Părinţi, ce învaţă copiii din exemplul vostru?

„Deveniţi . . . imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi, şi continuaţi să umblaţi în iubire.“ — EFESENI 5:1, 2, NW.

 1. Ce fel de instrucţiuni i-a furnizat Iehova primei perechi de oameni?

IEHOVA este Fondatorul instituţiei familiale. Fiecare familie îşi datorează existenţa lui Dumnezeu, deoarece el a întemeiat prima familie şi a înzestrat prima pereche de oameni cu capacitatea de a procrea (Efeseni 3:14, 15). El le-a furnizat lui Adam şi Evei instrucţiuni de bază cu privire la îndatoririle pe care le aveau, permiţându-le totodată să-şi folosească din plin propria iniţiativă pentru îndeplinirea acestora (Geneza 1:28–30; 2:6, 15–22). După ce Adam şi Eva au păcătuit, situaţiile cărora trebuiau să le facă faţă familiile s-au înrăutăţit. Cu toate acestea, Iehova a furnizat în mod iubitor îndrumări care aveau să-i ajute pe slujitorii săi să facă faţă acestor situaţii.

 2. a) Prin intermediul cui a întărit Iehova sfaturile scrise cu instrucţiuni orale? b) Ce întrebare trebuie să-şi pună părinţii?

² Fiind Marele nostru Instructor, Iehova a făcut mai mult decât să furnizeze instrucţiuni scrise cu privire la ce să facem şi ce să nu facem. În vechime, el a îmbinat instrucţiunile scrise cu instrucţiunile orale, care erau date atât prin intermediul preoţilor şi al profeţilor, cât şi prin intermediul capilor de familie. Pe cine foloseşte el în zilele noastre pentru a furniza această învăţătură orală? Pe bătrânii şi părinţii creştini. Dacă eşti părinte, îţi faci partea ce îţi revine în ce priveşte instruirea familiei tale pe căile lui Iehova? — Proverbele 6:20–23.

 3. Ce pot învăţa capii de familie de la Iehova cu privire la predarea eficientă?

³ Cum ar trebui date aceste instrucţiuni în cadrul familiei? Iehova ne-a lăsat exemplul său. El face cunoscut cu claritate ce este bine şi ce este rău şi foloseşte din plin repetiţia (Exodul 20:4, 5; Deuteronomul 4:23, 24; 5:8, 9; 6:14, 15; Iosua 24:19, 20). El foloseşte întrebări care îndeamnă la reflecţie (Iov 38:4, 8, 31). Prin intermediul ilustrărilor şi al exemplelor reale, el ne trezeşte sentimente şi ne modelează inima (Geneza 15:5; Daniel 3:1–29). Părinţi, încercaţi voi să imitaţi acest exemplu când îi învăţaţi pe copiii voştri?

 4. Ce învăţăm de la Iehova privitor la administrarea disciplinării, şi de ce este ea importantă?

⁴ Iehova este ferm de partea dreptăţii, însă el înţelege efectele imperfecţiunii. De aceea, înainte de a-i pedepsi pe oamenii imperfecţi, el îi învaţă, îi avertizează şi le aduce încontinuu aminte ce trebuie şi ce nu trebuie să facă (Geneza 19:15, 16; Ieremia 7:23–26). Când disciplinează, el face lucrul acesta cu măsură, fără să exagereze (Psalmul 103:10, 11; Isaia 28:26–29). Dacă şi noi îi tratăm pe copiii noştri la fel, dovedim că îl cunoaştem pe Iehova, iar copiilor le va fi mai uşor să ajungă să-l cunoască pe Dumnezeu. — Ieremia 22:16; 1 Ioan 4:8.

 5. Ce pot învăţa părinţii din exemplul lui Iehova în ce priveşte faptul de a asculta?

⁵ În mod remarcabil, Iehova este un Tată ceresc iubitor care ne ascultă. El nu dă doar ordine. El ne încurajează să ne descărcăm inima înaintea lui (Psalmul 62:8). Iar dacă sentimentele pe care le exprimăm nu sunt chiar aşa de potrivite, el nu ne mustră din cer cu o voce tunătoare. El ne învaţă cu răbdare. Aşadar, cât de potrivit este sfatul apostolului Pavel: „Deveniţi . . . imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi“ (Efeseni 4:31—5:1, NW). Ce exemplu excelent este Iehova pentru părinţii care se străduiesc să-şi educe copiii! Este un exemplu care ne sensibilizează inima şi ne face să dorim să urmăm modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu.

