Faceţi din învăţătura sănătoasă modul vostru de viaţă!
„Devoţiunea sfântă este folositoare în toate lucrurile.“ — 1 TIMOTEI 4:8, NW.
1, 2. În ce măsură manifestă oamenii grijă faţă de sănătatea lor, şi care este rezultatul?
MAJORITATEA oamenilor sunt unanim de acord că o sănătate bună este unul dintre cele mai preţioase bunuri ale vieţii. Ei dedică o mare parte din timp şi bani pentru a-şi păstra condiţia fizică şi a-şi asigura o îngrijire medicală corespunzătoare atunci când este cazul. În Statele Unite, de exemplu, sumele plătite în 1992 pentru îngrijirea sănătăţii au depăşit 900 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă echivalentul a peste 3 000 de dolari cheltuiţi anual pentru fiecare bărbat, femeie şi copil din ţara respectivă. În alte ţări dezvoltate, suma cheltuită în acelaşi scop pe cap de locuitor este aproximativ aceeaşi.
2 La ce au dus cheltuielile de timp, energie şi bani? Bineînţeles, nimeni nu poate nega faptul că, în general, dispunem de institute medicale cu cea mai avansată aparatură din toate timpurile. Totuşi, lucrul acesta nu duce automat la un mod de viaţă sănătos. De fapt, într-o cuvântare în care era prezentat programul de perspectivă pentru îngrijirea sănătăţii în Statele Unite, preşedintele Clinton arăta că, pe lângă „pagubele uriaşe cauzate de violenţa din ţară“, aici se înregistrează „un număr mai ridicat de bolnavi de SIDA, de fumători, de mari consumatori de alcool, de adolescente gravide şi de nou-născuţi subponderali“ decât în orice altă ţară dezvoltată. Care a fost concluzia sa? „Dacă vrem cu adevărat să fim un popor sănătos, trebuie să ne schimbăm comportamentul.“ — Galateni 6:7, 8.
Un mod de viaţă sănătos
3. Având în vedere cultura Greciei antice, ce sfat a dat Pavel?
3 În secolul I e.n., grecii erau cunoscuţi pentru pasiunea lor pentru cultura fizică, culturism şi competiţiile atletice. Pornind de la această temă, apostolul Pavel a fost inspirat să scrie tânărului Timotei următoarele: „Deprinderea trupească [antrenamentul fizic, NW] este de puţin folos, pe cînd evlavia [devoţiunea sfântă, NW] este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare“ (1 Timotei 4:8). Astfel, Pavel scotea în evidenţă ceea ce ajung să recunoască oamenii de azi, şi anume că îngrijirea medicală sau fizică nu garantează un mod de viaţă cu adevărat sănătos. Pavel ne asigură însă că bunăstarea spirituală şi devoţiunea sfântă sunt indispensabile în această privinţă.
4. Care sunt foloasele devoţiunii sfinte?
4 O asemenea comportare este utilă pentru ‘viaţa de acum’, deoarece ea oferă ocrotire de toate lucrurile dăunătoare pe care oamenii nelegiuiţi, sau cei care au doar „o formă de [adică ceea ce pare a fi] evlavie [devoţiune sfântă, NW]“, le aduc asupra lor (2 Timotei 3:5; Proverbele 23:29, 30; Luca 15:11–16; 1 Corinteni 6:18; 1 Timotei 6:9, 10). Cei care lasă ca devoţiunea sfântă să le modeleze viaţa manifestă respectul cuvenit faţă de legile şi cerinţele lui Dumnezeu, lucru care le dă motive să facă din învăţătura sănătoasă a lui Dumnezeu modul lor de viaţă. O asemenea comportare le aduce sănătate spirituală şi fizică, satisfacţii şi fericire. De asemenea, ei ‘îşi strîng pentru viitor, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce ceea ce este cu adevărat viaţă’. — 1 Timotei 6:19.
