Speranţa învinge desperarea!
ÎN Dicţionarul explicativ al limbii române cuvîntul „a despera“ este definit prin „a-şi pierde orice speranţă“. Este limpede deci că, pentru a învinge desperarea, avem nevoie de speranţă!
Un biet om constrîns să trăiască pe un trotuar nu va despera complet dacă are speranţă. Chiar celor care suferă de depresie speranţa le poate da curajul şi forţa de a suporta. Dar speranţa trebuie să fie demnă de încredere! Ce înseamnă aceasta?
Baza speranţei
Să examinăm ce s-a petrecut în cazul Sarei, soţia patriarhului Avraam. Apropiindu-se de vîrsta de 90 de ani, ea era încă sterilă şi îşi pierduse de mult speranţa de a avea vreodată un copil. Totuşi, cînd soţul ei avea vîrsta de 99 de ani, Iehova i-a repetat o promisiune pe care i-o făcuse cu ani înainte — Avraam avea să aibă într-adevăr o „sămînţă“, sau un moştenitor. Avraam ştia că aceasta era o promisiune demnă de încredere. Imaginaţi-vă cît de fericită trebuie să fi fost Sara cînd, printr-un miracol, a avut loc fericitul eveniment şi ea a dat naştere lui Isaac (Geneza 12:2, 3; 17:1–4, 19; 21:2)! Încrederea lui Avraam în Dumnezeu nu a fost dezamăgită, întocmai cum a explicat apostolul Pavel: „El [Avraam] nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţă, a dat slavă lui Dumnezeu“. — Romani 4:20.
Scriindu-le iudeilor care deveniseră creştini în timpul său, Pavel le-a demonstrat că, din două motive întemeiate, ei se puteau bizui pe promisiunea divină a salvării prin intermediul lui Isus. Citînd promisiunea făcută de Dumnezeu lui Avraam şi divinul Său jurămînt solemn care a însoţit-o, apostolul argumentează: „Oamenii, ce-i drept, jură pe cineva mai mare; şi pentru ei, jurămîntul este o [garanţie legală, NW] care pune capăt oricărei neînţelegeri. De aceea Dumnezeu, voind să arate cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii Sale, a intervenit cu un jurămînt, pentru ca prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, [noi, care am fugit la adăpost, NW] să găsim o puternică încurajare [ca să apucăm speranţa care ne este pusă în faţă, NW]“ (Evrei 6:16–18). Da, promisiunile lui Dumnezeu sînt adevărate şi demne de încredere. Iehova este atotputernic şi este singurul în stare să garanteze împlinirea propriului său cuvînt.
Speranţa — „tare şi neclintită“
Pavel a scris că speranţa creştină este „tare şi neclintită“ (Evrei 6:19). Pavel ştia unde îşi afla rădăcinile speranţa sa. El explică: „[Speranţa] pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru“. Ce înseamnă aceasta? Pavel se referea în mod evident la templul antic din Ierusalim. În acesta se afla un compartiment al Locului Preasfînt, separat de restul clădirii printr-o perdea (Exodul 26:31, 33; Matei 27:51). Desigur, a trecut mult timp de cînd templul propriu-zis din Ierusalim a fost distrus. Deci, care este astăzi corespondentul acestui Loc Preasfînt?
Este chiar cerul, unde tronează Dumnezeu însuşi! Pavel a explicat aceasta cînd a spus că Isus, după înălţarea sa la cer, „n-a intrat într-un Loc Preasfînt făcut de mîini omeneşti [în templul din Ierusalim], imagine a celui adevărat, ci a intrat chiar în cer, ca să se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea [persoanei, NW] lui Dumnezeu“ (Evrei 9:24). Aşadar, speranţa creştină, care ne ajută să luptăm împotriva desperării, se bizuie nu pe nişte politicieni umani, ci pe un aranjament ceresc. Ea se bizuie pe Cel care a fost desemnat de Dumnezeu, Isus Cristos, care şi-a dat viaţa ca răscumpărare pentru păcatele noastre şi care se prezintă acum în faţa lui Dumnezeu în folosul nostru (1 Ioan 2:1, 2). În plus, aşa cum s-a arătat în mod frecvent în coloanele acestei reviste, acelaşi Isus este cel desemnat în mod divin pentru a guverna ca Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu şi el face aceasta începînd din 1914. Acest Regat ceresc va înlătura în scurt timp lucrurile care îi conduc pe atît de mulţi oameni la desperare.
Speranţa — „o ancoră a sufletului“
Pentru a-şi convinge cititorii că speranţa salvării lor prin intermediul lui Isus era bine întemeiată, Pavel a recurs la o analogie. Această speranţă, a explicat el, „o avem ca o ancoră a sufletului“. — Evrei 6:19.
Ancorele erau bine cunoscute unor călători asemenea lui Pavel. Vechile ancore erau foarte asemănătoare celor moderne, adeseori fiind confecţionate din fier şi avînd două extremităţi asemenea unor dinţi pentru a se agăţa de fundul mării. În jurul anului 58 e.n., în drum spre Roma, corabia lui Pavel se afla în pericol de a eşua. Dar în timp ce vasul înainta în apele tot mai puţin adînci, marinarii „au aruncat patru ancore din partea dinapoi a corăbiei“. Graţie acestor ancore, corabia a rezistat cu succes în faţa furtunii. — Faptele 27:29, 39, 40, 44.