Exemplul exercită influenţă

 6. Ce influenţă au asupra copiilor atitudinea şi exemplul părinţilor?

⁶ Pe lângă instruirea verbală, exemplul are o puternică influenţă asupra copiilor. Indiferent că părinţilor le place sau nu, copiii îi vor imita. Poate că părinţilor le face plăcere — uneori poate că îi şochează — să-i audă pe copiii lor spunând lucruri pe care le-au spus ei înşişi. Când atât conduita, cât şi atitudinea părinţilor reflectă o profundă apreciere pentru lucrurile spirituale, faptul acesta exercită o influenţă pozitivă asupra copiilor. — Proverbele 20:7.

 7. Ce exemplu i-a dat Iefta fiicei sale, şi care a fost rezultatul?

⁷ Influenţa pe care o are exemplul părinţilor este bine ilustrată în Biblie. Iefta, conducătorul folosit de Iehova pentru a le aduce israeliţilor victorie în lupta cu amoniţii, era şi tată. Răspunsul dat de Iefta regelui Amonului demonstrează că el trebuie să fi citit cu regularitate istoria în care erau consemnate acţiunile lui Iehova cu privire la Israel. El a citat cu uşurinţă din acea istorie, manifestând totodată şi o credinţă puternică în Iehova. Fără îndoială că exemplul lui a ajutat-o pe fiica sa să cultive credinţa şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă când a consimţit să-i slujească lui Iehova toată viaţa ca celibatară dedicată Lui. — Judecătorii 11:14–27, 34–40; compară cu Iosua 1:8.

 8. a) Ce atitudine excelentă au manifestat părinţii lui Samuel? b) Ce foloase a tras Samuel de pe urma acesteia?

⁸ Samuel a fost un copil exemplar, iar ca profet el i-a fost fidel lui Iehova până la sfârşitul vieţii. V-ar plăcea ca şi copilul vostru să devină ca el? Gândiţi-vă la exemplul pe care l-au dat părinţii lui Samuel, Elcana şi Ana. Deşi situaţia din familia lor nu era ideală, ei mergeau cu regularitate să se închine la Şilo, locul unde se afla tabernacolul sacru (1 Samuel 1:3–8, 21). Remarcaţi cât de profunde erau sentimentele Anei când ea s-a rugat (1 Samuel 1:9–13). Observaţi care era atitudinea ambilor soţi faţă de importanţa îndeplinirii oricărei promisiuni făcute lui Dumnezeu (1 Samuel 1:22–28). Exemplul lor excelent l-a ajutat fără îndoială pe Samuel să cultive calităţile care i-au permis să ducă o viaţă dreaptă — chiar şi atunci când cei din jurul lui, care pretindeau că îi slujeau lui Iehova, nu au demonstrat deloc respect faţă de căile lui Dumnezeu. Mai târziu, Iehova i-a încredinţat lui Samuel responsabilitatea de a fi profetul Său. — 1 Samuel 2:11, 12; 3:1–21.

 9. a) Cine a avut o influenţă pozitivă asupra lui Timotei? b) Ce fel de persoană a devenit Timotei?

⁹ V-ar plăcea ca fiul vostru să fie ca Timotei, care, tânăr fiind, a devenit un colaborator al apostolului Pavel? Tatăl lui Timotei nu era credincios, dar mama şi bunica lui au dat un excelent exemplu în ce priveşte aprecierea lucrurilor spirituale. Aceasta a contribuit fără îndoială la punerea unui fundament bun pentru viaţa de creştin a lui Timotei. Din Biblie aflăm că mama lui, Eunice, şi bunica lui, Lois, aveau ‘o credinţă neprefăcută’. Viaţa lor de creştine nu era o mascaradă; ele trăiau cu adevărat în armonie cu ceea ce pretindeau că cred şi l-au învăţat pe tânărul Timotei să facă la fel. Timotei a dovedit că era o persoană pe care se putea conta şi că era interesat în mod sincer de bunăstarea altora. — 2 Timotei 1:5; Filipeni 2:20–22.

