Calitatea credinţei voastre este încercată în prezent

„Consideraţi o adevărată bucurie, fraţii mei, când vă confruntaţi cu diferite încercări, căci ştiţi: calitatea încercată a credinţei voastre produce perseverenţă.“ — IACOV 1:2, 3, NW.

 1. De ce trebuie să se aştepte creştinii să le fie încercată credinţa?

ADEVĂRAŢII creştini nu simt plăcere în suferinţă, durere sau umilire. Totuşi, ei ţin seama de cuvintele de mai sus, care au fost scrise de Iacov, un frate vitreg al lui Isus. Cristos le-a spus clar discipolilor săi că se puteau aştepta la persecuţii şi la alte probleme pentru că respectau normele lui Dumnezeu (Matei 10:34; 24:9–13; Ioan 16:33). Cu toate acestea, asemenea încercări pot aduce bucurie. În ce fel?

 2. a) În ce fel pot aduce bucurie încercările credinţei noastre? b) Cum îşi poate face perseverenţa în mod desăvârşit lucrarea în cazul nostru?

² Un motiv important pentru care putem găsi bucurie când ne confruntăm cu încercări ale credinţei este că acestea pot produce roade bune. Aşa cum spune Iacov, suportarea încercărilor sau a greutăţilor „produce perseverenţă“. Putem trage foloase dacă cultivăm această calitate creştină preţioasă. Iacov a scris: „Dar răbdarea [perseverenţa, NW] trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic“ (Iacov 1:4). Perseverenţa are de făcut o ‘lucrare’. Misiunea ei este să ne facă desăvârşiţi în orice privinţă, ajutându-ne să devenim creştini echilibraţi şi maturi. Aşadar, permiţând încercărilor să-şi urmeze cursul normal, fără să recurgem la metode nescripturale pentru a le pune capăt mai repede, credinţa noastră este încercată şi rafinată. Dacă ne lipseşte răbdarea, compasiunea, amabilitatea sau iubirea în anumite situaţii sau în relaţiile cu semenii noştri, perseverenţa ne poate face desăvârşiţi. Da, ordinea firească este: Încercările produc perseverenţă, perseverenţa ne rafinează calităţile creştine, iar acestea sunt un motiv de bucurie. — 1 Petru 4:14; 2 Petru 1:5–8.

 3. De ce nu ar trebui să ne temem şi să dăm înapoi în faţa încercărilor credinţei?

³ Şi apostolul Petru a scos în evidenţă motivul pentru care nu ar trebui să ne temem sau să dăm înapoi în faţa încercărilor credinţei când a scris: „În [această privinţă] voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţin timp, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să fie găsită spre laudă, slavă şi cinste, la descoperirea lui Isus Hristos“ (1 Petru 1:6, 7). Aceste cuvinte sunt deosebit de încurajatoare acum, deoarece ‘necazul cel mare’ — timpul de laudă, slavă, cinste şi supravieţuire — este mult mai aproape decât cred unii şi decât atunci când am devenit credincioşi. — Matei 24:21; Romani 13:11, 12.

 4. Cum a considerat un frate încercările prin care a trecut el şi alţi creştini unşi?

⁴ În articolul precedent am analizat încercările la care a fost supusă din 1914 încoace rămăşiţa unsă. Au adus acestea bucurie? Alexander Macmillan prezintă această imagine retrospectivă: „Am văzut multe încercări grele venind asupra organizaţiei şi punând la încercare credinţa membrilor ei. Cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu, organizaţia a supravieţuit şi a continuat să prospere. Am văzut cât este de înţelept să aşteptăm cu răbdare ca Iehova să ne clarifice înţelegerea lucrurilor scripturale, în loc să ne lăsăm tulburaţi de o idee nouă. . . . Indiferent ce modificări a trebuit să facem din când în când în ce priveşte punctele noastre de vedere, lucrul acesta nu a schimbat măsura plină de îndurare privind răscumpărarea şi promisiunea lui Dumnezeu cu privire la viaţă eternă. Aşadar, nu am lăsat ca unele aşteptări neîmplinite sau unele schimbări de opinie să ne slăbească credinţa“. — Turnul de veghere, 15 august 1966, pagina 504 (engl.).

 5. a) Ce foloase au rezultat din faptul că rămăşiţa a ieşit cu bine din încercări? b) De ce trebuie să ne preocupe şi astăzi chestiunea încercării credinţei?

