească cu bucurie? Îi puteţi încuraja prin propriul exemplu (1 Petru 5:3). Daţi dovadă de zel şi bucurie în minister, iar ceilalţi vor fi îndemnaţi probabil să vă imite exemplul. Lăudaţi-i pe alţii pentru eforturile lor sincere (Efeseni 4:29). Cuvintele de laudă sincere şi prietenoase îi ajută pe ceilalţi să se simtă utili. Acestea le îndeamnă pe oi să dorească să facă tot ce pot pentru a-i sluji lui Dumnezeu. Evitaţi să faceţi comparaţii defavorabile (Galateni 6:4). Astfel de comparaţii nu fac decât să descurajeze în loc să-i determine pe alţii să facă îmbunătăţiri. Mai mult decât atât, oile lui Iehova sunt persoane cu situaţii şi capacităţi diferite. Ca şi Pavel, manifestaţi încredere în fraţii voştri. Iubirea „crede toate“ lucrurile, aşadar, este bine să credem că fraţii noştri îl iubesc pe Dumnezeu şi vor să-i fie plăcuţi lui (1 Corinteni 13:7). Când ‘arătaţi onoare faţă de alţii’, voi scoateţi în evidenţă ceea ce este cel mai bun în ei (Romani 12:10, NW). Fiţi siguri că, atunci când oile sunt încurajate şi înviorate, majoritatea vor face tot ce vor putea pentru a-i sluji lui Dumnezeu şi vor găsi bucurie în acest serviciu. — Matei 11:28–30.

 9. Ce punct de vedere referitor la alţi bătrâni îl va ajuta pe fiecare bătrân să slujească cu bucurie?

⁹ Faptul de a te considera cu umilinţă un ‘colaborator’ te va ajuta să slujeşti cu bucurie şi să apreciezi darurile unice ale celorlalţi bătrâni cu care colaborezi. Fiecare bătrân are propriile talente şi capacităţi pe care şi le poate folosi spre binele congregaţiei (1 Petru 4:10). Unul poate avea darul predării. Altul poate fi un organizator eficient, iar altul poate fi foarte abordabil datorită căldurii şi compasiunii sale. Realitatea este că nici un bătrân nu e înzestrat cu fiecare dar în aceeaşi măsură. Poate un bătrân să fie considerat superior altuia doar pentru că deţine un anumit dar — să zicem darul predării? Nicidecum (1 Corinteni 4:7)! De asemenea, nu trebuie să invidiezi pe cineva din cauza darului pe care îl are sau să te simţi incompetent când alt bătrân este lăudat de alţii datorită capacităţilor sale. Nu uita că tu însuţi ai daruri pe care Iehova le vede. El te poate ajuta să le cultivi şi să le foloseşti spre binele fraţilor tăi. — Filipeni 4:13.

‘Ascultaţi şi fiţi supuşi’

10. De ce este foarte potrivit să ne exprimăm aprecierea faţă de ‘darurile sub formă de oameni’?

¹⁰ Când primim un dar, este cât se poate de potrivit să ne exprimăm aprecierea. „Fiţi recunoscători“, se spune în Coloseni 3:15. Ce putem spune deci despre ‘darurile sub formă de oameni’, preţiosul dar pe care Iehova ni l-a dat? Bineînţeles, noi îi suntem recunoscători în primul rând lui Iehova, generosul Dătător de daruri. Dar ce atitudine trebuie să avem faţă de ‘darurile sub formă de oameni’? Cum putem arăta apreciere faţă de ele?

11. a) Cum ne putem demonstra aprecierea faţă de ‘darurile sub formă de oameni’? b) Care este semnificaţia expresiilor „ascultaţi“ şi ‘fiţi supuşi’?

¹¹ Noi ne putem demonstra aprecierea faţă de ‘darurile sub formă de oameni’ fiind gata să dăm ascultare sfaturilor şi deciziilor lor bazate pe Biblie. Biblia ne sfătuieşte: „Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos“ (Evrei 13:17). Remarcaţi că trebuie să fim nu numai ‘ascultători’, ci şi „supuşi“ celor ce se află în fruntea noastră. Termenul grecesc pentru „fiţi supuşi“ înseamnă literalmente „cedaţi sub“. Comentând pe marginea expresiilor „ascultaţi“ şi ‘fiţi supuşi’, biblistul R. C. H. Lenski a spus: „Cineva dă dovadă de ascultare când este de acord cu ceea ce i se spune să facă, este convins de corectitudinea şi utilitatea acelui lucru; cineva cedează . . . când are o părere diferită“. Când înţelegem şi suntem de acord cu îndrumarea celor ce se află în fruntea noastră, ascultarea poate fi ceva ce vine de la sine. Dar ce putem spune despre situaţia în care nu înţelegem motivul ce stă la baza unei anumite decizii?

12. De ce trebuie să fim supuşi, sau să cedăm, chiar şi atunci când nu înţelegem în totalitate motivul care stă la baza unei anumite decizii?