5. Ce instrucţiuni a dat Pavel în al doilea capitol al scrisorii sale către Tit?
5 Întrucât o viaţă îndrumată de învăţătura sănătoasă a lui Dumnezeu aduce astfel de binecuvântări acum şi în viitor, trebuie să ştim practic cum putem face din învăţătura sănătoasă a lui Dumnezeu modul nostru de viaţă. Apostolul Pavel a dat răspunsul în srisoarea sa către Tit. Ne vom ocupa îndeosebi de al doilea capitol al acestei cărţi biblice, capitol în care el l-a instruit pe Tit să ‘vorbească lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă’. Cu siguranţă că fiecare dintre noi, tânăr sau bătrân, bărbat sau femeie, poate trage azi foloase din această ‘învăţătură sănătoasă’. — Tit 1:4, 5; 2:1.
Sfaturi pentru cei bătrâni
6. Ce sfat a dat Pavel ‘celor bătrîni’, şi de ce a fost acesta o dovadă de amabilitate din partea sa?
6 Mai întâi, Pavel a dat unele sfaturi celor bătrâni din congregaţie. Vă rugăm să citiţi Tit 2:2. Ca grup, „cei bătrîni“ sunt onoraţi şi consideraţi drept exemple de credinţă şi loialitate (Leviticul 19:32; Proverbele 16:31). Din această cauză, poate că alţii ezită să le dea celor bătrâni sfaturi sau sugestii privitoare la probleme care nu sunt foarte grave (Iov 32:6, 7; 1 Timotei 5:1). Deci Pavel dă dovadă de amabilitate că se adresează mai întâi celor bătrâni, şi ar fi bine ca aceştia să ia în serios cuvintele sale şi să-şi dea silinţa ca, asemenea lui, să fie persoane demne de imitat. — 1 Corinteni 11:1; Filipeni 3:17.
7, 8. a) Ce implică faptul de a fi ‘moderat în obiceiuri’? b) De ce trebuie să existe un echilibru între a fi ‘serios’ şi a avea „judecată sănătoasă“?
7 Creştinii bătrâni trebuie să fie, înainte de toate, „treji [moderaţi în obiceiuri, NW]“. Deşi cuvântul original se poate referi la obiceiul de a bea, el are şi sensul de a fi vigilent, de a avea mintea limpede, adică de a-şi păstra echilibrul (2 Timotei 4:5; 1 Petru 1:13). Aşadar, fie că este vorba de băutură, fie că este vorba de alte lucruri, cei bătrâni trebuie să fie moderaţi, nu deprinşi cu excesele sau cu exagerările.
8 Apoi, ei trebuie să fie şi „vrednici de cinste [serioşi, NW]“ şi „cumpătaţi [cu judecată sănătoasă, NW]“. În mod normal, însuşirea de a fi serios, sau plin de demnitate, venerabil şi demn de respect se dobândeşte odată cu trecerea anilor. Unii însă se pare că au tendinţa de a fi exagerat de serioşi, devenind intoleranţi faţă de energia manifestată de tineri (Proverbele 20:29). De aceea, seriozitatea este echilibrată de ‘judecata sănătoasă’. Cei bătrâni trebuie să manifeste seriozitate în funcţie de vârstă, dar, în acelaşi timp, trebuie să fie echilibraţi, să-şi controleze toate sentimentele şi impulsurile.
9. De ce trebuie să fie cei în vârstă sănătoşi în credinţă, în iubire şi îndeosebi în perseverenţă?
9 În sfârşit, cei bătrâni trebuie să fie „sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare [perseverenţă, NW]“. De multe ori în scrierile sale, Pavel a menţionat, alături de credinţă şi iubire, speranţa (1 Corinteni 13:13; 1 Tesaloniceni 1:3; 5:8). În cazul de faţă, el a înlocuit ‘speranţa’ cu ‘perseverenţa’. Poate că el a făcut aceasta deoarece, odată cu înaintarea în vârstă, omul poate fi repede cuprins de un sentiment de resemnare (Eclesiastul 12:1). Totuşi, aşa cum a menţionat Isus, „cine va răbda [persevera, NW] pînă la sfîrşit, va fi mîntuit“ (Matei 24:13). În plus, cei bătrâni sunt demni de a fi luaţi ca exemplu de ceilalţi nu numai datorită vârstei sau experienţei lor, ci şi datorită unor calităţi spirituale puternice — credinţa, iubirea şi perseverenţa.