⁵ Creştinii unşi care au supravieţuit perioadei de încercare dintre anii 1914 şi 1919 au fost eliberaţi de influenţa asupritoare a lumii şi de multe practici religioase babilonice. Rămăşiţa a mers înainte ca popor curăţat şi rafinat, aducându-i de bunăvoie jertfe de laudă lui Dumnezeu şi având certitudinea că era acceptată de el ca popor (Isaia 52:11; 2 Corinteni 6:14–18). Judecata a început cu casa lui Dumnezeu, dar nu avea să se încheie într-o perioadă fixă. Încercarea şi cernerea poporului lui Dumnezeu continuă şi astăzi. Şi credinţa celor ce speră să supravieţuiască apropiatului ‘mare necaz’ ca membri ai ‘marii mulţimi’ trebuie să fie încercată (Apocalipsa 7:9, 14). Acest lucru se face în moduri similare celor în care a fost încercată rămăşiţa unsă, precum şi în alte moduri.

Cum aţi putea fi încercaţi?

 6. Prin ce încercări dure au trecut mulţi?

⁶ Mulţi creştini s-au gândit cât de greu este să rezişti atacurilor directe, frontale. Ei îşi amintesc de următorul raport: „[Conducătorii evrei], chemând pe apostoli, i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. Ei au plecat deci dinaintea sinedriului, bucurându-se că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui“ (Faptele 5:40, 41). Iar istoria modernă a poporului lui Dumnezeu, îndeosebi pe parcursul celor două războaie mondiale, arată clar că mulţi Martori ai lui Iehova au fost bătuţi şi maltrataţi de persecutori.

 7. În ce măsură au dat dovadă de credinţă unii creştini de astăzi?

⁷ Când creştinii ajung ţinta persecuţiilor, lumea nu face distincţie între rămăşiţa unsă şi marea mulţime de „alte oi“ (Ioan 10:16). De-a lungul anilor, membrii ambelor grupuri au fost aspru încercaţi, fiind închişi şi chiar martirizaţi pentru iubirea lor faţă de Dumnezeu şi pentru credinţa lor în el. Ambele grupuri au avut nevoie de spiritul lui Dumnezeu, indiferent de speranţa lor (compară cu Turnul de veghere din 15 iunie 1996, pagina 31). În anii ’30 şi ’40, în Germania nazistă, mulţi slujitori ai lui Iehova, inclusiv copii, au dat dovadă de o credinţă remarcabilă şi nu puţini au fost încercaţi până la limită. Mai recent, poporul lui Iehova a suportat persecuţii în ţări ca Burundi, Eritrea, Etiopia, Malawi, Mozambic, Rwanda, Singapore şi Zair. Iar astfel de încercări continuă.

 8. Cum reiese din cuvintele unui frate african că încercarea credinţei noastre presupune mai mult decât suportarea persecuţiei sub formă de bătăi?

⁸ După cum am mai spus însă, credinţa noastră este încercată şi în moduri mai subtile. Unele încercări nu sunt atât de directe şi de uşor de sesizat. Gândiţi-vă cum aţi reacţiona în următoarea situaţie: Un frate din Angola, tată a zece copii, făcea parte dintr-o congregaţie care a fost privată, un timp, de comunicarea cu fraţii cu răspundere. Mai târziu, congregaţia respectivă a putut fi vizitată din nou. El a fost întrebat cum a reuşit să-şi întreţină familia. Nu i-a fost uşor să răspundă; tot ce a putut spune a fost că se afla într-o situaţie grea. Putea el să le asigure copiilor cel puţin o masă pe zi? El a răspuns: „Nu prea. Am învăţat să ne descurcăm cu ce avem“. Apoi, cu o voce plină de încredere, a spus: „Dar nu la aşa ceva ne aşteptăm în zilele din urmă?“ O asemenea credinţă este un lucru remarcabil în lume, dar ea nu este ceva neobişnuit în rândul creştinilor loiali, care au încredere deplină că promisiunile Regatului se vor împlini.

 9. Cum suntem încercaţi în legătură cu textul din 1 Corinteni 11:3?

⁹ Marea mulţime este încercată şi în legătură cu procedurile teocratice. Congregaţia creştină mondială se ghidează după principii divine şi norme teocratice. Acest lucru presupune, mai întâi de toate, recunoaşterea lui Isus în calitate de Conducător, cel desemnat drept Cap al congregaţiei (1 Corinteni 11:3). Supunerea de bunăvoie faţă de el şi faţă de Tatăl său se manifestă prin încrederea noastră în numirile şi deciziile teocratice legate de îndeplinirea în unitate a voinţei lui Iehova. În plus, în fiecare congregaţie locală există bărbaţi numiţi în fruntea ei. Aceştia sunt oameni imperfecţi, ale căror defecte se pot vedea cu uşurinţă. Totuşi, suntem îndemnaţi să-i respectăm pe aceşti supraveghetori şi să le fim supuşi (Evrei 13:7, 17). Vi se pare uneori dificil acest lucru? Este aceasta o adevărată încercare pentru voi? Dacă da, trageţi foloase de pe urma acestei încercări a credinţei voastre?