¹² În această situaţie trebuie să fim supuşi, sau să cedăm. De ce? În primul rând deoarece trebuie să avem încredere că aceşti bărbaţi calificaţi din punct de vedere spiritual sunt animaţi de cele mai bune intenţii. În definitiv, ei ştiu foarte bine că trebuie să-i dea socoteală lui Iehova pentru oile care le-au fost date în grijă (Iacov 3:1). În plus, este bine să nu uităm că probabil nu cunoaştem toate aspectele confidenţiale care i-au determinat să ia o decizie în cunoştinţă de cauză. — Proverbele 18:13.

13. Ce ne poate ajuta să fim supuşi când este vorba de deciziile judiciare luate de bătrâni?

¹³ Dar ce se poate spune despre faptul de a fi supuşi când este vorba de decizii judiciare? Este adevărat că acest lucru s-ar putea să nu fie uşor, îndeosebi dacă se ia o decizie în vederea excluderii unei persoane dragi — o rudă sau un prieten apropiat. Şi de această dată, cel mai bine este să cedăm în faţa judecăţii efectuate de ‘darurile sub formă de oameni’. Bătrânii pot fi mai obiectivi decât noi şi ei cunosc probabil mai bine situaţia. Aceşti fraţi cântăresc foarte bine lucrurile când au de luat asemenea decizii; este o responsabilitate serioasă faptul de a ‘judeca pentru DOMNUL’ (2 Cronici 19:6). Ei fac tot posibilul să fie îndurători, deoarece nu uită că Dumnezeu este ‘gata să ierte’ (Psalmul 86:5). Dar în acelaşi timp ei trebuie să păstreze congregaţia curată, motiv pentru care Biblia porunceşte ca ei să-i excludă pe răufăcătorii nepenitenţi (1 Corinteni 5:11–13). În multe cazuri, însuşi răufăcătorul acceptă decizia luată. Disciplinarea poate fi chiar lucrul de care are nevoie pentru a-şi veni în fire. Dacă noi, cei pe care el îi îndrăgeşte, dăm dovadă de supunere în ce priveşte decizia luată, putem în acest fel să-l ajutăm să tragă foloase de pe urma disciplinării. — Evrei 12:11.

„Să-i preţuiţi foarte mult“

14, 15. a) Potrivit cu 1 Tesaloniceni 5:12, 13, de ce bătrânii merită consideraţia noastră? b) De ce se poate spune că bătrânii „lucrează din greu printre“ noi?

¹⁴ Altă modalitate prin care ne putem demonstra aprecierea faţă de ‘darurile sub formă de oameni’ este aceea de a manifesta consideraţie faţă de ele. Scriind congregaţiei din Tesalonic, Pavel i-a îndemnat pe membrii ei: „Să recunoaşteţi pe cei care lucrează [din greu, NW] printre voi, care vă conduc în Domnul şi vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult . . . din pricina lucrării lor“ (1 Tesaloniceni 5:12, 13). Expresia „lucrează din greu“ nu îi descrie oare pe bătrânii devotaţi care se dăruiesc fără egoism în folosul nostru? Să ne gândim pentru o clipă ce povară grea poartă pe umeri aceşti fraţi dragi.

¹⁵ În majoritatea cazurilor, ei sunt bărbaţi căsătoriţi care trebuie să presteze o muncă laică pentru a-şi întreţine familia (1 Timotei 5:8). Dacă bătrânul are copii, aceştia necesită timp şi atenţie din partea tatălui lor. Poate că el trebuie să-i ajute pe copii să-şi facă temele şi, de asemenea, să-şi rezerve ceva timp pentru a petrece cu ei momente de destindere sănătoasă în care ei să-şi consume energia tinerească (Eclesiastul 3:1, 4). Lucrul cel mai important este acela de a se îngriji de necesităţile spirituale ale familiei lui conducând cu regularitate un studiu biblic în familie, lucrând împreună cu membrii familiei în ministerul de teren şi luându-i la întrunirile creştine (Deuteronomul 6:4–7; Efeseni 6:4). Să nu uităm că, în afară de aceste responsabilităţi pe care mulţi dintre noi le avem, bătrânii au şi alte îndatoriri: să pregătească teme în cadrul întrunirilor, să efectueze vizite de păstorire, să se îngrijească de bunăstarea spirituală a congregaţiei şi, când este nevoie, să rezolve cazuri judiciare. Unii bătrâni au responsabilităţi suplimentare în ce priveşte congresele de circumscripţie, de district, construirea de săli ale Regatului şi comitetele de asistenţă sanitară. Într-adevăr, aceşti fraţi „lucrează din greu“!