Pentru femeile în vârstă
10. Ce sfat le dă Pavel ‘femeilor în vîrstă’ din congregaţie?
10 Apoi, Pavel şi-a îndreptat atenţia spre femeile în vârstă din congregaţie. Vă rugăm să citiţi Tit 2:3. Dintre femeile din congregaţie, „femeile în vîrstă“ sunt membre vechi ale acesteia, printre ele numărându-se şi soţiile ‘celor bătrîni’, precum şi mamele şi bunicile altor membri ai congregaţiei. Ca atare, ele pot exercita o influenţă considerabilă în bine sau în rău. Iată de ce Pavel începe versetul cu „tot aşa“, vrând să spună că „femeile în vîrstă“ au şi ele anumite responsabilităţi de efectuat pentru a-şi îndeplini rolul în congregaţie.
11. Ce este conduita reverenţioasă?
11 Pavel a spus că ele trebuie, mai întâi, „să fie în tot felul lor de a fi aşa cum se cuvine femeilor [să aibă o comportare reverenţioasă, NW]“. ‘Comportarea’ este exprimarea exterioară a atitudinii interioare şi a personalităţii cuiva care se reflectă atât în conduită, cât şi în înfăţişare (Matei 12:34, 35). Care ar trebui să fie deci atitudinea sau comportarea unei creştine în vârstă? Răspunsul este un singur cuvânt: „reverenţioasă“. Aceasta reprezintă traducerea termenului grecesc care înseamnă „ceea ce se potriveşte persoanelor, acţiunilor sau lucrurilor consacrate lui Dumnezeu“. Acesta este, cu siguranţă, un sfat corespunzător, având în vedere influenţa pe care astfel de persoane o au asupra altora, îndeosebi asupra femeilor mai tinere din congregaţie. — 1 Timotei 2:9, 10.
12. Ce folosire greşită a limbii trebuie evitată de toţi?
12 Urmează două trăsături negative: „să nu fie nici defăimătoare, nici robite de vin mult“. Este interesant faptul că aceste două trăsături sunt puse laolaltă. Profesorul E. F. Scott declară următoarele: „În antichitate, când vinul era singura băutură, femeile în vârstă organizau mici petreceri cu vin, unde îşi bârfeau vecinii“. Femeile manifestă, în general, o mai mare preocupare faţă de oameni decât bărbaţii, lucru care merită toată lauda. Totuşi, această preocupare se poate transforma în cleveteală, ba chiar în bârfă, mai ales atunci când băutura dă frâu liber limbii (Proverbele 23:33). Un lucru este sigur: toţi oamenii — atât bărbaţii, cât şi femeile — care au un mod de viaţă sănătos trebuie să vegheze ca să nu cadă în această capcană.
13. În ce fel pot femeile în vârstă să le predea altora?
13 Pentru a-şi folosi timpul liber într-un mod constructiv, femeile în vârstă sunt încurajate „să înveţe pe alţii ce este drept“. În altă parte, Pavel a dat instrucţiuni clare, arătând că femeile nu trebuie să-i înveţe pe alţii din congregaţie (1 Corinteni 14:34; 1 Timotei 2:12). Însă lucrul acesta nu le împiedică să le predea celor din casa lor sau persoanelor străine preţioasele cunoştinţe despre Dumnezeu (2 Timotei 1:5; 3:14, 15). Ele pot, de asemenea, să facă mult bine dacă, în calitate de creştine, sunt exemple pentru femeile mai tinere din congregaţie, aşa cum arată versetele următoare.
Pentru femeile tinere
14. Cum pot creştinele mai tinere să manifeste echilibru în îndeplinirea îndatoririlor?
14 Îndemnându-le pe femeile mai în vârstă „să înveţe pe alţii ce este drept“, Pavel le-a amintit în mod concret pe femeile tinere. Vă rugăm să citiţi Tit 2:4, 5. Deşi o mare parte din instruirea dată femeilor tinere se concentrează asupra problemelor din gospodărie, creştinele mai tinere nu trebuie să exagereze în această privinţă, ca să nu permită grijilor materiale să le domine viaţa. Mai curând, ele trebuie să fie „cumpătate, curate, . . . bune“ şi, mai presus de orice, gata să sprijine principiul creştin al autorităţii, „ca să nu fie vorbit de rău Cuvîntul lui Dumnezeu“.
