Să fim dintre aceia care au credinţă!

„Noi . . . suntem . . . din aceia care au credinţă pentru păstrarea [în viaţă a, NW] sufletului.“ — EVREI 10:39.

 1. De ce se poate spune că credinţa fiecărui slujitor loial al lui Iehova este preţioasă?

DATA viitoare când vă veţi afla într-o Sală a Regatului plină de închinători ai lui Iehova, uitaţi-vă câteva momente la cei ce sunt în jurul vostru. Gândiţi-vă la multele moduri în care aceştia manifestă credinţă. Poate că vedeţi persoane în vârstă care îi slujesc lui Dumnezeu de zeci de ani, tineri care se împotrivesc zilnic presiunilor din partea colegilor şi părinţi care se străduiesc din răsputeri să-şi crească copiii în aşa fel încât aceştia să se teamă de Dumnezeu. Aţi putea vedea bătrâni şi slujitori ministeriali care îşi asumă multe responsabilităţi. Da, aţi putea vedea surori şi fraţi spirituali de toate vârstele care trec cu succes peste tot felul de obstacole pentru a-i sluji lui Iehova. Cât de preţioasă este credinţa fiecăruia! — 1 Petru 1:7.

 2. De ce sunt utile pentru noi astăzi sfaturile date de Pavel în capitolele 10 şi 11 ale scrisorii către evrei?

² Puţini oameni imperfecţi — dacă nu chiar nici unul — au înţeles importanţa credinţei mai bine decât apostolul Pavel. De fapt, el a menţionat că credinţa adevărată duce la „păstrarea [în viaţă a, NW] sufletului“ (Evrei 10:39). Totuşi Pavel ştia că credinţa este supusă atacurilor şi este subminată în această lume lipsită de credinţă. El era foarte îngrijorat cu privire la fraţii săi evrei din Ierusalim şi din Iudeea care depuneau eforturi asidue pentru a-şi păstra credinţa. În timp ce vom analiza câteva versete din capitolele 10 şi 11 ale scrisorii către evrei, să observăm ce metode a folosit Pavel pentru a le edifica credinţa. În acelaşi timp, vom vedea cum putem să ne întărim propria credinţă şi să le-o întărim şi pe a altora.

Să manifestăm încredere reciprocă

 3. Cum arată cuvintele lui Pavel consemnate în Evrei 10:39 că el avea încredere în fraţii şi surorile sale de credinţă?

³ Primul lucru pe care l-am putea observa este atitudinea pozitivă a lui Pavel faţă de cititorii săi. El a scris: „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre pierzare [distrugere, NW], ci din aceia care au credinţă pentru păstrarea sufletului“ (Evrei 10:39). Pavel le-a atribuit cele mai bune intenţii, nu cele mai rele, colaboratorilor săi creştini fideli. Să remarcăm, de asemenea, că el a folosit pronumele „noi“. Pavel a fost un om drept. Totuşi el nu s-a adresat cititorilor săi cu un aer de superioritate, ca şi cum dreptatea lui îl situa cu mult deasupra lor (compară cu Eclesiastul 7:16). Dimpotrivă, el s-a inclus printre ei. El şi-a exprimat încrederea sinceră că atât el, cât şi cititorii săi creştini fideli aveau să treacă cu succes peste obstacolele demoralizatoare care le stăteau în faţă, că aveau să refuze în mod curajos să dea înapoi spre distrugere şi că aveau să demonstreze că sunt dintre aceia care au credinţă.

 4. Ce motive a avut Pavel ca să aibă încredere în colaboratorii săi în credinţă?

⁴ Cum putea Pavel să aibă o astfel de încredere? Era el nepăsător sau ignorant faţă de greşelile creştinilor evrei? Din contră, el le-a dat sfaturi concrete pentru a-i ajuta să-şi învingă slăbiciunile de natură spirituală (Evrei 3:12; 5:12–14; 6:4–6; 10:26, 27; 12:5). Totuşi Pavel avea cel puţin două motive întemeiate pentru a manifesta încredere în fraţii săi. 1) Ca imitator al lui Iehova, Pavel s-a străduit să-i privească pe membrii poporului lui Dumnezeu aşa cum îi priveşte Iehova. Acest lucru însemna să se uite nu la defectele lor, ci la calităţile lor şi la dispoziţia lor de a alege pe viitor să facă ce este bine (Psalmul 130:3; Efeseni 5:1). 2) Pavel a avut o încredere absolută în puterea spiritului sfânt. El ştia că nici un obstacol, nici o slăbiciune umană, nu îl putea împiedica pe Iehova să îi acorde „puterea care depăşeşte normalul“ (NW) oricărui creştin care se străduieşte să-I slujească cu fidelitate (2 Corinteni 4:7; Filipeni 4:13). Aşadar, încrederea pe care Pavel o avea în surorile şi fraţii săi nu a fost deplasată, nerealistă sau izvorâtă dintr-un optimism exagerat. Aceasta era bine întemeiată şi era fundamentată pe Scripturi.

