Armata vitează de luptători cu timp integral a lui Iehova

„(Fii) un bun soldat al lui Cristos Isus. În armată nici un soldat nu se amestecă în viaţă civilă, deoarece el trebuie să fie la dispoziţia omului care l-a înrolat.“ 2 Timotei 2:3, 4, The Jerusalem Bible.

1, 2. Ce chemare a fost lansată cu 100 de ani în urmă şi care a fost rezultatul?

„NE TREBUIE 1 000 DE PREDICĂTORI“. Acest titlu a apărut cu vreo sută de ani în urmă într-o publicaţie, dar acest anunţ neobişnuit nu aparţinea rubricii „mica publicitate“ a vreunui ziar. Pe lîngă aceasta, răspunsul a întrecut cu mult aşteptările editorului. Cine a publicat această chemare şi cine a răspuns la ea? De asemenea, în ce măsură te afectează ea astăzi?

² Această emoţionantă chemare prin care se solicitau predicatori a apărut în revista care este cunoscută acum în lumea întreagă sub numele de Turnul de veghere, în al doilea an al existenţei sale. Dar această solicitare nu avea menirea să umple amvonurile bisericilor cu clerici. Biblia nu prevede această meserie pentru aceia care doresc să slujească în calitate de predicatori ai mesajului lui Dumnezeu. Dimpotrivă, în 1881 editorii revistei Turnului de veghere căutau persoane doritoare să meargă în oraşe mari sau mici, conform posibilităţilor fiecăruia, ca evanghelişti sau colportori. Aceia care au răspuns au fost, la început, în număr foarte mic — aici cîţiva, dincolo cîţiva — care au atins în 1885 cifra de 300. Dar în prezent există mii, zeci de mii de predicatori, numărul lor ajungînd la cifra medie de 206 098 în 1983.

 3. Cum s-a schimbat denumirea acestor predicatori?

³ Martorii lui Iehova nu mai atribuie predicatorilor cu timp integral denumirea de „colportori“ — un cuvînt franţuzesc care subliniază numai un singur aspect al activităţii lor: distribuirea Bibliilor şi a literaturii auxiliare. Aceasta este o latură inerentă a activităţii lor principale. Există un alt cuvînt care dă un sens mai amplu activităţii acestei armate spirituale de evanghelizatori care duc „vestea bună“ (2 Timotei 2:3, 4; Luca 8:1; 10:1). Acest cuvînt este „pionier“.

RĂZBOINICI PIONIERI ÎNTR-O ARMATĂ SPIRITUALĂ

 4. Care este trecutul istoric şi sensul cuvîntului „pionier“?

⁴ De ce este cuvîntul „pionier“ o denumire adecvată pentru Martorii lui Iehova care pot deveni predicatori cu timp integral? La origine, cuvîntul avea semnificaţie militară referindu-se la un soldat — dar nu la un infanterist oarecare. „Pionier“ are sensul de tehnician militar, adică persoană care merge înaintea armatei şi construieşte poduri, drumuri şi tranşee. Aşadar „a activa ca pionier“ a căpătat sensul de a pregăti sau a deschide drumul, iar „pionier“ este cineva care ia conducerea, croindu-şi drum şi înfruntînd neprevăzutul sau opoziţia, întocmai ca primii colonişti din Vestul nord-american. Cuvîntul mai sugerează o persoană care este întreprinzătoare şi care luptă şi înaintează pînă cînd îşi atinge ţelul. Într-adevăr, ce prezentare adecvată a acelora care sînt „soldaţi“ cu timp integral şi gata de sacrificiu ai lui Isus Cristos!a

 5. De ce creştinii pot fi numiţi „soldaţi“ (Filimon 2; Filipeni 2:25)?

⁵ Toţi creştinii adevăraţi pot fi asemănaţi unor soldaţi care participă la o luptă spirituală (1 Timotei 6:12; 2 Timotei 4:7; Iuda 3). Avem un duşman comun care vrea să ne distrugă — Satan. El îşi conduce mulţimea de forţe demonice invizibile şi nelegiuitul său sistem de lucruri vizibil ca pe o uriaşă armată care se împotriveşte adevăraţilor discipoli ai lui Cristos. Cu toate acestea, pe întregul pămînt aproximativ 2 500 000 de creştini răspund activ la porunca inspirată: „Ia poziţie împotriva [Diavolului], neclintit în credinţă“ (1 Petru 5:9). Aceştia sînt Martorii lui Iehova care, deşi slabi şi nesemnificativi ca oameni, au succes în lupta spirituală, pe care o duc împotriva puternicului lor duşman. — Iacob 4:7, 8, 10.

