Aspiri tu la aceasta?

„Dacă aspiră cineva la sarcina de supraveghetor, el doreşte o lucrare excelentă.“ — 1 TIMOTEI 3:1.

 1. Îndeplinirea cărui obiectiv este de importanţă fundamentală în rîndurile Martorilor lui Iehova?

MARTORII LUI IEHOVA au obiective corecte, orientate şi realizate într–un mod plăcut lui Dumnezeu. Nu este nimic surprinzător în acesta, deoarece Dumnezeul lor are obiective nobile şi îşi realizează întotdeauna scopurile (Isaia 55:8–11). Slujitorii lui Iehova nu ar trebui să fie ca acei oameni cărora le lipsesc obiectivele frumoase şi trec cu nepăsare prin viaţă, făcînd prea puţine lucruri de care să aibă folos şi alţii în afară de propria lor persoană. Un lucru de importanţă fundamentală pentru Martorii lui Dumnezeu este acela de a îndeplini nobilul obiectiv de a proclama mesajul Regatului şi de a le împărtăşi altora cunoştinţa dătătoare de viaţă a Cuvîntului lui Dumnezeu. — Psalm 119:105; Marcu 13:10; Ioan 17:3.

 2. Ce obiectiv pentru bărbaţii creştini a menţionat Pavel la 1 Timotei 3:1?

² În organizaţia lui Iehova există şi alte nobile obiective. Apostolul Pavel a menţionat unul dintre acestea atunci cînd a scris: „Această declaraţie este fidelă. Dacă aspiră cineva la sarcina de supraveghetor, el doreşte o lucrare excelentă.“ Un asemenea om vrea să realizeze ceva spre binele altora. El doreşte „o lucrare excelentă“, nu o viaţă de comoditate şi strălucire. O altă traducere spune: „Este întru totul adevărat a spune că un om care îşi îndreaptă inima spre [o funcţie de] conducere, are o ambiţie lăudabilă.“ — 1 Timotei 3:1, Phillips.

Pericole pentru bătrîni

 3, 4. De ce un bărbat care aspiră să devină supraveghetor ar trebui să–şi păzească inima?

³ În ce mod are o „ambiţie lăudabilă“ un bărbat creştin care îşi îndreaptă inima spre ţinta de a fi un supraveghetor creştin? Ei bine, ambiţia este o dorinţă arzătoare de a realiza un anumit obiectiv. Este adevărat că există ambiţii nobile, dar există şi din acelea lipsite de nobleţe. Însă dacă un bărbat aspiră cu umilinţă la o sarcină de supraveghetor fiindcă doreşte să le slujească altora, atunci serviciul său este făcut dintr–un motiv corect, iar rezultatul poate fi dobîndirea de binecuvîntări spirituale. El trebuie să îşi păzească însă inima. — Proverbe 4:23.

⁴ Unii oameni ambiţioşi caută glorie. Alţii vor să stăpînească peste semenii lor. Dorinţa de proeminenţă sau de putere este ca o rădăcină putredă care cauzează prăbuşirea chiar şi a unui copac sănătos în aparenţă. Creştinii pot şi ei să cedeze în faţa unei asemenea ambiţii greşit motivate (Proverbe 16:18). „Am scris ceva congregaţiei“, a spus apostolul Ioan, „dar Diotref, căruia îi place să aibă primul loc printre ei [„care vrea să fie cap peste toate lucrurile“, Phillips], nu primeşte în mod respectuos nimic din partea noastră. Iată de ce, dacă vin, voi reaminti lucrările pe care continuă să le facă, flecărind despre noi cu cuvinte rele. De asemenea, nefiind mulţumit cu aceste lucruri, nu–i primeşte nici pe fraţi în mod respectuos, iar pe aceia care vor să–i primească el caută să–i împiedice şi să–i expulzeze din congregaţie“ (3 Ioan 9, 10). Ambiţia lui Diotref era o ambiţie necreştină. Aroganţa şi alergarea ambiţioasă după putere asupra altora nu au ce căuta printre adevăraţii continuatori ai lui Isus. — Proverbe 21:4.