 5. Cum putem imita încrederea manifestată de Pavel, şi ce rezultat este posibil să obţinem?

⁵ Cu siguranţă, încrederea pe care a manifestat-o Pavel s-a dovedit molipsitoare. Modul încurajator în care li s-a adresat Pavel congregaţiilor din Ierusalim şi din Iudeea trebuie să fi însemnat foarte mult pentru acestea. În faţa ridiculizărilor distrugătoare venite din partea opozanţilor evrei şi a indiferenţei pline de aroganţă manifestate de aceştia, creştinii evrei au fost ajutaţi prin aceste cuvinte să ia în inima lor hotărârea de a se număra printre cei ce au credinţă. Putem face şi noi în prezent acest lucru unul pentru altul? Este foarte uşor să vedem în alţii doar o listă lungă de defecte de personalitate şi ciudăţenii (Matei 7:1–5). Totuşi ne putem ajuta reciproc mult mai mult dacă observăm şi apreciem credinţa unică pe care fiecare dintre noi o posedă. Încurajându-ne în acest fel, este mult mai probabil că credinţa noastră va creşte. — Romani 1:11, 12.

Să folosim în mod corespunzător Cuvântul lui Dumnezeu

 6. Din ce sursă a citat Pavel când a scris cuvintele consemnate în Evrei 10:38?

⁶ De asemenea, Pavel le-a întărit credinţa colaboratorilor săi prin modul plin de măiestrie în care a folosit Scripturile. De exemplu, el a scris: „Şi cel drept va trăi prin credinţă; dar dacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el“ (Evrei 10:38). Pavel a citat aici cuvintele profetului Habacuc.a Cititorii lui Pavel, adică creştinii evrei care cunoşteau foarte bine cărţile profetice, erau, după cât se pare, familiarizaţi cu aceste cuvinte. Având în vedere că obiectivul său era acela de a le întări credinţa creştinilor care locuiau în Ierusalim şi în apropierea acestuia în jurul anului 61 e.n., exemplul lui Habacuc a fost o alegere potrivită. De ce?

 7. Când a scris Habacuc profeţia sa, şi ce situaţie exista în Iuda la data aceea?

⁷ Conform dovezilor, Habacuc a scris cartea ce-i poartă numele cu numai două decenii şi ceva înaintea distrugerii Ierusalimului care a avut loc în anul 607 î.e.n. În viziune, profetul i-a văzut pe caldeeni (babilonieni), un „popor crud şi violent“, năvălind în Iuda, distrugând Ierusalimul şi înghiţind în acelaşi timp popoare şi naţiuni (Habacuc 1:5–11). Însă un astfel de dezastru fusese profeţit încă din zilele lui Isaia, adică cu peste un secol mai înainte. În timpul lui Habacuc, Ioiachim l-a succedat la tron pe bunul rege Iosia, iar răutatea a luat din nou amploare în Iuda. Ioiachim îi persecuta şi chiar îi ucidea pe purtătorii de cuvânt ai lui Iehova (2 Cronici 36:5; Ieremia 22:17; 26:20–24). Nu este de mirare că, fiind profund îndurerat, profetul Habacuc a strigat: „Până când, o, Iehova?“ — Habacuc 1:2, NW.

 8. De ce avea să se dovedească util exemplul lui Habacuc pentru creştinii din secolul I, şi de ce este util pentru cei de astăzi?