 6. În ce alt sens cuvîntul „soldat“ este un termen adecvat pentru creştini?

⁶ In bătalie soldatul se gîndeşte numai la un singur lucru: lupta la care participă. El nu are permisiunea să fie distras de problemele mai puţin importante. Apostolul Pavel a scris lui Timotei, tovarăşul său creştin mai tînăr: „Să fii însoţitorul meu în dificultăţile, ca un bun soldat al lui Isus Cristos. Pe cîmp de luptă un soldat nu se amestecă în viaţa civilă cu afaceri; el vrea să stea la dispoziţia omului care l-a trimis în război“ (2 Timotei 2:3, 4, JB). Fără îndoială, Pavel şi Timotei nu erau soldaţi pentru o naţiune ori un imperiu mondial. An Expository Dictionary of New Testament Words, de W.E. Vine, spune că „soldat“ ca cuvînt în această parte se referă „metaforicb la acela care supoartă neîndurări pentru cauza lui Cristos“.

 7. Ce rol au avut pionierii din armata creştină de luptători spirituali?

⁷ Printre aceste milioane de luptători creştini care au succes se află aşa zicînd o „avangardă“: vestitorii cu timp integral. Mulţi dintre ei au servit că „pionieri“, în sensul că au mers înaintea grosului armatei, deschizînd drumul. Deseori pionierii s-au dus în teritorii unde vestea bună despre regatul instaurat al lui Dumnezeu nu fusese predicată niciodată. Unii pionieri au plecat ca misionari în ţări străine unde au fost nevoiţi să înveţe obiceiuri ciudate şi limbi dificile, să sufere lipsuri, boli şi să aibă atingere cu religii demonice. Ei au construit punţi de legătură peste toate aceste obstacole, au făcut incursiuni cu ajutorul armelor spirituale şi au stabilit „capete de pod“ care s-au transformat în adunări puternice. Ei au deschis drumul spre teritorii unde, cîtiva ani mai tîrziu, o întreagă armată de luptători creştini a predicat mesajul lui Cristos de eliberare spirituală. — Isaia 60:22.

 8. Care este avantajul voluntarilor în această armată spirituală (Judecători 7:3)?

⁸ Anul trecut au existat în medie 206 098 de luptători cu timp deplin pe cîmpul de bătaie mondial, în fiecare lună. Toţi sînt voluntari; mercenari nu există (Psalm 110:3). Aşa se cade, deoarece soldaţii care sînt încorporaţi împotriva voinţei lor sau care slujesc pentru cîştig deseori se dovedesc nehotărîţi în iureşul bătăliei. Apoi îşi pierd curajul şi capitulaează sau dezertează. Dar de se pionierii, adică voluntarii care nu primesc recompense materiale, vor să-şi sacrifice tot timpul disponibil, pe cîtă vreme milioane de creştini devotaţi nu fac aşa? Înseamnă aceasta, că ei activează ca pionieri deoarece aşteaptă ca în viitor să primească o răsplată mai mare decît aceia cărora împrejurările nu le permit să dedice mai mult de 10, 20 sau aproximativ 30 de ore pe lună în serviciul de predicare? Nu, pionierii sinceri depun aceste eforturi deosebite ca o dovadă a devoţiunii lor fără rezerve în serviciul lui Iehova Dumnezeu. Ca în cazul fiecărui creştin dedicat în mod sincer lui Dumnezeu, ei vor să facă tot ce le stă în puteri pentru a-l sluji pe Dumnezeul nostru care este plin de iubire. Aşadar, cine poate şi cine trebuie să activeze ca pionier? Te rugăm să reflectezi la situaţie ta actuală şi la cea din viitor.

CALCULEAZĂ CE TE COSTĂ

 9. Ce i-ar putea împiedica pe unii creştini să activeze ca pionieri?

⁹ Cînd cineva analizează dacă ar putea sau ar trebui să slujească în calitate de pionier, el trebuie să aibă în vedere o serie de factori. Evident, un rol important în viaţa individului îl are starea sa civilă. Există obligaţii care au prioritate asupra predicării cu timp integral (Deuteronom 24:5). Apostolul Pavel a scris că un creştin care nu procură produsele materiale necesare familiei sale „s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decît o persoană fără credinţă“ (1 Timotei 5:8). Deci unii nu au posibilitatea să activeze ca pionieri acum, din pricina obligaţiilor lor familiale. Alte aspecte se referă la sănătate şi vîrstă. Şi acestea trebuie analizate, deşi sînt mulţi cu o sănătate şubredă şi mulţi bătrîni care activează ca pionieri.