10. a) Ce exemple din afara căminului îi pot influenţa pe copiii noştri? b) Cum ar trebui să reacţionăm când aceste influenţe se manifestă în vorbirea sau în atitudinea copiilor noştri?

¹⁰ Însă nu numai exemplele din familie îi influenţează pe copiii noştri. Mai sunt şi colegii de şcoală, profesorii, a căror profesie este să modeleze minţile tinere, persoanele care cred cu tărie că toţi oamenii trebuie să se conformeze unor obiceiuri tribale sau sociale adânc înrădăcinate, vedetele din lumea sportului ale căror realizări sunt elogiate pe scară largă, precum şi funcţionarii publici a căror conduită este prezentată de mass-media. De asemenea, milioane de copii sunt expuşi brutalităţii războiului. Ar trebui să fim surprinşi dacă aceste influenţe se manifestă în vorbirea sau în atitudinea copiilor noştri? Cum reacţionăm în cazul în care se întâmplă acest lucru? Rezolvă oare problema o mustrare tăioasă sau o morală aspră? În loc să le răspundem imediat copiilor, nu ar fi mai bine să ne întrebăm: Ce anume din modul în care se poartă Iehova cu noi m-ar putea ajuta să găsesc o soluţie pentru a rezolva această situaţie? — Compară cu Romani 2:4.

11. Cum poate fi influenţată atitudinea copiilor de greşelile părinţilor?

¹¹ Bineînţeles că, fiind imperfecţi, părinţii nu vor proceda întotdeauna în cel mai bun mod posibil. Ei vor face greşeli. Când copiii îşi dau seama că părinţii lor au greşit, va submina lucrul acesta respectul pe care îl au ei faţă de părinţi? Probabil că da, dacă părinţii încearcă să-şi acopere greşelile, impunându-şi cu asprime autoritatea. Dar rezultatul poate fi complet diferit dacă părinţii sunt umili şi îşi recunosc de bunăvoie greşelile. Procedând astfel, părinţii le pot da un exemplu valoros copiilor lor, care trebuie să înveţe să procedeze la fel. — Iacov 4:6.

Ce pot învăţa copiii din exemplul vostru?

12, 13. a) Ce trebuie să înveţe copiii despre iubire, şi care este cea mai eficientă metodă de a-i învăţa lucrul acesta? b) De ce este important ca copiii să înveţe despre iubire?

¹² Multe lecţii valoroase pot fi predate cu o eficienţă maximă când instruirea orală este însoţită de un bun exemplu. Să examinăm câteva dintre acestea.

¹³ Cum să manifeste o iubire neegoistă: Una dintre cele mai importante lecţii care trebuie întărite prin exemplu este importanţa iubirii. „Noi Îl iubim pentru că El [Dumnezeu] ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4:19). El este Sursa şi exemplul suprem de iubire. Această iubire principială, sau agápe, este menţionată în Biblie de peste o sută de ori. Este o calitate care îi identifică pe adevăraţii creştini (Ioan 13:35). Această iubire trebuie manifestată faţă de Dumnezeu şi faţă de Isus Cristos, precum şi faţă de ceilalţi oameni — chiar şi faţă de acei oameni pentru care poate că nu simţim afecţiune (Matei 5:44, 45; 1 Ioan 5:3). Înainte de a-i învăţa în mod eficient pe copiii noştri să o manifeste, această iubire trebuie să fie în inima noastră şi să fie vizibilă în viaţa noastră. Acţiunile au mai multă greutate decât cuvintele. Copiii trebuie să vadă şi să simtă iubirea, precum şi alte calităţi înrudite, cum ar fi afecţiunea în sânul familiei lor. Fără aceste lucruri, dezvoltarea unui copil este încetinită din punct de vedere fizic, mintal şi afectiv. De asemenea, copiii trebuie să vadă cum se manifestă într-un mod potrivit iubire şi afecţiune faţă de colaboratorii în credinţă care nu fac parte din familia lor. — Romani 12:10; 1 Petru 3:8.