⁸ Habacuc nu ştia cât de aproape era distrugerea Ierusalimului. În mod asemănător, creştinii din secolul I nu ştiau când avea să vină sfârşitul sistemului de lucruri iudaic. Astăzi, nici noi nu ştim „ziua şi ora“ (NW) când judecata lui Iehova va fi executată împotriva acestui sistem nelegiuit (Matei 24:36). Aşadar, să remarcăm răspunsul pe care Iehova i l-a dat lui Habacuc, răspuns ce cuprinde două aspecte. Mai întâi, el l-a asigurat pe profet că sfârşitul avea să vină exact la timp. „Nu va întârzia“, a spus Dumnezeu, chiar dacă din punctul de vedere al oamenilor ar putea părea că întârzie (Habacuc 2:3, NW). Apoi, Iehova i-a reamintit lui Habacuc următoarele: „Dar cel drept va trăi [va rămâne în viaţă, NW] prin credinţa lui“ (Habacuc 2:4). Ce adevăruri simple şi minunate! Cel mai important este nu când anume vine sfârşitul, ci dacă vom continua să ducem o viaţă caracterizată de credinţă.

 9. Cum au rămas în viaţă datorită credinţei lor slujitorii ascultători ai lui Iehova a) în 607 î.e.n. b) după 66 e.n.? c) De ce este deosebit de important să ne întărim credinţa?

⁹ În anul 607 î.e.n., când Ierusalimul a fost devastat, Ieremia, secretarul său Baruc, Ebed-Melec şi recabiţii loiali au văzut împlinirea promisiunii pe care Iehova i-o făcuse lui Habacuc. Ei au „rămas în viaţă“, supravieţuind îngrozitoarei distrugeri a Ierusalimului. Datorită cărui fapt? Iehova i-a răsplătit pentru credinţa lor (Ieremia 35:1–19; 39:15–18; 43:4–7; 45:1–5). În mod similar, creştinii evrei din secolul I trebuie să fi reacţionat favorabil la sfatul lui Pavel, deoarece, în anul 66 e.n., când armatele romane au atacat Ierusalimul şi apoi s-au retras în mod inexplicabil, aceşti creştini au ascultat cu credinţă de îndemnul lui Isus de a fugi (Luca 21:20, 21). Ei au rămas în viaţă datorită credinţei lor. Şi noi vom rămâne în viaţă dacă, atunci când va veni sfârşitul, vom fi găsiţi credincioşi. Ce motiv deosebit de important pentru a ne întări credinţa acum!

Să dăm viaţă exemplelor de credinţă

10. Ce a spus Pavel cu privire la credinţa lui Moise, şi cum am putea să-l imităm pe Moise în această privinţă?

¹⁰ Pavel a întărit credinţa colaboratorilor săi şi prin folosirea cu eficienţă a exemplelor. În timp ce citiţi capitolul 11 al scrisorii adresate evreilor, observaţi cum dă el viaţă unora dintre personajele biblice. De pildă, el spune că Moise „a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel care este nevăzut“ (Evrei 11:27). Cu alte cuvinte, Iehova a fost atât de real pentru Moise, ca şi cum profetul l-ar fi putut vedea pe Dumnezeul invizibil. S-ar putea spune acelaşi lucru şi despre noi? Este uşor să vorbim despre faptul de a fi în relaţii bune cu Iehova, însă pentru a lega relaţii cu Dumnezeu şi pentru a le întări sunt necesare eforturi. Trebuie să depunem aceste eforturi! Este Iehova atât de real pentru noi, încât să ţinem cont de el atunci când luăm decizii, chiar şi când este vorba despre unele lucruri aparent minore? O credinţă de acest fel ne va ajuta să suportăm chiar şi cele mai crunte opoziţii.

11, 12. a) În ce condiţii se pare că a fost încercată credinţa lui Enoh? b) Ce recompensă încurajatoare a primit Enoh?

¹¹ Să analizăm, de asemenea, credinţa lui Enoh. Este greu să ne imaginăm opoziţia cu care s-a confruntat el. Enoh a trebuit să transmită un usturător mesaj de judecată împotriva oamenilor nelegiuiţi care trăiau pe atunci (Iuda 14, 15). Persecuţia cu care a fost ameninţat acest om credincios era, în mod evident, atât de sălbatică, atât de violentă, încât Iehova l-a „răpit“, transferându-l de la viaţă la somnul morţii înainte ca duşmanii săi să poată pune mâna pe el. Aşadar, Enoh nu a apucat să vadă împlinirea profeţiei pe care o anunţase. Totuşi el a primit un dar care a fost, în unele privinţe, chiar mai bun. — Evrei 11:5; Geneza 5:22–24.