10. Cu ce încercare ne confruntăm în privinţa ministerului de teren?

¹⁰ Suntem încercaţi şi în legătură cu privilegiul şi necesitatea de a participa cu regularitate la ministerul de teren. Pentru a trece cu bine peste această încercare trebuie să înţelegem că o participare deplină la minister presupune mai mult decât petrecerea unui timp minim, sau simbolic, în predicare. Amintiţi-vă de cuvintele lui Isus la adresa văduvei sărace care a dat tot ce avea (Marcu 12:41–44). Ne-am putea întreba: „Mă ofer şi eu în acelaşi mod în ministerul de teren?“ Toţi trebuie să fim Martori ai lui Iehova în orice moment, fiind gata cu orice ocazie să facem ca lumina noastră să strălucească. — Matei 5:16.

11. Cum pot constitui o încercare schimbările în înţelegerea Scripturilor sau sfaturile referitoare la conduită?

¹¹ O altă încercare cu care ne-am putea confrunta are legătură cu gradul de apreciere faţă de lumina crescândă care se revarsă asupra adevărului biblic şi faţă de sfaturile furnizate de clasa sclavului fidel (Matei 24:45, NW). Uneori, acest lucru pretinde schimbări în conduită, cum a fost atunci când s-a înţeles clar că cei ce fumau trebuiau să renunţe la fumat dacă doreau să rămână în congregaţie (2 Corinteni 7:1).a O încercare poate fi şi acceptarea necesităţii de a ne schimba preferinţele muzicale sau alte forme de divertisment.b Vom pune oare la îndoială înţelepciunea sfaturilor date? Sau vom lăsa ca spiritul lui Dumnezeu să ne modeleze gândirea şi să ne ajute să îmbrăcăm personalitatea creştină? — Efeseni 4:20–24; 5:3–5.

12. Ce trebuie să facă cineva ca să-şi consolideze credinţa după botez?

¹² De zeci de ani, numărul membrilor marii mulţimi creşte încontinuu, iar după botezul lor, ei continuă să-şi consolideze relaţia cu Iehova. Aceasta presupune mai mult decât asistarea la un congres creştin, la câteva întruniri la Sala Regatului sau participarea ocazională la serviciul de teren. Să ilustrăm acest lucru: O persoană poate fi din punct de vedere fizic în afara Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false, dar l-a părăsit ea complet? Mai ţine cumva la lucrurile care reflectă spiritul Babilonului celui Mare — un spirit care sfidează normele drepte ale lui Dumnezeu? Tratează în mod uşuratic moralitatea şi fidelitatea conjugală? Pune mai mult accent pe interesele personale şi materiale decât pe cele spirituale? De asemenea, se poate spune că a rămas nepătată de lume? — Iacov 1:27.

Trageţi foloase din încercarea credinţei

13, 14. Ce au făcut unii după ce au început să umble pe calea închinării adevărate?

¹³ Dacă am fugit într-adevăr din Babilonul cel Mare şi am ieşit totodată din lume, să nu privim la lucrurile lăsate în urmă. În armonie cu principiul din Luca 9:62, dacă vreunul dintre noi ar privi înapoi, ar putea pierde privilegiul de a fi supus al Regatului lui Dumnezeu. Isus a spus: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu“.

¹⁴ Dar unii care au devenit creştini în trecut s-au lăsat modelaţi cu timpul de acest sistem de lucruri. Ei nu s-au împotrivit spiritului lumii (2 Petru 2:20–22). Lumea le-a captivat interesul şi le-a furat timpul, împiedicându-i astfel să progreseze. În loc să-şi păstreze mintea şi inima axate ferm pe Regatul lui Dumnezeu şi pe dreptatea lui, punând aceste lucruri pe primul plan în viaţă, ei s-au axat pe obiective materialiste. Dacă nu-şi recunosc credinţa slabă şi starea căldicică şi dacă nu-şi schimbă conduita, căutând îndrumarea divină, ei sunt în pericolul de a-şi pierde preţioasa relaţie cu Iehova şi cu organizaţia sa. — Apocalipsa 3:15–19.