16. Prezentaţi câteva modalităţi în care putem arăta consideraţie faţă de bătrâni.

¹⁶ Cum putem manifesta consideraţie faţă de ei? Un proverb biblic spune: „Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!“ (Proverbele 15:23; 25:11). Astfel de cuvinte de sinceră apreciere şi de încurajare le pot arăta că nu subapreciem munca lor efectuată din greu. De asemenea, trebuie să fim rezonabili în legătură cu ceea ce aşteptăm de la ei. Pe de o parte, nu trebuie să ezităm să-i abordăm pentru a le cere ajutorul. Pot exista momente când ne „tremură inima“ şi avem nevoie de încurajare scripturală, de îndrumare sau de sfaturi din partea celor ce sunt ‘calificaţi să predea’ Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 55:4; 1 Timotei 3:2, NW). Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că un bătrân nu ne poate acorda foarte mult timp, pentru că nu poate să-şi neglijeze familia sau să-i neglijeze pe alţii din congregaţie. Fiind „însufleţiţi cu toţii de aceleaşi sentimente“ faţă de aceşti fraţi care muncesc din greu, nu trebuie să avem pretenţii nerezonabile de la ei (1 Petru 3:8, NW). Dimpotrivă, trebuie să manifestăm apreciere pentru orice moment şi atenţie pe care ei ni le pot acorda în mod rezonabil. — Filipeni 4:5.

17, 18. Ce sacrificii fac multe soţii ai căror soţi sunt bătrâni, şi cum putem arăta că nu le subapreciem pe aceste surori fidele?

¹⁷ Ce putem spune despre soţiile bătrânilor? Nu merită şi ele consideraţia noastră? În definitiv, ele îşi împart soţii cu congregaţia. Deseori acest lucru pretinde sacrificii din partea lor. Uneori bătrânii trebuie să petreacă seara ore întregi îngrijindu-se de problemele congregaţiei, timp pe care l-ar fi putut petrece împreună cu familia lor. În multe congregaţii, femeile creştine fidele fac cu bucurie astfel de sacrificii pentru ca soţii lor să se poată îngriji de oile lui Iehova. — Compară cu 2 Corinteni 12:15.

¹⁸ Ce putem face pentru a arăta că nu le subapreciem pe aceste surori creştine fidele? Bineînţeles, neavând pretenţii nerezonabile de la soţii lor şi, de asemenea, neuitând puterea cuvintelor simple de apreciere. În Proverbele 16:24 se spune: „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase“. Să analizăm o experienţă. După o întrunire creştină, doi soţi l-au abordat pe un bătrân şi l-au rugat să stea de vorbă cu ei despre fiul lor adolescent. În timp ce bătrânul vorbea cu ei, soţia sa aştepta cu răbdare. Apoi, mama adolescentului s-a apropiat de soţia bătrânului şi i-a pus: „Doresc să-ţi mulţumesc pentru timpul pe care soţul tău şi l-a rezervat pentru a-mi ajuta familia“. Aceste cuvinte de apreciere simple şi plăcute au impresionat-o cu adevărat pe soţia bătrânului.

19. a) Ce obiective ating cu fidelitate bătrânii ca grup? b) Ce ar trebui să fim hotărâţi să facem cu toţii?

¹⁹ Bătrânii care se îngrijesc de oi constituie unul dintre ‘darurile bune’ ale lui Iehova (Iacov 1:17, NW). Aceşti bărbaţi nu sunt perfecţi; ca noi toţi, şi ei fac greşeli (1 Împăraţi 8:46). Cu toate acestea, ca grup, bătrânii din congregaţiile de pretutindeni ating cu fidelitate obiectivele pe care Iehova le-a avut în vedere pentru ei — şi anume, să redreseze, să zidească, să unească şi să ocrotească turma. Fie ca toţi bătrânii să fie hotărâţi să continue să se îngrijească cu tandreţe de oile lui Iehova, dovedindu-se astfel un dar, sau o binecuvântare, pentru fraţii lor, şi fie ca toţi să fim hotărâţi să dăm dovadă de apreciere faţă de ‘darurile sub formă de oameni’ fiind ascultători şi supuşi lor şi arătând consideraţie pentru munca lor grea! Cât de recunoscători putem fi că Iehova a furnizat cu iubire oameni care le spun de fapt oilor sale: Este de datoria noastră să vă ajutăm să-i slujiţi lui Dumnezeu cu bucurie!

Cum aţi răspunde?

◻ De ce poate fi comparată în mod potrivit congregaţia cu un corp omenesc?

◻ Cum pot bătrânii să-i ajute pe fraţii lor să-i slujească lui Iehova cu bucurie?

◻ De ce trebuie să fim nu numai ascultători, ci şi supuşi celor ce se află în fruntea noastră?

◻ În ce fel putem arăta consideraţie faţă de bătrâni?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Bătrâni, lăudaţi-i pe alţii pentru eforturile lor sincere!

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Prin exemplul lor plin de zel în minister, bătrânii îi pot ajuta pe membrii familiei şi pe alţii să slujească cu bucurie

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Noi îi apreciem pe bătrânii noştri care muncesc din greu!