10. Cum este afectată credinţă în activitatea de pionier?

¹⁰ De asemenea, soldatul pionier trebuie să aibă o credinţă de neclintit, deoarece a sluji în această calitate nu este uşor. Pavel face o legătură directă între acest fel de credinţă şi vestirea adevărului, pe care creştinul o face în mod public: „Luptă în lupta excelentă a credinţei, apucă strîns de viaţa veşnică pentru care ai fost chemat şi ai făcut o minunată declaraţie publică, în faţa multor martori“ (1 Timotei 6:12). Deşi se cere credinţă de la toţi soldaţii din armata lui Dumnezeu, există o deosebire între manifestarea credinţei în lucrarea de predicare ocazională şi demonstrarea ei timp de multe ore în fiecare zi. Aşadar se poate spune că o participare frecventă la prezentarea adevărului înaintea altora asigură creşterea credinţei vorbitorului. — 2 Tesaloniceni 1:3.

11. a) Ce fel de jertfă aduc toţi creştinii? b) Ce jertfă suplimentară se cere în activitatea de pionier?

¹¹ Mai există un aspect: Sacrificiul. Într-un anumit sens, orice sacrificiu adus lui Dumnezeu şi efectuat în curăţenie şi cu sinceritate poate fi considerat ca o jertfă adusă lui (Evrei 13:15). Aşadar, activitatea de pionier, care are la bază motivul corect de a lăuda pe Dumnezeu şi a ajuta alte persoane să se elibereze din robia sistemului lui Satan, este fără îndoială o jertfă excelentă. Însă pionieratul mai include un sacrificiu din alt punct de vedere. Timpul pe care un creştin l-a folosit cîndva pentru îndeletniciri mai mult personale trebuie, cînd devine pionier, să fie canalizat spre predicare şi învăţarea oamenilor. Timpul care era folosit pentru dobîndirea şi pentru acoperirea costului lucrurilor materiale trebuie scurtat. Da, activitatea de pionier solicită sacrificiu de sine. Mii de pionieri s-au mulţumit să-şi limiteze starea materială şi administrarea ei, efectuînd un serviciu laic de una, două sau trei zile pe săptămînă, pentru a se întreţine, dar rezervîndu-şi, totuşi, suficient timp pentru slujirea lui Dumnezeu. — 2 Timotei 2:4.

A FACE MAI MULT, ÎNTOCMAI CA NAZIREII

12. De ce unii creştini activează ca pionieri şi în ce mod puteau unii israeliţi din antichitate să devină mai activi în închinarea lor?

¹² Mulţi care au îmbrăţişat serviciul de pionier s-au simţit îndemnaţi să facă mai mult. Aceasta nu este o dorinţă de concurenţă sau de mîndrie de a face mai mult decît ceilalţi fraţi şi surori creştine, ci o dorinţă de a face mai mult pentru a-şi manifesta iubirea faţă de Iehova şi semenii lor (Matei 22:37–39). În acest sens, un exemplu biblic interesant ni-l oferă nazireii. Bărbaţii şi femeile israelite din antichitate puteau deveni nazirei în mod voluntar. Nazireu vine din cuvîntul ebraic na.zir’ care înseamnă dedicat, separat de ceilalţi, selectat. Cine voia să devină nazireu trebuia să facă un jurămînt. Noi însă nu încercăm să facem o paralelă între această situaţie şi hotărîrea creştinului de a activa ca pionier, deoarece pionieratul nu necesită un jurămînt care atrage după sine asumarea unor obligaţii solemne. Cu toate acestea, putem să reflectăm la anumite asemănări instructive între nazirei şi pionieri.

13, 14. a) Explică una dintre restricţiile impuse nazireilor. b) Ce paralelă se poate face între nazireat şi activitatea de pionier?

¹³ Un israelit care se oferea voluntar să slujească în calitate de nazireu accepta anumite restricţii care îl ajutau să-şi evidenţieze rolul de „separat de alţii“ sau „selectat“ în închinarea adusă lui Iehova. O restricţie se referea la mîncare şi băutură, după cum se arată în Numeri 6:3, 4. Un nazireu nu avea voie să consume băuturi alcoolici, nici produsele viei (Psalm 104:15). Deşi nazireatul implica o măsură de abstinenţă, totuşi nici un aliment de bază nu era interzis. De aceea această restricţie nu producea suferinţă.

