Dovedeşte-te credincios

“Ceea ce se caută la administratori este ca omul să fie găsit credincios“. — 1 Cor. 4:2.

 1. De ce ar trebui să facă eforturi servii lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe semenii lor, pe oameni?

TOTO ACEIA care îi servesc lui Iehova Dumnezeu ca discipoli loiali ai lui Isus Cristos, au o preţioasă comoară (compară cu 2 Cor. 4:1–7). Ei se află în posesia unei cunoştinţe vitale care poate însemna viaţă pentru cei care încep să acţioneze în armonie cu ea (Ioan 17:3). De aceea este logic ca ei să facă eforturi pentru a-i ajuta spiritual pe semenii lor, pe oameni. Ei vor fi dispuşi totodată să le dea şi ajutor material celor care se află în nevoie. Această dispoziţie de a da din punct de vedere material merge mînă în mînă cu dispoziţia de a da din punct de vedere spiritual. Aceasta — pentru că hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul sînt esenţiale pentru viaţă, iar fără viaţă nimeni nu-l poate lăuda pe Iehova Dumnezeu. — Ps. 30:9; 88:10–12.

 2. Avînd în vedere îndemnul lui Isus din Luca 12:33, 34, ce ar trebui să fie dispuşi discipolii să facă?

² Isus Cristos i-a îndemnat pe discipolii săi: „Vindeţi ce aveţi şi faceţi daruri de îndurare. Faceţi-vă pungi care nu se învechesc, o comoară inepuizabilă în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră“ (Luca 12:33, 34). Astfel, ar trebui să existe discpoziţia de a ne folosi timpul şi bunurile spre folosul altora. Este evident că Isus nu a vrut să spună că discipolii trebuia să ajungă la sărăcie, iar apoi să depindă de mila altora. Aceşti discipoli însă trebuie să fie dispuşi să îşi împartă bunurile pentru a le ajuta celor care se aflau în nevoi fizice sau spirituale reale.

 3, 4. (a) Ce îndemn trebuia să le de-a Timotei creştinilor bogaţi? (b) In armonie cu acest îndemn, ce atitudine trebuia să evite ei?

³ Spiritul sfatului lui Isus este bine ilustrat prin ceea ce l-a instruit apostolul Pavel să le spună creştinilor bogaţi. Astfel citim: „Porunceşte-le celor care sînt bogaţi în prezentul sistem de lucruri să nu fie aroganţi, şi să-şi întemeieze speranţa nu pe anumite bogăţii, ci pe Dumnezeu, care ne dă din plin toate lucrurile, spre bucuria noastră; să lucreze la ceea ce este bun, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata de-a împărţii cu alţii, tezaurizînd în siguranţă o frumoasă temelie pentru viitor, ca să poată apuca ferm adevărata viaţă“ (1 Tim. 6:18, 19). Ce înseamnă acest îndemn?

⁴ Creştinii bogaţi nu trebuia să se considere oameni superiori datorită bogăţiei lor, şi nici să-şi pună încrederea în bogăţii. Intrucît bunurile pot fi furate, pierdute sau distruse, ele sînt o slabă fundaţie pentru a se putea zidi pe ele speranţe. Dar Dumnezeu cel etern, merită încrederea noastră. Dacă nu ar fi îngrijirile generoase pe care le-a făcut El pentru menţinerea vieţii pe pămînt, nimeni nu s-ar putea păstra în viaţă (Fap. 14:16, 17; 17:25). Ce nebunie ar fi atunci să-l ignori pe Creator şi să-ţi faci din lucrurile materiale preocuparea centrală a vieţii!

 5. Cum ar trebui să ne utilizăm bunurile, şi de ce? (Luca 16:1–13)

⁵ Datorită faptului că el este Creatorul, Iehova este şi proprietarul tuturor lucrurilor. Ca urmare, este absolut drept să ne închinăm lui şi să folosim bunurile de orice fel pe care le putem avea, în felul în care este plăcut în ochii Lui (Ps. 95:3–6). Aceasta înseamnă să ne folosim bunurile acestea pentru a le da altora ajutor spiritual şi material. In cazul creştinilor bogaţi, ei erau îndemnaţi să facă asemenea fapte bune despre care se face o dare de seamă tot atît de bogată cît şi posesiunile lor. Folosind ceea ce aveau pentru a uşura necazurile altora, ei îşi adunau o comoară în cer. De fapt toţi creştinii devotaţi care se menţin în ajutorarea celor ce se aflau în nevoi spirituale şi fizice îşi adună în cer o comoară care va produce profituri bogate sub formă de răsplătire din partea lui Iehova Dumnezeu.

