Să ne apărăm credinţa!

„În inimile voastre, sfinţiţi-l pe Cristosul ca Domn, fiind întotdeauna gata de apărare înaintea oricui vă cere motivul speranţei care este în voi.“ — 1 PETRU 3:15, NW.

 1, 2. De ce Martorii lui Iehova nu sunt surprinşi de opoziţia cu care se confruntă, dar ce doresc ei?

ÎN MAJORITATEA ţărilor, Martorii lui Iehova au reputaţia de oameni cinstiţi, care susţin norme morale înalte. Mulţi îi consideră nişte vecini cumsecade, care nu creează nici un fel de probleme. Cu toate acestea, în mod paradoxal, aceşti creştini paşnici au suferit persecuţii, atât în timp de război, cât şi în timp de pace. Ei nu sunt surprinşi de această opoziţie. De fapt, ei se aşteaptă la ea. În definitiv, ei ştiu că creştinii fideli din secolul I e.n. au fost „obiectul urii“ multora, prin urmare, de ce s-ar aştepta să fie trataţi altfel aceia care se străduiesc să fie adevăraţi continuatori ai lui Cristos (Matei 10:22)? Mai mult decât atât, Biblia spune: „Toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi“. — 2 Timotei 3:12.

² Martorii lui Iehova nu doresc să fie persecutaţi şi nici nu se bucură când se confruntă cu dificultăţi, cum ar fi amenzi, întemniţări sau tratamente dure, care vin odată cu aceste persecuţii. Ei doresc să ducă „o viaţă paşnică şi liniştită“ pentru a putea predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu fără nici un obstacol (1 Timotei 2:1, 2). Ei apreciază libertatea religioasă de care dispun în majoritatea ţărilor pentru a-şi practica închinarea şi depun toate eforturile pentru „a trăi în pace cu toţi oamenii“, inclusiv cu conducătorii guvernelor omeneşti (Romani 12:18; 13:1–7). Atunci de ce sunt ei „obiectul urii“?

 3. Care este unul dintre motivele pentru care Martorii lui Iehova sunt urâţi pe nedrept?

³ În esenţă, Martorii lui Iehova sunt urâţi pe nedrept din aceleaşi motive pentru care creştinii din secolul I au fost persecutaţi. În primul rând, Martorii lui Iehova acţionează potrivit convingerilor lor religioase, ceea ce stârneşte antipatia unora. De exemplu, ei predică cu zel vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, însă, adesea, oamenii înţeleg greşit zelul lor, considerând lucrarea de predicare efectuată de ei „prozelitism agresiv“ (compară cu Faptele 4:19, 20). De asemenea, ei se păstrează neutri din punct de vedere politic şi nu iau parte la războaiele naţiunilor, atitudine care uneori a fost greşit interpretată, şi anume, că Martorii sunt cetăţeni neloiali. — Mica 4:3, 4.

 4, 5. a) În ce fel sunt Martorii lui Iehova ţinta acuzaţiilor false? b) Cine au fost deseori principalii instigatori la persecutarea slujitorilor lui Iehova?

⁴ În al doilea rând, Martorii lui Iehova sunt ţinta acuzaţiilor false: minciuni făţişe şi prezentări denaturate ale convingerilor lor. Din acest motiv, în unele ţări ei au fost ţinta unor atacuri nejustificate. Mai mult decât atât, deoarece ei solicită tratamente medicale fără sânge, care nu contravin dorinţei lor de a asculta de porunca biblică de a „se feri de sânge“, ei au fost etichetaţi în mod greşit drept „ucigaşi de copii“ şi „o sectă sinucigaşă“ (Faptele 15:29). Însă realitatea este că Martorii lui Iehova preţuiesc foarte mult viaţa şi încearcă să obţină pentru ei şi pentru copiii lor cea mai bună îngrijire medicală disponibilă. Acuzaţia potrivit căreia numeroşi copii ai Martorilor lui Iehova mor anual ca urmare a refuzului de a accepta să li se transfuzeze sânge este total nefondată. În plus, întrucât adevărul biblic nu are acelaşi efect asupra tuturor membrilor unei familii, Martorii au fost, de asemenea, acuzaţi că destramă familiile. Totuşi, cei care îi cunosc pe Martorii lui Iehova ştiu că ei au un respect profund faţă de viaţa de familie şi că încearcă să respecte porunca biblică potrivit căreia soţii şi soţiile trebuie să se iubească reciproc, iar copiii trebuie să asculte de părinţi, indiferent că sunt sau nu credincioşi. — Efeseni 5:21—​6:3.