 5. Cu ce atitudine ar trebui să îşi îndeplinească supraveghetorii îndatoririle?

⁵ Un supraveghetor creştin care îşi îndeplineşte îndatoririle din motive corecte nu va urmări ambiţii egoiste. El îşi va considera această excelentă lucrare de supraveghere drept un privilegiu dat de Dumnezeu şi va păstori turma lui Dumnezeu „nu din obligaţie, ci de bunăvoie; nu din iubire pentru cîştig necinstit, ci plini de însufleţire; nu ca şi cum aţi stăpîni peste cei care sînt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind [un exemplu] pentru turmă“ (1 Petru 5:2, 3). Da, supraveghetorii trebuie să evite cultivarea unui spirit de mîndrie şi folosirea puterii în mod abuziv.

 6. De ce nu trebuie să domnească un bătrîn asupra poporului lui Dumnezeu?

⁶ Un bătrîn nu trebuie să domnească asupra altor creştini, deoarece el este colaboratorul lor şi nu «un stăpîn peste credinţa lor» (2 Corinteni 1:24). Cînd unii apostoli au umblat după întîietate, Isus a zis: „Voi ştiţi că suveranii naţiunilor stăpînesc peste ele şi că cei mari exercită autoritate asupra lor. Nu aşa este printre voi; ci oricine vrea să devină mare printre voi va trebui să fie slujitorul vostru şi oricine vrea să fie primul printre voi va trebui să fie sclavul vostru. Tot la fel, Fiul omului a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji şi pentru a–şi da sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:20–28). Un bătrîn nu este Păstorul Principal, ci doar un subpăstor. Dacă el stăpîneşte peste turmă, atunci manifestă un spirit de mîndrie, lucru care va fi deosebit de păgubitor dacă el îi ademeneşte şi pe alţii să–l ajute să–şi promoveze ambiţiile orgolioase. Un proverb spune: „Oricine are inima plină de mîndrie este un lucru detestabil pentru Iehova. Mînă se poate uni cu mînă, şi totuşi acela nu va fi scutit de pedeapsă.“ — Proverbe 16:5.

 7, 8. (a) De ce este necesar ca bătrînii creştini să fie umili? (b) Daţi un exemplu de bătrîn umil.

⁷ De aceea, bătrînii creştini ar trebui „să se umilească sub mîna tare a lui Dumnezeu“. Mîndria se pune în calea utilităţii spirituale, întrucît numai cel umil are starea corespunzătoare a inimii şi a minţii pentru a îndeplini voinţa divină. „Dumnezeu se opune celor mîndri, dar dă bunătate nemeritată celor umili“ (1 Petru 5:5, 6). Da, Iehova îi binecuvîntează pe cei înclinaţi spre umilinţă şi tocmai dintre aceştia sînt numiţi bărbaţi care întrunesc criteriile de competenţă pentru a sluji ca bătrîni creştini.

⁸ Istoria modernă a Martorilor lui Iehova este plină de relatări privitoare la serviciul umil îndeplinit de persoane pline de pietate. Să reflectăm, bunăoară, asupra cazului lui W.J. Thorn, un bărbat cu o conduită marcată de umilinţă, fost cîndva pelerin, respectiv supraveghetor itinerant şi multă vreme lucrător în serviciul Betel. Un creştin a spus despre el: „Nu voi uita niciodată, da, niciodată, o declaraţie pe care a făcut–o fratele Thorn şi care mi–a ajutat pînă în ziua de astăzi. Citez aici cuvintele pe care le–a spus: «Ori de cîte ori ajung să am o părere foarte înaltă despre mine, mă pun, aşa–zicînd, la colţ şi spun: „Fir de praf ce eşti! Ce motive ai de a te mîndri?“»“ Ce lăudabilă calitate, pe care trebuie să o manifeste bătrînii, precum şi alţi creştini! Adu–ţi aminte că „rezultatul umilinţei şi teama de Iehova este bogăţie şi glorie şi viaţă.“ — Proverbe 22:4.

Dorinţa dată de Dumnezeu de a sluji

 9. De ce se poate spune că dorinţa de a sluji ca supraveghetor este dată de Dumnezeu?

⁹ Dorinţa de a sluji ca supraveghetor este dată oare de Dumnezeu? Da, căci spiritul lui Iehova dă motivaţia, curajul şi puterea de a îndeplini un serviciu sacru pentru el. De pildă, ce s–a întîmplat atunci cînd continuatorii persecutaţi ai lui Isus s–au rugat pentru îndrăzneala de a predica? „Locul în care erau adunaţi laolaltă s–a cutremurat; şi ei toţi au fost umpluţi de spiritul sfînt şi vorbeau cu îndrăzneală cuvîntul lui Dumnezeu“ (Fapte 4:27–31). De vreme ce spiritul sfînt a avut asemenea efecte, înseamnă că el poate şi să îndemne pe cineva să aspire la sarcina de supraveghetor.