15. De ce multe femei mai tinere din congregaţie merită laude?
15 Azi, viaţa de familie s-a schimbat considerabil în comparaţie cu cea din timpul lui Pavel. Multe familii sunt divizate din cauza credinţei, iar în altele există doar un părinte. Chiar şi în familiile tradiţionale, cazurile în care soţia sau mama stă tot timpul acasă se întâlnesc tot mai rar. Din cauza acestei situaţii, pe umerii creştinelor tinere apasă o uriaşă sarcină şi responsabilitate, lucru care nu le scuteşte de obligaţiile scripturale. De aceea este o mare bucurie să vedem multe femei tinere şi fidele lucrând din greu ca să păstreze un echilibru între numeroasele lor îndatoriri şi reuşind totuşi să pună pe primul plan interesele Regatului, unele chiar activând în ministerul cu timp integral ca pioniere auxiliare sau regulare (Matei 6:33). Ele merită cu adevărat laude!
Pentru tineri
16. Ce sfat le-a dat Pavel tinerilor, şi de ce este acesta oportun?
16 Pavel s-a referit apoi la tineri, inclusiv la Tit. Vă rugăm să citiţi Tit 2:6–8. Având în vedere manifestările iresponsabile şi nocive — fumatul, toxicomania, consumul excesiv de alcool, raporturile sexuale ilicite, precum şi alte preocupări lumeşti, cum ar fi sporturile violente, precum şi muzica şi distracţiile degradante — ale multor tineri de azi, sfaturile acestea sunt, într-adevăr, oportune pentru tinerii creştini care vor să urmeze un mod de viaţă sănătos şi plin de satisfacţii.
17. Cum poate un tânăr să dobândească o „judecată sănătoasă“ şi să devină un „model de fapte bune“?
17 Spre deosebire de tinerii lumii, un tânăr creştin trebuie să fie ‘cumpătat [cu judecată sănătoasă, NW]’ şi un „model de fapte bune“. Pavel a explicat că o minte sănătoasă şi matură nu este dobândită de cei care doar studiază, ci de cei „ale căror simţuri s-au deprins, prin exerciţiu, să deosebească binele şi răul“ (Evrei 5:14). Ce minunat lucru este să vedem tineri care nu-şi irosesc vigoarea vârstei în activităţi egoiste, ci îşi oferă în mod voluntar timpul şi energia ca să participe din plin la îndeplinirea a numeroase sarcini în congregaţia creştină! Procedând astfel, ei, la fel ca Tit, pot deveni exemple în congregaţia creştină în ce priveşte ‘faptele bune’. — 1 Timotei 4:12.
18. Ce înseamnă a fi integru în predare, serios în activitate şi sănătos în vorbire?
18 Celor tineri li se aminteşte că trebuie ‘să dea dovadă de integritate în predare, de seriozitate, de vorbire sănătoasă, care nu poate fi condamnată’ (NW). Predarea care este ‘integră’ trebuie să se bazeze ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu; deci tinerii trebuie să fie cercetători sârguincioşi ai Bibliei. Asemenea bătrânilor, ei trebuie să fie serioşi. Ei trebuie să admită că a fi ministru al Cuvântului lui Dumnezeu este o responsabilitate serioasă, fapt pentru care trebuie ‘să se poarte într-un chip vrednic de Evanghelie [vestea bună, NW]’ (Filipeni 1:27). De asemenea, vorbirea lor trebuie să fie „sănătoasă“ şi folosită într-un fel care ‘să nu poată fi condamnat’, astfel încât împotrivitorii lor să nu aibă motiv de a-i acuza. — 2 Corinteni 6:3; 1 Petru 2:12, 15.
Pentru sclavi şi servitori
19, 20. Cum pot cei care sunt angajaţii altora „să împodobească învăţătura lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru“?