⁵ În multe situaţii, principalii instigatori la persecutarea slujitorilor lui Iehova s-au dovedit a fi împotrivitorii religioşi, care s-au folosit de influenţa pe care o aveau asupra autorităţilor politice şi a mijloacelor de informare în masă pentru a încerca să suprime activităţile Martorilor. Cum ar trebui noi, Martorii lui Iehova, să reacţionăm la această opoziţie, indiferent că aceasta se datorează convingerilor şi practicilor noastre sau acuzaţiilor false?

„Rezonabilitatea voastră să devină cunoscută tuturor oamenilor“

 6. De ce este important să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la cei ce nu fac parte din congregaţia creştină?

⁶ În primul rând, este necesar să avem un punct de vedere corect — punctul de vedere al lui Iehova — cu privire la cei care nu ne împărtăşesc convingerile religioase. Altfel ne-am putea atrage în mod inutil ostilitate sau reproşuri din partea altora. „Rezonabilitatea voastră să devină cunoscută tuturor oamenilor“, a scris apostolul Pavel (Filipeni 4:5, NW). Astfel, Biblia ne încurajează să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la cei ce nu fac parte din congregaţia creştină.

 7. Ce presupune faptul de a ne păstra „nepătaţi de lume“?

⁷ În al doilea rând, Scripturile ne sfătuiesc într-un mod cât se poate de clar să ne păstrăm „nepătaţi de lume“ (Iacov 1:27; 4:4). Ca în multe alte locuri din Biblie, termenul „lume“ se referă aici la masa omenirii, fără a fi incluşi şi creştinii adevăraţi. Noi trăim în mijlocul acestei societăţi umane şi venim în contact cu membrii ei la locul de muncă, la şcoală şi în zona în care locuim (Ioan 17:11, 15; 1 Corinteni 5:9, 10). Cu toate acestea, noi ne păstrăm nepătaţi de lume evitând atitudinile, vorbirea şi conduita care nu sunt în armonie cu căile drepte ale lui Dumnezeu. Este, de asemenea, foarte important să fim conştienţi de pericolul asocierii strânse cu această lume, îndeosebi cu cei care desconsideră în mod flagrant normele lui Iehova. — Proverbele 13:20.

 8. De ce îndemnul de a ne păstra nepătaţi de lume nu constituie un motiv de a-i dispreţui pe alţii?

⁸ Totuşi, îndemnul de a ne păstra nepătaţi de lume nu constituie un motiv de a-i dispreţui în mod categoric pe cei care nu sunt Martori ai lui Iehova (Proverbele 8:13). Să ne amintim ce atitudine aveau conducătorii religioşi evrei, despre care am discutat în articolul precedent. Religia pe care o promovau ei nu a câştigat favoarea lui Iehova şi nici nu a contribuit la stabilirea unor relaţii cordiale cu neevreii (Matei 21:43, 45). Având o părere exagerată despre ei înşişi, aceşti oameni fanatici îi dispreţuiau pe neevrei. Noi nu adoptăm acest punct de vedere îngust, dispreţuindu-i pe cei care nu sunt Martori. Ca şi apostolul Pavel, noi dorim ca toţi cei ce aud mesajul Bibliei despre adevăr să câştige favoarea lui Dumnezeu. — Faptele 26:29; 1 Timotei 2:3, 4.

 9. Cum ar trebui să ne modeleze un punct de vedere scriptural şi echilibrat felul în care vorbim despre cei ce nu ne împărtăşesc convingerile?

⁹ Felul în care vorbim despre cei ce nu sunt Martori ar trebui să fie modelat de un punct de vedere scriptural şi echilibrat. Pavel l-a însărcinat pe Tit să le reamintească creştinilor de pe insula Creta „să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci îngăduitori [rezonabili, NW], arătând blândeţe faţă de toţi oamenii“ (Tit 3:2). Remarcaţi faptul că creştinii nu trebuiau să vorbească de rău pe „nimeni“, nici chiar pe necreştinii din Creta, dintre care unii aveau reputaţia de oameni mincinoşi, lacomi şi leneşi (Tit 1:12). Aşadar, nu este scriptural să folosim cuvinte denigratoare la adresa celor care nu ne împărtăşesc convingerile. O atitudine caracterizată printr-un aer de superioritate nu îi va atrage pe alţii la închinarea adusă lui Iehova. Însă, dacă îi considerăm şi îi tratăm pe alţii potrivit principiilor rezonabile consemnate în Cuvântul lui Iehova, „împodobim învăţătura“ lui Dumnezeu. — Tit 2:10, NW.