10. (a) Care este un motiv din care un bărbat creştin ar putea să nu aspire la sarcina de supraveghetor? (b) De vreme ce Dumnezeu este acela care ne acordă un privilegiu de serviciu, de ce anume putem fi siguri?

¹⁰ De ce s–ar putea însă ca un creştin matur să nu manifeste o asemenea aspiraţie? El ar putea să aibă calităţi spirituale, dar să se simtă nepotrivit în această privinţă (1 Corinteni 2:14, 15). Fireşte că ar trebui să avem o părere marcată de modestie despre noi înşine, fiind conştienţi de limitele noastre (Mica 6:8). În loc să credem în mod prezumţios că noi sîntem cel mai bine calificaţi pentru a îndeplini o anumită responsabilitate, este bine să ne aducem aminte că „înţelepciunea este cu cei modeşti“ (Proverbe 11:2). Noi însă ar trebui să înţelegem, de asemenea că, dacă Dumnezeu ne acordă un privilegiu de serviciu, atunci el ne va da totodată şi puterea necesară pentru a–l putea îndeplini. Lucrurile stau aşa cum a spus Pavel: „Am vigoare pentru toate lucrurile, datorită aceluia care îmi dă putere.“ — Filipeni 4:13.

11. Ce ar putea face un creştin care nu aspiră la sarcina de supraveghetor deoarece crede că nu posedă în suficientă măsură înţelepciune pentru a putea da sfaturi?

¹¹ S–ar putea ca un creştin să nu aspire la o sarcină de supraveghere deoarece crede că nu posedă în suficientă măsură înţelepciune pentru a putea da sfaturi. Ei bine, poate că el ar putea cîştiga înţelepciune studiind cu mai multă sîrguinţă Cuvîntul lui Dumnezeu şi, desigur, el ar trebui să se roage pentru înţelepciune. Iacob a scris: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să o ceară încontinuu de la Dumnezeu, căci el le dă tuturor cu generozitate şi fără să reproşeze; şi ea îi va fi dată. Dar să continue să o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel care se îndoieşte este ca valul mării mînat de vînt şi bătut încoace şi încolo. De fapt, omul acela să nu îşi închipuie că va primi ceva de la Iehova; el este un om nehotărît, instabil în toate căile sale“ (Iacob 1:5–8). Ca răspuns la rugăciune, Iehova i–a dat lui Solomon „o inimă înţeleaptă şi pricepută“, care l–a făcut capabil să discearnă între bine şi rău atunci cînd judeca (1 Regi 3:9–14). Cazul lui Solomon a fost un caz special, dar, printr–un studiu sîrguincios şi cu ajutorul lui Dumnezeu, bărbaţii cărora li s–au încredinţat responsabilităţi în congregaţie îi pot sfătui în mod corect pe alţii. „Iehova însuşi dă înţelepciune; din gura lui vine cunoştinţă şi discernămînt.“ — Proverbe 2:6.

12. Dacă, din cauza îngrijorării, un bărbat nu aspiră la sarcina supravegherii, ce anume l–ar putea ajuta?

¹² O doză de îngrijorare l–ar putea reţine pe un bărbat să aspire la un serviciu de supraveghere. El s–ar putea gîndi că nu este capabil să îşi ia pe umeri greaua responsabilitate de a fi bătrîn. Chiar şi Pavel a recunoscut: „În afara acestor lucruri din exterior, există şi ceea ce apasă zi de zi asupra mea: grija pentru toate congregaţiile“ (2 Corinteni 11:28). Dar apostolul ştia ce să facă atunci cînd încerca sentimente de îngrijorare, căci el a scris: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în toate lucrurile, prin rugăciune şi implorare, împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi–i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“ (Filipeni 4:6, 7). Da, rugăciunea şi încrederea în Dumnezeu pot ajuta la înlăturarea îngrijorării.