 6. De ce trebuie să fim atenţi să nu permitem să se pună nimic de-a curmezişul strîngerii comorii noastre în cer?

⁶ Spre deosebire de posesiunile materiale care pot fi furate sau de veşmintele care pot fi roase de molii, o dare de seamă de fapte bune la Dumnezeu este indistructibilă. Prin urmare, este cert că atîta timp cît ne aflăm în viaţă, vom dori să facem tot ce ne stă în putere pentru a nu permite ca posesiunile noastre materiale, îngrijorările zilnice sau plăcerile să se pună de-a curmezişul consemnării unui minunat raport la Iehova Dumnezeu. Mai ales pentru că viaţa este de o durată nesigură, este urgent să facem totul pentru a nu ne lăsa abătuţi de la principalul nostru obiectiv — de la faptul de a rămîne servi aprobaţi ai lui Iehova Dumnezeu şi discipoli loiali ai Stăpînului nostru Isus Cristos. Cît ar fi de trist să-l ia pe cineva moartea prin surprindere fără să fi apucat să profite din plin de ocaziile de a-şi strînge comori în cer!

 7. Ce ne poate fi de ajutor pentru a ne concentra asupra strîngerii comorii noastre în cer?

⁷ De aceea este foarte important să ne legăm inima de străduinţele de a ne spori comoara noastră în cer. Un lucru care ne va ajuta în privinţa aceasta este faptul de a ne face timp să reflectăm cu apreciere la ceea ce au făcut Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos în folosul nostru. Noi îi sîntem datori pe viaţă lui Iehova Dumnezeu (Apoc. 4:11). In ciuda atitudinii nerecunoscătoare a celor mai mulţi oameni, Cel atotsuprem le-a permis în continuare tuturor să tragă folos din generoasele sale îngrijiri în vederea menţinerii vieţii (Mat. 5:45). Apoi, ca manifestare a iubirii sale supreme, Iehova Dumnezeu nu l-a scutit pe Fiul său cel mai dreg, pe Isus Cristos, să moară de o maorte ruşinoasă pe un stîlp. Aşa a devenit posibilă pentru noi eliberarea de păcat şi de moarte, pentru a deveni în cele din urmă copii perfecţi ai lui Dumnezeu, pentru toată eternitatea (Rom. 5:8; 8:32). Si Isus Cristos şi-a dovedit marea sa iubire prin dispoziţia de a renunţa la viaţa sa în folosul nostru. (1 Ioan 2:2) Oare nu ar trebui ca iubirea ce ni s-a arătat să ne îndemne să nu scăpăm nici o ocazie de a ne dovedi recunoscători, ajutîndu-i pe semenii noştri, pe oameni, din punct de vedere spiritual şi material?

FOLOSESTE BINE TIMPUL

 8. Ce anume ar putea arăta că cineva îşi petrece prea mult timp în goana după plăceri?

⁸ E adevărat că iubirea noastră faţă de Iehova şi Isus Cristos ar trebui să ne determine să ne folosim bine timpul. Dar am putea face oare lucrul acesta dacă plăcerile au devenit pentru noi un lucru atît de important încît ne închipuim că nici nu am putea trăi fără ele? Evident că nu! Nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că multe secole milioane şi milioane de oameni au trăit fără radio, fără televizor, fără cinematograf, fără automobil, fără activităţi sportive, fără mari călătorii de agrement şi fără multe altele ca acestea. Atunci, judecînd raţional, nu ar fi oare înţelept să facem ca aceste lucruri să ocupe un loc secundar în viaţa noastră? Prin urmare, dacă este evident că cineva îşi petrece mai mult timp în goana după plăceri decît cu lucruri care au o directă legătură cu închinarea adevărată, nu este oare posibil ca el să fi devenit un ‘iubitor de plăceri’? (2 Tim. 3:4) Si nu se află oare în primejdia de a ajunge cu totul neroditor în preocuparea de a aduce laudă numelui lui Dumnezeu? — Luca 8:14.

 9, 10. (a) Bazaţi pe exemplul lui Isus Cristos, care este punctul de vedere echilibrat cu privire la o relaxare sănătoasă? (b) Ce a vrut Isus să spună prin cuvintele: „Hrana mea este pentru mine să fac voia celui m-a trimis şi să desăvîrşesc lucrarea lui“?