15. Ce este necesar pentru a rămâne aprobaţi de Dumnezeu?

¹⁵ Ca să fim aprobaţi şi să ne numărăm printre supravieţuitorii marelui necaz care se apropie cu rapiditate trebuie să rămânem curaţi şi să avem hainele ‘spălate în sângele Mielului’ (Apocalipsa 7:9–14; 1 Corinteni 6:11). Dacă nu rămânem într-o poziţie curată şi dreaptă înaintea lui Dumnezeu, serviciul nostru sacru nu va fi acceptat de el. Bineînţeles, toţi trebuie să ne dăm seama că tocmai calitatea încercată a credinţei noastre ne va ajuta să perseverăm şi să nu fim dezaprobaţi de Dumnezeu.

16. Cum pot fi neadevărurile o încercare a credinţei?

¹⁶ Uneori, ştirile din mass-media şi autorităţile laice spun lucruri neadevărate şi denigratoare la adresa poporului lui Dumnezeu, punând într-o lumină falsă convingerile noastre creştine şi modul nostru de viaţă. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, pentru că Isus arată clar că ‘lumea ne va urî pentru că nu suntem din lume’ (Ioan 17:14). Le vom permite oare celor ce sunt orbiţi de Satan să ne intimideze şi să ne descurajeze, făcându-ne să ne simţim ruşinaţi de vestea bună? Vom lăsa ca nişte neadevăruri să ne împiedice frecventarea cu regularitate a întrunirilor şi activitatea de predicare? Sau vom rămâne fermi şi curajoşi şi vom fi mai hotărâţi ca oricând să declarăm în continuare adevărul despre Iehova şi Regatul său?

17. Ce asigurare ne poate îndemna să manifestăm credinţă în continuare?

¹⁷ Judecând după profeţiile biblice împlinite, noi trăim într-o perioadă foarte avansată din timpul sfârşitului. Aşteptările noastre bazate pe Biblie cu privire la o lume nouă a dreptăţii vor deveni în mod sigur o realitate încântătoare. Până atunci, fie ca toţi să exercităm o credinţă de nezdruncinat în Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne dovedim credinţa neîncetinind ritmul în predicarea veştii bune a Regatului la nivel mondial! Gândiţi-vă la miile de noi discipoli care sunt botezaţi în fiecare săptămână. Nu avem deci suficiente motive de recunoştinţă pentru că răbdarea lui Iehova în privinţa executării judecăţii sale poate duce la salvarea mult mai multor persoane? Nu suntem bucuroşi că Dumnezeu a permis continuarea activităţii salvatoare de vieţi prin predicarea Regatului? Şi nu suntem încântaţi că milioane de persoane au acceptat adevărul şi dau dovadă de credinţă?

18. Ce sunteţi hotărâţi să faceţi în serviciul lui Iehova?

¹⁸ Nu putem spune cât va mai dura actuala încercare a credinţei noastre. Dar un lucru este sigur: Iehova are o zi fixată în care va cere socoteală actualelor ceruri rele şi pământului rău. Până atunci, să fim hotărâţi să imităm remarcabila calitate încercată a credinţei de care a dat dovadă Isus, Desăvârşirea credinţei noastre. Să urmăm exemplul rămăşiţei unse, înaintate în vârstă, şi al celor ce slujesc în mod curajos alături de noi.

19. Ce poate birui în mod sigur această lume?

¹⁹ Trebuie să fim hotărâţi să declarăm fără încetare vestea bună veşnică oricărei naţiuni şi limbi, oricărui trib şi popor, în colaborare cu îngerul care zboară prin mijlocul cerului. Să-i ajutăm pe oameni să audă mesajul îngerului: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui“ (Apocalipsa 14:6, 7). Când se va aplica judecata divină, care va fi rezultatul încercării credinţei noastre? Oare nu va fi un triumf glorios, şi anume eliberarea din prezentul sistem de lucruri şi intrarea în lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu? Dacă vom ieşi victorioşi din încercările credinţei, vom putea spune la fel ca apostolul Ioan: „Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră“. — 1 Ioan 5:4.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cum pot fi încercările credinţei noastre un motiv de bucurie?

◻ Care sunt câteva încercări ale credinţei care s-ar putea să nu fie uşor de sesizat?

◻ Ce foloase putem trage dacă ieşim victorioşi din încercările credinţei?

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Alexander Macmillan (în faţă, stânga) pe vremea când el şi ceilalţi membri ai comitetului director al Watch Tower Society au fost închişi pe nedrept

El a fost unul dintre delegaţii la congresul din Detroit (Michigan), 1928

În ultimii ani de viaţă, fratele Macmillan manifesta încă credinţă

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Asemenea acestei familii, mulţi creştini din Africa au dovedit că aveau o credinţă încercată