14. a) Cum pot fi învăţaţi copiii să facă o muncă de calitate, care aduce satisfacţii? b) Cum poate fi făcut lucrul acesta în familia ta?

¹⁴ Cum să muncească: Munca este o latură esenţială a vieţii. Pentru a avea sentimentul propriei valori, o persoană trebuie să înveţe cum să facă o muncă de calitate (Eclesiastul 2:24; 2 Tesaloniceni 3:10). Dacă unui copil i se încredinţează anumite sarcini fără să i se spună cum să le îndeplinească, iar apoi este certat pentru că nu le-a făcut cum trebuie, este puţin probabil că acesta va învăţa să facă o muncă de calitate. Dar când copiii învaţă muncind efectiv alături de părinţii lor şi sunt lăudaţi atunci când merită, este mult mai probabil că vor învăţa să facă un lucru care aduce satisfacţii. Dacă exemplul părinţilor este însoţit de explicaţii, copiii pot învăţa nu numai cum să facă un anumit lucru, ci şi cum să depăşească problemele, cum să persevereze până îl termină, precum şi cum să raţioneze şi să ia decizii. Într-un cadru de felul acesta, ei pot fi ajutaţi să înţeleagă că şi Iehova munceşte, că el face o muncă de calitate şi că Isus îl imită pe Tatăl său (Geneza 1:31; Proverbele 8:27–31; Ioan 5:17). Dacă o familie are de făcut anumite munci agricole sau conduce o firmă, unii membri ai familiei pot munci împreună. Sau probabil că mama îşi poate învăţa fiul sau fiica să gătească şi să facă curăţenie după servirea mesei. Tatăl al cărui serviciu este departe de casă îşi poate planifica să facă anumite munci acasă împreună cu copiii săi. Cât de bine este când părinţii se gândesc nu numai la efectuarea imediată a treburilor, ci şi la pregătirea copiilor pentru viaţă!

15. Cum pot fi predate lecţiile despre credinţă? Exemplificaţi.

¹⁵ Cum să-şi păstreze credinţa în pofida greutăţilor: Şi credinţa este o latură esenţială a vieţii noastre. Când discutaţi despre credinţă la un studiu în familie, copiii pot învăţa definiţia ei. De asemenea, ei pot conştientiza faptele care fac ca credinţa să înceapă să prindă rădăcini în inima lor. Iar când copiii văd că părinţii lor manifestă o credinţă de neclintit în faţa unor încercări grele, lucrul acesta îi poate influenţa toată viaţa. O femeie din Panama care studia Biblia a fost ameninţată de soţul ei că o va da afară din casă dacă nu înceta să-i slujească lui Iehova. Cu toate acestea, ea mergea cu regularitate pe jos 16 kilometri împreună cu cei patru copii mici ai ei, după care lua un autobuz alţi 30 de kilometri pentru a ajunge la cea mai apropiată Sală a Regatului. Încurajaţi de exemplul ei, aproape 20 de membri ai familiei au îmbrăţişat calea adevărului.

Daţi-le exemplu citind Biblia în fiecare zi

16. De ce suntem sfătuiţi să citim zilnic Biblia cu întreaga familie?

¹⁶ Unul dintre cele mai valoroase obiceiuri pe care şi le poate face orice familie — un obicei care le va aduce foloase părinţilor şi va fi un exemplu demn de imitat pentru copii — este citirea cu regularitate a Bibliei. Dacă este posibil, citiţi în fiecare zi câte un pasaj din Biblie. Cel mai important lucru nu este cât citiţi, ci cât de regulat citiţi şi cum citiţi. În cazul copiilor, la citirea Bibliei s-ar mai putea adăuga audierea casetelor cu Cartea mea cu relatări biblice, în cazul în care acestea sunt disponibile în limba voastră. Citirea din Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi ne ajută să ne lăsăm îndrumaţi de gândurile lui Dumnezeu. Iar dacă Biblia este citită nu numai individual, ci şi cu întreaga familie, lucrul acesta îi poate ajuta pe toţi membrii familiei să umble pe calea lui Iehova. Drama Familii, faceţi din citirea zilnică a Bibliei un mod de viaţă!, prezentată la recentele congrese „Modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu“, a încurajat familiile să cultive acest obicei. — Psalmul 1:1–3.