⁹ Desigur că servii devotaţi ai lui Iehova se pot bucura pe drept de diferite forme de relaxare sau de destindere sănătoasă. Chiar şi Isus Cristos accepta invitaţiile la mese şi banchete şi şi-a adus contribuţia la bucuria unui ospăţ de nuntă, transformînd printr-o minune apa într-un vin de cea mai bună calitate (Luca 5:29; 7:36; 14:1; 19:5, 6; Ioan 2:1–11). Dar Isus nu a făcut din plăceri, inclusiv din mîncare şi băutură, cel dintîi lucru din viaţa sa. El le-a spus odată discipolilor săi: „Hrana mea este pentru mine să fac voia celui care m-a trimis şi să desăvîrşesc lucrarea lui“ (Ioan 4:34). Ne găsim şi noi, în acelaşi fel, cea mai mare desfătare în înfăptuirea voinţei lui Iehova?

¹⁰ Atunci cînd Isus a spus cuvintele de mai sus el era obosit şi flămînd. Dar pentru că i se ivise ocazia să depună mărturie a ajuns să fie atît de absorbit de aceasta încît lipsa de confort personal a trecut pe un plan secundar. Bucuria şi satisfacţia care a rezultat din înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu a fost ca şi o hrană pentru Isus Cristos. Desigur că am dori ca acest lucru să fie valabil şi în cazul nostru. Prin urmare, noi ne vom ţine plăcerile sub control, ca să nu se pună în calea posibilităţii de a avea parte de o mult mai mare bucurie, — aceea care izvorăşte din faptul de a-i ajuta spiritual şi material pe semenii noştri.

11. Sînt creştinii în drept să-şi folosească timpul doar pentru propria lor plăcere, şi ce principiu poate fi desprins din Isaia 58:13, 14 în privinţa aceasta?

¹¹ Pentru a evita şă devenim egoişti în felul în care ne întrebuinţăm timpul, trebuie să avem mereu înaintea ochilor gîndul că chiar şi timpul este un dar de la Iehova, care trebuie utilizat în armonie cu voinţa sa. Noi nu sîntem în drept să folosim timpul numai pentru propria noastră plăcere. Lucrul acesta este bine ilustrat prin ceea ce aştepta Iehova Dumnezeu de la israeliţi în timpul zilei de sabat. Prin profetul său Isaia el a declarat: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, să nu-ţi faci gusturile tale în ziua mea cea sfîntă; dacă sabatul va fi desfătarea ta, ca să-l sfinţeşti pe Domnul (Iehova), slăvindu-l, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul (Iehova)“ (Is. 58:13, 14; TNR). Astfel, în afară de abţinerea de a lucra, israeliţii trebuia să privească Sabatul ca o zi dedicată în mod special lui Iehova. Ea nu era o zi de alergare doar după propriile plăceri, ci un timp în care ei trebuia să-şi găsească o adevărată desfătare în îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu, păstrînd în prim plan problemele spirituale. In armonie cu spiritul legii sabatului, creştinii adevăraţi ar trebui să fie preocupaţi de folosirea fiecărei zile într-un fel care să aibă ca rezultat lauda lui Iehova Dumnezeu.

FII PREGATIT PENTRU REINTOARCEREA STAPINULUI

12. (a) După cum se arată la Luca 12:35–40, ce alt motiv important avem de a fi ocupaţi în lucrarea lui Iehova? (b) In ce stare trebuie să ne străduim să fim zilnic şi de ce?

¹² Mai există şi un alt motiv din care servii devotaţi ai Stăpînului Isus Cristos n-ar trebui să zăbovească în efectuarea voinţei lui Iehova. Faptul acesta este scos în evidenţă în următoarea ilustrare pe care a făcut-o Fiul lui Dumnezeu: „Mijlocul să vă fie încins şi lămpile aprinse. Si să fiţi ca nişte oameni care îl aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată cînd va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia pe care stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! Să ştiţi bine că dacă ar şti stăpînul casei la ce oră va veni hoţul ar vegea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Si voi dar să fiţi gata, căci Fiul omului va veni la ora la care probabil nu vă gîndiţi“ (Luca 12:35–40). Aşa cum nu ştim cînd ni se poate sfîrşi viaţa, tot aşa nu ştim cu precizie nici timpul cînd va sosi Isus Cristos pentru executarea judecăţii, cu toate că ştim că acest eveniment este din ce în ce mai aproape. Aceasta înseamnă că ar trebui să fim zilnic pregătiţi, aşteptînd reîntoarcerea Stăpînului nostru.

13. (a) Ce au făcut sclavii din ilustrarea lui Isus în timpul absenţei stăpînului lor? (b) Cum îi răsplăteşte stăpînul pe sclavii lui care au aşteptat?