Când să tăcem şi când să vorbim

10, 11. Cum a demonstrat Isus că ştia când era a) „un timp pentru a tăcea“? b) „un timp pentru a vorbi“?

¹⁰ Este „un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi“, se spune în Eclesiastul 3:7, NW. Aşadar, partea dificilă este aceea de a decide când trebuie să-i ignorăm pe împotrivitori şi când trebuie să vorbim pentru a ne apăra credinţa. Putem învăţa multe lucruri din exemplul lui Isus, care a avut întotdeauna un discernământ perfect (1 Petru 2:21). El ştia când era „un timp pentru a tăcea“. De exemplu, când preoţii principali şi bătrânii l-au acuzat pe nedrept înaintea lui Pilat, Isus „n-a răspuns nimic“ (Matei 27:11–14). El nu a vrut să spună ceva ce ar fi putut împiedica îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu referitoare la el. Însă el a ales ca atitudinea lui să vorbească în locul său. El ştia că nici chiar adevărul nu le va schimba mintea şi inima orgolioasă. Astfel, el a ignorat acuzaţiile lor, rămânând în mod intenţionat tăcut. — Isaia 53:7.

¹¹ Totuşi, Isus a ştiut şi când era „un timp pentru a vorbi“. Cu anumite ocazii, el a avut dispute cu cei care îl criticau, combătându-le acuzaţiile false. De exemplu, când scribii şi fariseii au încercat să-l discrediteze în faţa unei mulţimi acuzându-l că scotea demoni cu ajutorul lui Beelzebul, Isus a ales să dezmintă acuzaţiile false. Folosind o logică dezarmantă şi o ilustrare convingătoare, el a combătut minciuna (Marcu 3:20–30; vezi şi Matei 15:1–11; 22:17–21; Ioan 18:37). În mod asemănător, când Isus a fost târât înaintea Sanhedrinului după trădarea şi arestarea sa, marele preot Caiafa i-a cerut cu perfidie următoarele: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!“ Şi acesta era „un timp pentru a vorbi“, întrucât tăcerea ar fi putut fi interpretată drept o negare a faptului că el era Cristosul. Aşadar, Isus a răspuns: „Eu sunt“. — Matei 26:63, 64; Marcu 14:61, 62.

12. Ce situaţie i-a determinat pe Pavel şi pe Barnaba să vorbească cu curaj în Iconia?

¹² Să analizăm, de asemenea, exemplul lui Pavel şi al lui Barnaba. În Faptele 14:1, 2 se spune: „În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit astfel încât o mare mulţime de iudei şi de greci au crezut. Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele celor dintre neamuri împotriva fraţilor“. The New English Bible redă versetul 2 în felul următor: „Însă iudeii neconvertiţi i-au întărâtat pe neevrei şi le-au otrăvit mintea împotriva creştinilor“. Nemulţumindu-se doar cu faptul că respinseseră mesajul, împotrivitorii evrei au adus acuzaţii false, încercând să determine populaţia de neevrei să-şi facă o impresie greşită cu privire la creştini.a Cât de mare trebuie să fi fost ura lor faţă de creştinism (compară cu Faptele 10:28)! Pavel şi Barnaba au considerat că acesta era „un timp pentru a vorbi“, pentru ca noii discipoli să nu fie descurajaţi de calomniile publice. „Totuşi [Pavel şi Barnaba] au rămas destul de mult timp şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul [prin autoritatea lui Iehova, NW]“, care îşi arătase aprobarea prin faptul că îi împuternicise să facă semne miraculoase. Ca urmare a acestui fapt, „unii erau cu iudeii, alţii cu apostolii“. — Faptele 14:3, 4.