17. Cum contribuie citirea Bibliei în familie şi memorarea unor versete-cheie la aplicarea sfatului din Efeseni 6:4?

¹⁷ Citirea Bibliei în familie este în armonie cu ceea ce a scris apostolul Pavel în scrisoarea sa adresată creştinilor din Efes, scrisoare scrisă sub inspiraţie divină, şi anume: „Taţilor, nu provocaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Ce înseamnă lucrul acesta? Cuvântul tradus prin „învăţătură“ înseamnă literalmente „a pune minte în“; de aceea, taţii creştini sunt sfătuiţi să pună mintea lui Iehova Dumnezeu în copiii lor, adică să-i ajute pe copii să cunoască gândurile lui Dumnezeu. Faptul de a-i încuraja pe copii să memoreze unele versete-cheie poate contribui la realizarea acestui lucru. Obiectivul este acela ca gândurile lui Iehova să îndrume gândirea copiilor pentru ca dorinţele şi conduita lor să ajungă treptat să oglindească normele divine nu numai când părinţii sunt cu ei, ci şi în absenţa lor. Biblia este fundamentul acestui mod de gândire. — Deuteronomul 6:6, 7.

18. Când citim Biblia, ce ar putea fi necesar pentru: a) a o înţelege cu claritate; b) a beneficia de sfaturile pe care le conţine; c) a reacţiona la ceea ce dezvăluie ea cu privire la scopul lui Iehova; d) a beneficia de ceea ce spune ea cu privire la mentalitatea şi acţiunile oamenilor?

¹⁸ Bineînţeles, dacă vrem ca Biblia să ne influenţeze viaţa, trebuie să înţelegem ce spune ea. Pentru mulţi, lucrul acesta poate pretinde citirea de mai multe ori a anumitor pasaje. Pentru a înţelege bine sensul unor expresii, poate că trebuie să căutăm anumite cuvinte în dicţionar sau în lucrarea Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor). Dacă versetul cuprinde un sfat sau o poruncă, faceţi-vă timp pentru a discuta despre situaţiile din zilele noastre la care se potriveşte versetul respectiv. Apoi aţi putea întreba: Ce foloase putem trage dacă aplicăm acest sfat în viaţa noastră? (Isaia 48:17, 18). Dacă versetul vorbeşte despre un anumit aspect al scopului lui Iehova, puteţi întreba: Cum influenţează lucrul acesta viaţa noastră? Poate că citiţi o relatare care vorbeşte despre mentalitatea şi acţiunile oamenilor. Prin ce greutăţi au trecut ei în viaţă? Cum au făcut ei faţă acestora? Ce foloase putem trage noi din exemplul lor? Rezervaţi-vă întotdeauna timp pentru a discuta ce valoare practică are relatarea pentru noi astăzi. — Romani 15:4; 1 Corinteni 10:11.

19. Fiind imitatori ai lui Dumnezeu, ce le vom oferi copiilor noştri?

¹⁹ Ce modalitate excelentă de a ne întipări gândurile lui Dumnezeu în minte şi în inimă! În felul acesta vom fi ajutaţi să ‘devenim imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi’ (Efeseni 5:1, NW). Şi vom da un exemplu care merită cu adevărat să fie imitat de copiii noştri.

Vă amintiţi?

◻ Cum pot trage părinţii foloase din exemplul lui Iehova?

◻ De ce instruirea verbală a copiilor trebuie însoţită de un bun exemplu din partea părinţilor?

◻ Care sunt câteva lecţii care pot fi predate cu eficienţă prin exemplul părinţilor?

◻ Cum putem trage foloase maxime din citirea Bibliei în familie?

[Legenda ilustraţiei şi a fotografiei de la pagina 10]

Multe persoane se bucură de citirea zilnică a Bibliei în familie