¹³ Tocmai aşa au făcut şi sclavii din ilustrarea lui Isus: hainele lungi nu le atîrnă fluturînd după ei, ci pulpanele lor sînt petrecute printre picioare şi legate strîns la brîu. Incinşi în felul acesta, ei se îngrijesc încontinuu de îndatoririle lor, în timp ce lămpile le furnizează lumina necesară. Deşi timpul de aşteptare se prelungeşte pînă la a doua străjă (de pe la ora 9 seara pînă la miezul nopţii), ba chiar pînă la a treia strajă (de la miezul nopţii pînă la ora 3 dimineaţa), sclavii credincioşi rămîn activi şi vigilenţi. In cele din urmă, cînd stăpînul soseşte şi vede devotamentul servilor săi, el îi răsplăteşte în felul cel mai neobişnuit. El îi tratează nu cape nişte sclavi, ci ca pe nişte prieteni loiali. Ce minunată răsplată primesc ei că au continuat să lucreze pentru stăpînul lor în tot cursul nopţii, în timp ce aşteptau reîntoarcerea sa!

14. Avînd în vedere mulţimea anilor care au trecut de cînd a rostit Isus cuvintele consemnate la Luca 12:35–40, ce întrebări se pot pune?

¹⁴ Au trecut mai bine de o mie nouă sute de ani de cînd a dat Isus această ilustrare. Prin urmare discipolii săi au aşteptat într-adevăr o lungă perioadă de timp reîntoarcerea sa pentru a-şi executa judecata asupra lumii nelegiuite. Multora li se poate părea că cea de a doua strajă a trecut deja şi că am înaintat mult în cea da a treia strajă. Dar a obosit oare cineva dintre noi? Sau mai sîntem încă bine încinşi pentru activitate? Ne mai lăsăm încă făcliile să răspîndească strălucirea unei conduite excelente şi a unei mărturii zeloase în timp ce ne menţinem alimentaţi permanent, manifestînd o dispoziţie de modelare sub acţiunea spiritului lui Dumnezeu? — Mat. 5:14–16; compară cu Zaharia 4:2–6.

15. Ce va urmări Isus Cristos la cei care pretind a fi discipolii săi, atunci cînd se va reîntoarce pentru a-şi executa judecata?

¹⁵ Ce va urmări Stăpînul nostru cînd se va reîntoarce ca să-şi execute judecata? El va căuta să vadă dacă cei care pretind că sînt servii săi corespund acestei pretenţii. Au fost ei credincioşi, în ascultare faţă de porunca de a face ‘discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfînt şi învăţîndu-i să respecte tot ce v-am poruncit eu’? (Mat. 28:19, 20) Dispun ei de o dare de seamă excelentă de fapte prin care se manifestă un interes activ faţă de „cei mai neîsemnaţi“ fraţi ai lui Isus Cristos? Cînd i-au văzut în lipsuri pe aceşti fraţi ai lui Cristos, le-au dat ei hrană celor flămînzi, le-au dat să bea celor însetaţi, le-au oferit ospitalitate străinilor, îmbrăcăminte celor îmbrăcaţi slab, le-au dat ajutor şi mîngîiere bolnavilor şi i-au vizitat ei pe cei întemniţaţi pe nedrept? (Mat. 25:35–40) Au rămas ei treji spiritual şi nepătaţi de faptele degradante ale cărnii? — Mat. 7:21–23; Luca 21:34–36; 2 Pet. 3:14.

16. De ce ar trebui să medităm serios la ceea ce facem pentru a ne întocmi o dare de seamă de fapte bune la Dumnezeu?

¹⁶ Ar trebui să medităm cu toţii cu seriozitate la poziţia noastră în faţa lui Dumnezeu şi a lui Cristos. Noi nu dispunem de un timp nelimitat pentru a ne întocmi o dare de seamă de fapte bune. Indiferent de vîrsta noastră prezentă, noi vom fi surprinşi fie de moarte fie de reîntoarcerea Stăpînului. Dacă sîntem neglijenţi cu privire la responsabilităţile noastre creştine, atunci unul dintre aceste două evenimente ne va lua pe nepregătite, ca un hoţ. Să facem, prin urmare, tot ce ne stă în putere pentru a trăi zilnic aşa ca şi cum ar fi ultima noastră zi, nepermiţînd ca dorinţele sau plăcerile noastre personale să se pună de-a curmezişul serviciului nostru credincios pentru Iehova Dumnezeu şi pentru stăpînul nostru Isus Cristos. In cazul acesta nu vom regreta niciodată felul în care ne-am folosit timpul, energia şi bunurile noastre materiale. Atunci nu va trebui să ne temem de nimic cînd vom sta în faţa scaunului de judecată al lui Cristos, cînd va pronunţa sentinţe în numele Tatălui său (2 Cor. 5:10). Aşa vom fi găsiţi ca fiind oameni care dispun de o mare comoară în cer.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Cine ajută pe persoane care se află în mizerie spirituală ori materială va fi răsplătit din belşug de către Dumnezeu.