13. Cum s–ar putea ruga un bărbat care se simte împiedicat să aspire la sarcina supravegherii?

¹³ Dacă un bărbat se simte împiedicat să aspire la o sarcină de supraveghere din cauza unei stări de îngrijorare care persistă, el se poate ruga aşa cum a făcut David: „Cercetează–mă, o, Dumnezeule, şi cunoaşte–mi inima. Examinează–mă şi cunoaşte–mi gîndurile neliniştitoare şi vezi dacă există în mine vreo cale a durerii şi condu–mă pe calea timpului indefinit“ (Psalm 139:23, 24). Indiferent care ar fi natura gîndurilor noastre „neliniştitoare“ sau „îngrijorătoare“, Dumnezeu ne poate ajuta să le facem faţă, astfel încît să putem face progrese spirituale. (Vezi The New International Version.) Ideea aceasta este bine exprimată şi într–un alt psalm: „Cînd am zis: «Piciorul meu, cu siguranţă, se va împletici», propria ta bunătate iubitoare, o, Iehova, a continuat să mă susţină. Cînd gîndurile mele neliniştitoare au devenit numeroase în interiorul meu, propriile tale consolări au început să–mi dezmierde sufletul.“ — Psalm 94:18, 19.

Slujiţi cu bucurie, aşa cum doreşte Iehova

14. De ce un bărbat care nu aspiră la sarcina de supraveghetor ar trebui să se roage pentru spiritul sfînt al lui Dumnezeu?

¹⁴ Dacă, din cauza îngrijorării sau a sentimentului că este necorespunzător sau din cauza unei lipse de motivaţie, un bărbat creştin este reţinut să aspire la o sarcină de supraveghere, ar fi, evident, foarte potrivit să se roage pentru spiritul lui Dumnezeu. Isus a zis: „Dacă voi, cu toate că sînteţi răi, ştiţi să le daţi  daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl care este în cer le va da spiritul sfînt celor care i–l cer!“ (Luca 11:13). Întrucît pacea şi stăpînirea de sine se numără printre roadele spiritului sfînt, acest spirit ne poate ajuta să facem faţă îngrijorării sau sentimentului că sîntem nepotriviţi. — Galateni 5:22, 23.

15. Ce gen de rugăciuni le pot fi de ajutor acelora cărora le lipseşte motivaţia de a se pune la dispoziţie în vederea privilegiilor de serviciu?

¹⁵ Dar ce putem spune despre lipsa de motivaţie? În calitate de creştini botezaţi, este necesar să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să ne determine să facem ceea ce îi este plăcut lui. David a implorat: „Fă–mă să cunosc propriile tale căi, o, Iehova; (. . .) Fă–mă să umblu în adevărul tău şi învaţă–mă“ (Psalm 25:4, 5). Rugăciunile de felul acesta ne vor ajuta să evităm o cale greşită şi ne putem ruga în mod asemănător dacă ne lipseşte motivaţia de a aspira la o sarcină de supraveghere. Noi îi putem cere lui Iehova să ne facă să vrem să acceptăm privilegii de serviciu. De fapt, dacă ne rugăm pentru spiritul lui Iehova şi nu ne împotrivim îndrumării lui, ne vom pune, fără îndoială, la dispoziţie dacă ni se vor oferi privilegii de serviciu. În definitiv, slujitorii lui Iehova nu ar dori sub nici o formă să se împotrivească spiritului său. — Efeseni 4:30.

16. Ce atitudine oferă o puternică motivaţie de a aspira la responsabilităţi în congregaţie?

¹⁶ Posedînd „mintea lui Cristos“, noi ne găsim desfătarea în îndeplinirea voinţei divine (1 Corinteni 2:16). Isus a avut aceeaşi atitudine cu a psalmistului care a zis: „Am găsit plăcere, o, Dumnezeul meu, să îndeplinesc voinţa ta, şi legea ta este în părţile mele lăuntrice“ (Psalm 40:8). Cristos a spus: „Iată, vin să fac voinţa ta!“, şi aceasta pînă la moartea pe stîlpul de tortură (Evrei 10:9, 10). Dorinţa de a face tot ce este posibil în serviciul lui Iehova oferă o puternică motivaţie de–a aspira la responsabilităţi în congregaţie.

Priveşte în viitor

17. (a) De ce bărbaţii care nu mai servesc atît de mult ca odinioară nu ar trebui să fie descurajaţi? (b) Care este cel mai mare privilegiu dintre toate?