13. Când este de obicei „un timp pentru a tăcea“ atunci când suntem blamaţi?

¹³ Aşadar, cum ar trebui să răspundem când suntem blamaţi? Acest lucru depinde de împrejurări? Unele situaţii ne cer să aplicăm principiul potrivit căruia este „un timp pentru a tăcea“. Acest principiu se aplică îndeosebi atunci când opozanţii încearcă cu hotărâre să ne atragă în discuţii contradictorii inutile. Nu trebuie să uităm că unii oameni efectiv nu vor să cunoască adevărul (2 Tesaloniceni 2:9–12). Este inutil să discutăm în contradictoriu cu cei a căror inimă plină de orgoliu este înrădăcinată în necredinţă. Mai mult decât atât, dacă ne-am angaja în discuţii cu fiecare persoană care ne atacă folosind acuzaţii false, am putea să pierdem din vedere o activitate mult mai importantă şi mai recompensatoare, şi anume, aceea de a-i ajuta pe oamenii sinceri care vor într-adevăr să înveţe adevărul biblic. Aşadar, când întâlnim împotrivitori care intenţionează să răspândească minciuni despre noi, sfatul inspirat este următorul: „Depărtaţi-vă de ei“. — Romani 16:17, 18; Matei 7:6.

14. În ce moduri ne putem apăra credinţa înaintea altora?

¹⁴ Aceasta nu înseamnă, bineînţeles, că noi nu ne apărăm credinţa. La urma urmei, este şi „un timp pentru a vorbi“. Noi suntem pe bună dreptate preocupaţi de oamenii sinceri care au fost expuşi criticilor defăimătoare aduse la adresa noastră. Noi suntem dispuşi să le explicăm altora în mod clar convingerile noastre sincere; într-adevăr, aşteptăm cu bucurie această ocazie. Petru a scris: „«Sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.» Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi cu teamă“ (1 Petru 3:15). Când persoanele sincer interesate ne cer să ne dovedim convingerile la care ţinem cu fermitate, când acestea se interesează cu privire la acuzaţiile false pe care ni le aduc împotrivitorii, avem responsabilitatea de a ne apăra credinţa dând răspunsuri biblice convingătoare. Mai mult decât atât, conduita noastră excelentă poate fi o bună mărturie. În timp ce observatorii noştri lipsiţi de prejudecăţi remarcă faptul că noi într-adevăr încercăm să trăim în armonie cu normele drepte ale lui Dumnezeu, ei îşi pot da imediat seama că acuzaţiile aduse împotriva noastră sunt false. — 1 Petru 2:12–15.

Ce se poate spune despre propaganda calomniatoare

15. Ce exemplu arată modul în care Martorii lui Iehova sunt ţinta informaţiilor denaturate transmise de mass-media?

¹⁵ Uneori, Martorii lui Iehova sunt ţinta informaţiilor denaturate transmise de mass-media. De exemplu, în numărul din 1 august 1997 al unui ziar din Rusia era publicat un articol calomniator, în care se afirma, printre altele, că Martorii le impun membrilor lor să-şi „părăsească soţiile, soţii şi părinţii dacă aceştia nu le înţeleg şi nu le împărtăşesc convingerile“. Cine îi cunoaşte cu adevărat pe Martorii lui Iehova ştie că aceste acuzaţii sunt false. Biblia spune că creştinii trebuie să-i trateze pe membrii necredincioşi ai familiei cu dragoste şi respect, iar Martorii se străduiesc să se supună acestei porunci (1 Corinteni 7:12–16; 1 Petru 3:1–4). În pofida acestui fapt, articolul a fost publicat, şi, astfel, mulţi cititori au fost dezinformaţi. Cum ne putem apăra credinţa când suntem blamaţi?

16, 17 şi chenarul de la pagina 16. a) Ce a spus odată Turnul de veghere cu privire la faptul de a dezminţi informaţiile false din mass-media? b) În ce situaţii ar putea Martorii lui Iehova să dezmintă informaţiile false din mass-media?

¹⁶ Şi de această dată, este „un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi“. Turnul de veghere a exprimat odată acest lucru în felul următor: „Faptul că ignorăm informaţiile false din mass-media sau că apărăm adevărul prin mijloace adecvate depinde de împrejurări, de cel care a lansat critica şi de scopul său“. În unele situaţii, cel mai înţelept este să se ignore informaţiile negative, evitându-se astfel să se facă mai multă publicitate acelor neadevăruri.