¹² Pavel explică: „Înainte de mutarea [transferarea, NW] lui, primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu“ (Evrei 11:5). Ce a însemnat acest lucru? Înainte de a adormi în moarte, este posibil ca Enoh să fi avut un fel de viziune, poate o viziune a Paradisului pământesc în care se va trezi într-o zi, în curând. În orice caz, Iehova l-a asigurat pe Enoh că era foarte mulţumit de conduita sa fidelă. Enoh i-a bucurat inima lui Iehova (compară cu Proverbele 27:11). Nu-i aşa că este emoţionant să ne gândim la viaţa lui Enoh? Dorim noi să ducem o astfel de viaţă caracterizată de credinţă? Dacă da, să medităm la astfel de exemple şi să-i considerăm pe aceşti oameni persoane reale. Să fim hotărâţi să trăim prin credinţă, zi de zi. De asemenea, să ne amintim că aceia care au credinţă nu îl slujesc pe Iehova în virtutea unei date sau a unui termen limită când Dumnezeu îşi va îndeplini toate promisiunile. Dimpotrivă, noi suntem hotărâţi să îl slujim pe Iehova pentru eternitate! Acesta este cel mai bun mod de viaţă în prezentul sistem de lucruri şi în cel viitor.

Cum să ne întărim credinţa

13, 14. a) Cum ne-ar putea ajuta cuvintele lui Pavel consemnate în Evrei 10:24, 25 să facem din întrunirile noastre ocazii pline de bucurie? b) Care este motivul principal pentru care participăm la întruniri?

¹³ Pavel le-a prezentat creştinilor evrei mai multe modalităţi practice de a-şi întări credinţa. Să analizăm doar două dintre ele. Probabil că cunoaştem îndemnul dat de el de a asista cu regularitate la întrunirile noastre creştine, îndemn consemnat în Evrei 10:24, 25. Să ne amintim însă că cuvintele scrise de Pavel sub inspiraţie divină în aceste versete nu sugerează că trebuie să fim doar nişte observatori pasivi la aceste întruniri. Mai degrabă, Pavel prezintă întrunirile ca pe nişte ocazii de a ajunge să ne cunoaştem unii pe alţii, de a ne îndemna reciproc să-l slujim mai deplin pe Dumnezeu şi de a ne încuraja unii pe alţii. Noi mergem la întruniri pentru a da, nu doar pentru a primi. Această atitudine ne ajută să facem din întrunirile noastre ocazii pline de bucurie. — Faptele 20:35.

¹⁴ Însă motivul principal pentru care asistăm la întrunirile creştine este acela de a-i aduce închinare lui Iehova Dumnezeu. Noi facem acest lucru rugându-ne şi cântând împreună, ascultând cu atenţie şi oferind „rodul buzelor“ noastre, adică exprimări de laudă la adresa lui Iehova în răspunsurile noastre şi în temele pe care le prezentăm la întruniri (Evrei 13:15). Dacă păstrăm în minte aceste obiective şi acţionăm în armonie cu ele la fiecare întrunire, credinţa noastră va fi cu siguranţă întărită de fiecare dată.

15. De ce i-a îndemnat Pavel pe creştinii evrei să ţină ferm la minister, şi de ce este potrivit acest sfat şi astăzi?

¹⁵ Lucrarea de predicare este o altă modalitate de a ne întări credinţa. Pavel a scris: „Să ţinem fără şovăire [ferm, NW] la mărturia nădejdii noastre, căci credincios este Cel care a făcut făgăduinţa“ (Evrei 10:23). Probabil că îi îndemnăm pe alţii să ţină ferm la ceva atunci când se pare că aceştia se află în pericolul de a renunţa la acel lucru. Cu siguranţă, Satan exercita presiuni asupra creştinilor evrei pentru ca aceştia să renunţe la minister, iar el exercită şi azi presiuni asupra poporului lui Dumnezeu. Ce ar trebui să facem când ne confruntăm cu astfel de presiuni? Să analizăm ce a făcut Pavel.

16, 17. a) Cum a dobândit Pavel curaj pentru minister? b) Ce măsuri ar trebui să luăm dacă constatăm că ne este teamă să participăm la un anumit aspect al ministerului creştin?