19 În final, Pavel s-a referit la cei care sunt angajaţii altora. Vă rugăm să citiţi Tit 2:9, 10. Azi, nu mulţi dintre noi sunt sclavi sau servitori, dar mulţi sunt angajaţi şi lucrători care muncesc pentru alţii. Astfel, principiile enumerate de Pavel se aplică la fel de bine şi azi.
20 Expresia „să le fie supuşi proprietarilor lor în toate lucrurile“ (NW) arată că angajaţii creştini trebuie să manifeste respect autentic faţă de patronii sau şefii lor (Coloseni 3:22). Ei trebuie să aibă şi reputaţia de lucrători cinstiţi, muncind întreaga zi de lucru ca datorie faţă de patronii lor. De asemenea, ei trebuie să păstreze la locul de muncă o conduită creştină de un înalt nivel, indiferent de comportarea altora. Şi toate acestea, „ca să facă în totul cinste învăţăturii [„să împodobească învăţătura“, nota de subsol] lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru“. Cât de des auzim despre rezultatele minunate obţinute când oamenii sinceri răspund la adevăr datorită conduitei excelente pe care o observă la Martorii care le sunt fie colegi de muncă, fie angajaţi! Aceasta este răsplata pe care Iehova o acordă celor care urmează învăţătura sănătoasă chiar şi la locul de muncă. — Efeseni 6:7, 8.
Un popor purificat
21. De ce ne-a dat Iehova învăţătura sănătoasă, şi care trebuie să fie reacţia noastră?
21 Învăţătura sănătoasă expusă de Pavel nu este doar un cod de principii etice sau de valori morale pe care să-l putem consulta dacă dorim. Pavel a explicat în continuare scopul învăţăturii. Vă rugăm să citiţi Tit 2:11, 12. Datorită iubirii şi bunătăţii sale nemeritate faţă de noi, Iehova Dumnezeu ne-a dat această învăţătură sănătoasă ca să putem învăţa cum să trăim o viaţă plină de sens şi de satisfacţii în aceste timpuri critice şi periculoase. Sunteţi dispuşi să acceptaţi învăţătura sănătoasă şi să faceţi din ea modul vostru de viaţă? Dacă veţi face astfel, veţi fi salvaţi.
22, 23. Ce binecuvântări putem culege dacă facem din învăţătura sănătoasă modul nostru de viaţă?
22 Mai mult, dacă facem din învăţătura sănătoasă modul nostru de viaţă, lucrul acesta ne va aduce un privilegiu unic acum şi o minunată speranţă pentru viitor. Vă rugăm să citiţi Tit 2:13, 14. Într-adevăr, dacă facem din învăţătura sănătoasă modul nostru de viaţă, aceasta va face o separare între noi, ca popor purificat, şi această lume coruptă şi muribundă. Cuvintele lui Pavel constituie o paralelă la avertismentele date de Moise fiilor lui Israel la Sinai: „DOMNUL . . . te va înălţa deasupra tuturor popoarelor în laudă, în faimă şi în măreţie şi vei fi un popor sfînt pentru DOMNUL Dumnezeul tău, cum ţi-a spus“. — Deuteronomul 26:18, 19.
23 Să preţuim veşnic privilegiul de a fi poporul purificat al lui Iehova, făcând din învăţătura sănătoasă modul nostru de viaţă! Să respingem întotdeauna cu promptitudine orice formă de nelegiuire şi dorinţele lumeşti, rămânând astfel curaţi şi apţi pentru a fi folosiţi de Iehova în grandioasa lucrare pe care el o înfăptuieşte în prezent. — Coloseni 1:10.
Vă amintiţi?
◻ De ce este devoţiunea sfântă utilă pentru toate lucrurile?
◻ Cum pot creştinii şi creştinele mai în vârstă să practice învăţătura sănătoasă ca mod de viaţă?
◻ Ce învăţătură sănătoasă le-a comunicat Pavel tinerilor bărbaţi şi femei din congregaţie?
◻ Ce privilegiu şi binecuvântare putem avea dacă facem din învăţătura sănătoasă modul nostru de viaţă?
[Legenda fotografiilor de la pagina 18]
Azi, multe persoane aplică sfaturile din Tit 2:2–4.