¹⁷ În alte situaţii poate fi „un timp pentru a vorbi“. Poate că un ziarist sau un reporter demn de încredere a fost dezinformat cu privire la Martorii lui Iehova şi, probabil, doreşte să obţină informaţii exacte despre noi (vezi chenarul „Dezminţirea unor neadevăruri“). Dacă informaţiile negative transmise de mass-media au dat naştere la prejudecăţi care împiedică efectuarea lucrării noastre de predicare, reprezentanţii filialelor Societăţii Watch Tower pot lua iniţiativa de a apăra adevărul apelând la mijloacele corespunzătoare.b De exemplu, ar putea fi numiţi bătrâni calificaţi care să prezinte situaţia, cum ar fi în cadrul unui program de televiziune, când neparticiparea ar putea fi interpretată drept o incapacitate a Martorilor lui Iehova de a da un răspuns. În astfel de cazuri este înţelept ca Martorii să respecte îndrumările date de Societatea Watch Tower şi să coopereze cu reprezentanţii ei care se ocupă cu rezolvarea acestor chestiuni. — Evrei 13:17.

Apărarea veştii bune pe cale legală

18. a) De ce nu trebuie să aşteptăm permisiunea guvernelor pentru a predica? b) Ce procedură urmăm când ne este luat dreptul de a predica?

¹⁸ Autorizaţia noastră de a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu provine din cer. Lui Isus, care ne-a însărcinat să facem această lucrare, i s-a dat „toată autoritatea . . . în cer şi pe pământ“ (Matei 28:18–20; Filipeni 2:9–11). Aşadar, noi nu trebuie să aşteptăm permisiunea guvernelor pentru a predica. Totuşi, recunoaştem faptul că libertatea religioasă permite răspândirea mesajului despre Regat. În ţările în care ne bucurăm de libertatea de a ne practica închinarea vom apela la justiţie pentru a ne-o apăra, iar acolo unde această libertate ne este îngrădită ne vom strădui să o obţinem pe cale legală. Obiectivul nostru nu este acela de a face o reformă socială, ci de a „apăra şi stabili legal vestea bună“c. — Filipeni 1:7, NW.

19. a) Care ar putea fi consecinţa faptului că îi dăm „lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“? b) Care este hotărârea noastră?

¹⁹ În calitate de Martori ai lui Iehova, noi îl recunoaştem pe Iehova drept Suveranul Universului. Legea sa este supremă. Noi ne supunem cu conştiinciozitate guvernelor, „dând [astfel] Cezarului ce este al Cezarului“. Totuşi nu vom permite nici unui lucru să ne împiedice să ne achităm de o responsabilitate mult mai importantă, şi anume, aceea de a-i „da lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Matei 22:21). Suntem pe deplin conştienţi de faptul că, procedând astfel, vom fi „obiectul urii“ naţiunilor, însă acceptăm acest lucru ca pe o parte componentă a preţului pe care trebuie să-l plătim ca discipoli ai lui Cristos. Palmaresul juridic al Martorilor lui Iehova din secolul al XX-lea constituie o mărturie a hotărârii noastre de a ne apăra credinţa. Cu ajutorul lui Iehova vom continua neîncetat „să-i învăţăm pe oameni şi să răspândim vestea bună“. — Faptele 5:42.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ De ce sunt Martorii lui Iehova „obiectul urii“?

◻ Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de cei ce nu ne împărtăşesc convingerile religioase?

◻ Ce exemplu de echilibru ne-a lăsat Isus când a avut de-a face cu împotrivitori?

◻ Când suntem blamaţi, cum putem aplica principiul potrivit căruia este „un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi“?

[Chenarul de la pagina 16]

Dezminţirea unor neadevăruri

„În Yacuba (Bolivia), un grup local de evanghelişti a apelat la un post de televiziune pentru a prezenta un film care era, în mod clar, produs de apostaţi. Gândindu-se la efectele pe care le-a avut acea emisiune, bătrânii au decis să meargă la două posturi de televiziune, oferindu-se să plătească pentru ca acestea să dea pe post videocasetele Martorii lui Iehova — Organizaţia care poartă acest nume şi Biblia, o carte de fapte şi profeţii. După ce a vizionat videocasetele Societăţii, directorul unui post de radio a fost indignat de informaţiile denaturate prezentate în cadrul emisiunii apostaţilor şi s-a oferit să facă anunţuri publicitare gratuite cu privire la congresul de district al Martorilor lui Iehova care se apropia. Numărul participanţilor la congres a fost neobişnuit de mare, iar mulţi oameni de bună-credinţă au început să pună întrebări sincere când Martorii lui Iehova i-au vizitat în minister.“ — Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1997, paginile 61, 62 (în engleză).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Cu anumite ocazii, Isus a dezminţit în mod clar acuzaţiile false aduse de cei care îl criticau