Aşadar, ce trebuie să faceţi pentru a vă face speranţa la fel de sigură ca o ancoră, astfel încît să puteţi rezista în faţa unor greutăţi economice, a unor boli fizice sau psihice, sau a oricăror alte „furtuni“ care s-ar putea ivi în calea dvs.? În primul rînd, asiguraţi-vă că promisiunile Bibliei sînt demne de încredere. „Verificaţi toate lucrurile“ (1 Tesaloniceni 5:21, NW). De exemplu, cînd Martorii lui Iehova vă vor vorbi data viitoare, ascultaţi ce spun ei. Dacă ei vizitează rar zona în care locuiţi, căutaţi-i la cea mai apropiată Sală a Regatului. Nu veţi fi constrîns să vă alăturaţi lor, ci veţi fi invitat să acceptaţi un studiu gratuit al Bibliei, care va fi programat să fie condus oriunde şi oricînd vă convine.
Un astfel de studiu vă va asigura că Dumnezeu îi „răsplăteşte pe cei care Îl caută [cu seriozitate, NW]“ (Evrei 11:6). Veţi afla că, în scurt timp, Regatul lui Dumnezeu sub Regele Cristos Isus va îndepărta corupţia şi inegalităţile care îi fac în prezent pe atît de mulţi oameni să fie desperaţi. Sub acest Regat, pămîntul va fi restabilit la starea de paradis, iar Dumnezeu va da viaţă eternă celor care îl iubesc (Psalmul 37:29; Apocalipsa 21:4). Ce speranţă glorioasă!
Citiţi cu atenţie Biblia pentru a înţelege că această speranţă este adevărată. Apoi, străduiţi-vă să dezvoltaţi o relaţie personală apropiată cu Dumnezeu, devenind un prieten al său, întocmai cum a fost Avraam (Iacov 2:23). Întrucît Iehova este Cel ‘care ascultă rugăciunea’, vorbiţi-i despre îngrijorările dvs. Dacă vă veţi apropia cu sinceritate, rugăciunea vă va ajuta să vă descărcaţi poverile şi să vă învingeţi desperarea. Spiritul lui Dumnezeu s-ar putea să deschidă chiar o cale pentru schimbarea situaţiei care vă nelinişteşte. — Psalmii 55:22; 65:2; 1 Ioan 5:14, 15.
„Ţineţi ferm“!
După recomandarea făcută colaboratorilor săi de a ‘verifica toate lucrurile’, Pavel a adăugat: „Ţineţi ferm la ceea ce este excelent“ (1 Tesaloniceni 5:21, NW). O modalitate de a face aceasta este asocierea cu cei care, de asemenea, ţin ferm la speranţa creştină. Înţeleptul rege Solomon a avertizat: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“ (Proverbele 13:20). Nu lăsaţi ca unele prejudecăţi sau sentimente de jenă să vă împiedice să căutaţi asocierile bune. De exemplu, între Martorii lui Iehova se află oameni care în trecut au fost fără speranţă. Dar studiul lor din Biblie, împreună cu asocierea fericită cu fraţii de credinţă, le fortifică relaţia cu Iehova şi le furnizează o speranţă demnă de încredere, asemănătoare unei ancore. Învinge aceasta realmente desperarea? Cu certitudine!
Să luăm cazul lui Annmarie, care ajunsese la desperare deoarece soţul ei o trata cu brutalitate. „Am decis să-mi pun capăt vieţii, explică ea, dar dintr-un motiv oarecare am decis să mă rog mai întîi lui Dumnezeu. Îmi amintesc că spuneam: «De ce nu mă poţi ajuta? De atîta timp am sperat în tine, dar fără rezultat». Am încheiat rugăciunea gîndindu-mă că viaţa nu avea nici un sens, aşa că puteam fi tot atît de bine şi moartă. În acel moment cineva a bătut la uşă. Am decis să nu răspund, sperînd că indiferent cine era, avea să plece în cele din urmă.
Bătăile au continuat, iar eu m-am tulburat. Mi-am şters lacrimile şi am mers să văd cine era la uşă, sperînd să mă scap repede astfel încît să pot face ceea ce intenţionam. Dar, spune Annmarie, mulţumiri fie aduse lui Iehova, nu s-a întîmplat aşa, căci, atunci cînd am deschis uşa, am găsit două femei stînd în picioare. Ce-i drept, eram foarte tulburată şi nu am înţeles în realitate ce spuneau. Dar ele mi-au oferit o carte care explica faptul că viaţa are un sens. Era exact ceea ce îmi trebuia pentru a mi se retrezi interesul pentru viaţă.“ Vizitatoarele au programat un studiu biblic cu ea. Annmarie a învăţat să devină o prietenă a lui Dumnezeu. Iar acest lucru a dat, în schimb, un sens vieţii ei. Acum ea îi ajută pe alţii să dezvolte încredere în Dumnezeu.
Probabil că şi dvs. aţi sperat într-un sfîrşit al desperării, fără să vă daţi seama de tot ceea ce implica aceasta. Dar dacă v-aţi rugat vreodată: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt“, atunci v-aţi rugat pentru venirea Regatului lui Dumnezeu sub Isus Cristos, care va desfiinţa acele lucruri care îi conduc pe unii oameni sinceri la desperare (Matei 6:10). Un studiu individual al Bibliei şi o asociere sistematică cu alţii care au aceeaşi încredere vă vor ajuta să vă însuşiţi temeinic speranţa în Regatul lui Iehova care va veni şi va aduce Paradisul pe acest pămînt (1 Timotei 6:12, 19). Aceasta este speranţa glorioasă pe care o anunţă această revistă în fiecare număr. Îmbrăţişaţi cu căldură speranţa pentru a lupta împotriva desperării. Cu adevărat, speranţa „nu dezamăgeşte“. — Romani 5:5.
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Studierea Bibliei ne dă o speranţă care acţionează ca „o ancoră a sufletului“