¹⁴ Pionierii care au succes nu-şi concentrează eforturile asupra lucrurilor materiale ca hrană sau obiecte luxoase, ci asupra serviciului care aduce laudă lui Dumnezeu. Acest lucru este esenţial pentru a aduce o bucurie adîncă şi permanentă, care stîrneşte invidia multor persoane care s-ar părea că au o viaţă „mai bună“ din punct de vedere material (Compară Luca 12:16–21). Dar faptul că trăieşti o viaţă mai simplă sau mai limitată din punct de vedere material poate, de asemenea, să aducă avantaje peste care se trece prea uşor cu vederea. Experţii în probleme de sănătate raportează despre pericolele multiple ale unei diete bogate în mîncare săţioasă şi băutură. Dar un pionier care, în mod normal, are meniuri destul de simple, totuşi echilibrate şi hrănitoare şi la care se adaugă mult mers pe jos în activitatea de predicare din casă în casă, va avea cu siguranţă o sănătate mai bună. Persoanele care posedă locuinţe spaţioase, cele mai noi aparate mecanice sau electronice şi multe alte bunuri, ştiu că aceste lucruri cauzează multe probleme. Asemănările dintre Numeri 6:3, 4 şi activitatea de pionier merită atenţia noastră.

15. Ce exemplu ne oferă restricţia cu privire la părul nazireului?

¹⁵ A doua restricţie impusă nazireilor era obligaţia de a nu-şi tăia părul de pe cap (Numeri 6:5). Părul lor lung era semnul distinctiv care îi deosebea de ceilalţi oameni. Mai tîrziu Pavel a explicat că părul lung al femeii creştine îi amintea acesteia de poziţia ei în privinţa supunerii (1 Corinteni 11:3–15). Avînd în vedere părul lung al nazireilor, putem, desigur, să apreciem că fratele creştin sau sora creştină care doreşte să activeze ca pionier(ă) trebuie să dea dovadă, într-o mare măsură de supunere faţă de Iehova Dumnezeu. Multe interese personale sînt date la o parte sau capătă un rol secundar, astfel încît activitatea de slujitor al lui Dumnezeu să ocupe primul loc. Pionierul învaţă să se sprijine pe Dumnezeu, să se supună lui Dumnezeu.

16. Ce învăţătură desprindem din atitudinea nazireilor faţă de trupurile morţilor?

¹⁶ O ultimă obligaţie a nazireului era de a nu atinge corpul unui om mort, chiar dacă era o rudă apropiată, de exemplu un părinte care îi murea (Numeri 6:6, 7). Astfel un nazireu trebuia să se păstreze sfînt şi curat, nepîngărit (vezi obligaţia marelui preot în Levitic 21:10, 11). Astăzi nici un creştin, fie chiar pionier, nu este împiedicat să pregătească sau să participe la funeraliile unei rude apropiate. Totuşi, ca şi în cazul nazireilor, pionierii vor să evite orice practică sau comportare dubioasă care le-ar putea aduce descalificarea. Ei vor să fie exemplari. Iar cînd un pionier care îşi iubeste familia se află într-o misiune la mare departare şi, prin urmare, nu poate să-şi viziteze membrii familiei în măsură în care putea s-o facă în alte împrejurări, el dobîndeşte mulţumire din faptul că ştie că Iehova recunoaşte sacrificiul său.

17. De ce viaţa de nazireu nu era un simplu ritual? Ce se poate spune în acest sens despre serviciul de pionier?

¹⁷ Biblia arată că un israelit care devenea nazireu nu efectua un simplu ritual religios. Dimpotrivă, el îşi asuma un mod de viaţă important şi plin de satisfacţii, deoarece Dumnezeu spunea că un astfel de om „trăia ca un nazireu pentru Iehova“ (Numeri 6:2). În mod similar serviciul de pionier actual este un mod de viaţă şi încă unul foarte fericit!

POT SĂ ACTIVEZ CA PIONIER?

18. Ce întrebare trebuie să ne punem toţi? De ce?

¹⁸ Toţi creştinii formează o unitate în ceea ce priveşte închinarea la Dumnezeu. Sîntem o armată unică de luptători pentru adevăr. Dorinţa noastră este de a face tot ce putem. De aceea, fiecare din noi îşi poate pune o întrebare oportună: „Pot eu să activez ca pionier?“ În timp ce te gîndeşti la răspuns, articolul următor te va ajuta să înţelegi modul în care Iehova te poate ajuta în cazul în care poţi să participi la serviciul de pionier.

[Note de subsol]

AI REŢINUT . . .

□ De ce slujitorii cu timp integral au primit, pe bună dreptate, denumirea de pionier?

□ De ce Biblia îi aseamănă pe creştini cu soldaţii?

□ Ce factori trebuie să analizezi dacă vrei să devii pionier?

□ În ce fel constituie nazireii un exemplu pentru pionieri?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Biblia îi aseamănă pe creştini cu luptătorii viteji. De ce este corectă această comparaţie?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Cum contribuie serviciul de pionier la fericirea şi sănătatea persoanelor care îl efectuează?