Întrebări de la cititori

■ În textul din 1 Timotei 4:10 Dumnezeu este numit „Salvatorul a tot felul de oameni, în special al celor fideli“. Înseamnă atunci că vor fi salvaţi şi unii care sînt infideli?

Nu. Acest verset arată mai degrabă că salvarea este asigurată în mod special acelora care exercită credinţă.

Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei, spunîndu-i că avantajul devoţiunii sfinte este că ea „deţine promisiunea vieţii prezente şi a celei viitoare“ (1 Timotei 4:6–8). Apoi Pavel a scris următoarele: „Căci pentru aceasta muncim noi din greu şi ne străduim din răsputeri, deoarece ne-am pus speranţa într-un Dumnezeu viu, care este Salvatorul a tot felul de oameni, în special al celor fideli.“ — 1 Timotei 4:10.

Dumnezeu oferă tuturor oamenilor posibilitatea de a fi salvaţi fiindcă, aşa cum a scris Pavel: „Există un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni, un om: Cristos Isus, care s-a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi“ (1 Timotei 2:5, 6). Dar cine va răspunde la această răscumpărare şi va alege viaţa nu moartea? (Deuteronom 30:19, 20). Unii oameni resping mesajul creştin despre salvare. În alţii, „sămînţa“ prinde rădăcini şi creşte un timp oarecare, dar, mai tîrziu, ei îngăduie ca interesele de natură materială sau alte preocupări să se interpună între ei şi salvare. — Matei 13:3–8.

Aşadar, deşi salvarea pe care o oferă Dumnezeu este în principiu accesibilă oricui, faptele demonstrează că ea este în mod special rezervată celor fideli. Iată de ce apostolul Petru ne îndeamnă: „De aceea, fraţilor, străduiţi-vă cu atît mai mult, ca să vă asiguraţi chemarea şi alegerea voastră, fiindcă dacă voi continuaţi să faceţi aceste lucruri, nu veţi da nicicînd greş nicidecum.“ — 2 Petru 1:10; Ioan 3:16.

■ Ce simbolizează „picioarele şi degetele picioarelor“ ‘chipului imens’‚ descris în Daniel 2:31–45?

Această profeţie i-a fost inspirată lui Daniel de însuşi Domnul Suveran Iehova, ‘Dezvăluitorul secretelor’. Împlinirea ei atinge punctul culminant în „perioada finală a zilelor“, în timpul căreia problema dominaţiei mondiale trebuie reglementată o dată pentru totdeauna (Daniel 2:28). De la începutul „timpurilor păgînilor“, în 607 î.e.n. pînă în epoca noastră, s-au perindat numeroase puteri mondiale, începînd cu imperiul babilonian, care a fost urmat de Medo-Persia, Grecia, Roma şi, în sfîrşit, imperiul anglo-american. Aceste puteri sînt reprezentate prin diferitele straturi metalice care alcătuiesc statuia. — Luca 21:24, King James Version.

Dar o dată cu încheierea timpurilor păgînilor, în 1914, a apărut pe pămînt un amestec diferit de stăpîniri omeneşti (Matei 24:3–12). Omul de rînd („progenitura omenirii“, făcută din praful pămîntului) exercită la ora actuală o influenţă mai mare în afacerile guvernamentale. Am asistat la apariţia în prim plan a unor regimuri democratice şi socialiste, cît şi a altor forme de guvernămînt totalitare, asemănătoare fierului. Ele sînt ca şi „fierul amestecat cu argila umedă“, care formează picioarele şi degetele picioarelor chipului.

Referitor la cele zece ‘degete de la picioare’, au fost date diverse explicaţii, dar cum cifra „zece“ este folosită deseori în Biblie pentru a desemna ceea ce este complet pe pămînt, pare a fi logic să credem că cele „zece“ degete de la picioare reprezintă întregul sistem global de guvernare din perioada culminantă a zilelor. „Regatul lui Dumnezeu vine“ tocmai împotriva acestor picioare şi degete de la picioare, făcînd praf ultimele forme de dominaţie ale oamenilor. Cît de fericiţi putem fi ştiind că domnia paşnică şi prosperă a Regatului lui Cristos va cuprinde întregul pămînt!a — Matei 6:9, 10; vezi Isaia 11:1, 9.

Un alt vis al lui Nabucodonosor, descris la Daniel capitolul 4, anunţă evenimentele care urmau să aibă loc după încheierea timpurilor păgînilor. În cele din urmă, va trebui ca oamenii să recunoască faptul că „Cel Preaînalt este Stăpînitor în regatul oamenilor, şi că îl dă cui vrea“, adică Regelui Isus Cristos. — Daniel 4:25; 7:13, 14.

[Notă de subsol]