¹⁶ Într-o scrisoare adresată creştinilor din Tesalonic, Pavel a scris: „După ce mai întâi am suferit şi am fost trataţi cu insolenţă (după cum bine ştiţi) în Filipi, ne-am făcut curaj cu ajutorul Dumnezeului nostru ca să vă spunem vestea bună a lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte“ (1 Tesaloniceni 2:2, NW). În ce sens au fost „trataţi cu insolenţă“ Pavel şi însoţitorii lui în Filipi? Potrivit opiniei unor erudiţi, cuvântul grecesc folosit de Pavel descrie un tratament jignitor, ruşinos sau grosolan. Autorităţile din Filipi i-au bătut cu nuiele, i-au aruncat în închisoare şi i-au pus în butuci (Faptele 16:16–24). Ce efect a avut asupra lui Pavel această întâmplare dureroasă? Au constatat creştinii din Tesalonic, următorul oraş din călătoria misionară a lui Pavel, că el dădea înapoi din cauza fricii? Nu, întrucât el şi-a „făcut curaj“. El a biruit frica şi a continuat să predice cu îndrăzneală.

¹⁷ De unde provenea curajul lui Pavel? Din interiorul său? Nu, el a spus că şi-a făcut curaj „cu ajutorul Dumnezeului nostru“. O lucrare de referinţă pentru traducătorii Bibliei arată că această declaraţie poate fi redată astfel: „Dumnezeu a scos frica din inima noastră“. Aşadar, dacă simţiţi că nu prea aveţi curaj în minister sau dacă un aspect anume al ministerului vă înspăimântă, de ce nu apelaţi la Iehova pentru ca el să acţioneze la fel şi în cazul vostru? Cereţi-i să scoată frica din inima voastră. Rugaţi-l să vă ajute să vă faceţi curaj pentru lucrare. În plus, luaţi şi alte măsuri practice. De exemplu, stabiliţi să lucraţi cu cineva care are experienţă în acea formă de minister ce vă preocupă. Poate că este vorba despre mărturia în teritorii comerciale, mărturia stradală, informală sau prin telefon. Probabil că, la început, partenerul vostru de lucrare va fi gata să ia iniţiativa. În acest caz, fiţi atenţi şi învăţaţi. Însă apoi, faceţi-vă curaj şi încercaţi şi voi.

18. De ce binecuvântări vom avea parte dacă ne facem curaj în minister?

¹⁸ Gândiţi-vă la rezultatele pe care le puteţi obţine dacă vă faceţi curaj. Dacă perseveraţi şi nu vă lăsaţi descurajaţi, probabil că veţi avea experienţe frumoase în depunerea de mărturie despre adevăr, experienţe pe care, altminteri, nu le-aţi avea (vezi pagina 25). Veţi avea satisfacţia de a şti că l-aţi bucurat pe Iehova prin faptul că aţi făcut un lucru care este dificil pentru voi. Veţi simţi cum el vă binecuvântează şi vă ajută să vă învingeţi temerile. Credinţa voastră va deveni mai puternică. Într-adevăr, lucrând la zidirea credinţei altora, ne vom zidi în acelaşi timp propria credinţă. — Iuda 20, 21.

19. Ce recompensă preţioasă le este rezervată celor „care au credinţă“?

¹⁹ Să continuăm să ne întărim credinţa şi să le-o întărim şi celor din jurul nostru. Putem face acest lucru dacă folosim cu măiestrie Cuvântul lui Dumnezeu, dacă studiem unele exemple de credinţă consemnate în Biblie şi le dăm viaţă, dacă ne pregătim pentru întrunirile creştine şi participăm la ele şi dacă ţinem ferm la preţiosul privilegiu de a participa la ministerul public. În timp ce facem aceste lucruri, să fim convinşi că suntem, realmente, dintre „aceia care au credinţă“. Să ne amintim, de asemenea, că celor ce au credinţă le este rezervată o recompensă preţioasă. Ei sunt „aceia care au credinţă pentru păstrarea [în viaţă a, NW] sufletului“.b Fie ca credinţa voastră să continue să crească şi fie ca Iehova Dumnezeu să vă păstreze în viaţă pentru eternitate!

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Cum a manifestat Pavel încredere în creştinii evrei, şi ce putem învăţa din aceasta?

◻ De ce a fost atât de potrivit faptul că Pavel a făcut referire la profetul Habacuc?

◻ Căror exemple scripturale de credinţă le-a dat viaţă Pavel?

◻ Ce modalităţi practice de zidire a credinţei a recomandat Pavel?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

După întâmplarea dureroasă din Filipi, Pavel şi-a făcut curaj pentru a continua predicarea

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Vă puteţi face curaj pentru a încerca diferite forme de mărturie?