¹⁷ Din cauza unor probleme de sănătate, sau din alte motive, unii, care odată s–au îngrijit de importante îndatoriri în congregaţie, nu mai deţin în prezent asemenea privilegii. Aceştia nu ar trebui să fie descurajaţi. Noi ştim că mulţi bărbaţi fideli care nu mai sînt apţi să slujească tot atît de mult ca altădată, stau totuşi fermi, păstrîndu–şi integritatea (Psalm 25:21). Ba mai mult, bărbaţi umili care au fost multă vreme bătrîni pot să–şi pună în continuare la dispoziţia altora experienţa, rămînînd membri ai colegiului de bătrîni. Deşi handicapaţi de vîrstă sau de diverse infirmităţi, ei totuşi nu trebuie neapărat să renunţe. Între timp, noi dorim ca fiecare Martor al lui Iehova să preţuiască cel mai minunat privilegiu dintre toate, acela de «a vorbi despre gloria regalităţii lui Dumnezeu» ca susţinători ai sfîntului său nume. — Psalm 145:10–13.

18. (a) Dacă un bătrîn sau un slujitor auxiliar a fost scos din rîndurile celor numiţi, ce anume poate fi necesar? (b) Ce excelentă atitudine a manifestat un bătrîn care a fost scos din rîndurile bătrînilor?

¹⁸ Dacă ai fost cîndva bătrîn sau slujitor auxiliar, dar în prezent nu slujeşti în această calitate, fii sigur că Dumnezeu se îngrijeşte încă de tine şi probabil că îţi va acorda în viitor neaşteptate privilegii de serviciu (1 Petru 5:6, 7). Dacă este necesar să mai faci unele îmbunătăţiri, fii gata să–ţi recunoşti un neajuns şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, depune eforturi pentru a–l înlătura. Unii care au fost scoşi din evidenţa bătrînilor au adoptat o atitudine necreştină, iar cîţiva dintre ei au devenit inactivi sau chiar au căzut de la adevăr. Dar ce înţelept este să fim asemenea acelora care au manifestat un spirit sănătos! De exemplu, atunci cînd un bătrîn care a servit ani de zile în America Centrală a fost scos din rîndurile bătrînilor, el a spus: „Mă doare foarte mult că am pierdut privilegiul pe care l–am păstrat ca pe o comoară atît de mult timp. Dar eu voi lucra din greu în orice fel în care vor vrea să mă folosească fraţii şi mă voi strădui să–mi recîştig privilegiile de serviciu.“ Cu timpul, fratele acesta a primit din nou privilegiul de a sluji ca bătrîn.

19. Ce sfat potrivit i se dă unui frate care a fost scos din rîndurile bătrînilor sau ale slujitorilor auxiliari?

¹⁹ Dacă ai fost scos din rîndurile bătrînilor sau ale slujitorilor auxiliari, dă atunci dovadă de un spirit umil. Evită o atitudine de înverşunare care te–ar descalifica pentru privilegii viitoare. Un spirit plăcut lui Dumnezeu cîştigă respect. În loc să ajungi să te descurajezi, reflectează la modul în care Iehova îţi binecuvîntează serviciul sau casa. Zideşte–ţi familia în privinţă spirituală, vizitează–i pe bolnavi şi încurajează–i pe cei slabi. Mai presus de toate, preţuieşte–ţi privilegiul de a–l lăuda pe Dumnezeu şi de a proclama vestea bună în calitate de Martor al lui Iehova. — Psalm 145:1, 2; Isaia 43:10–12.

20. Cum ar putea fi un colegiu de bătrîni în măsură să îl ajute pe un fost bătrîn sau pe un fost slujitor auxiliar?

²⁰ Un colegiu de bătrîni ar trebui să–şi dea seama că înlăturarea dintre ei a unui fost supraveghetor sau slujitor auxiliar îi poate provoca acestuia o stare de stres chiar şi atunci cînd el renunţă voluntar la privilegiile sale. Dacă fratele nu este exclus din comunitate, iar bătrînii observă că el este deprimat, atunci ar trebui ca ei să–i acorde un ajutor spiritual plin de iubire (1 Tesaloniceni 5:14). Ei trebuie să îl ajute să îşi dea seama că el este necesar în congregaţie. Chiar dacă a fost nevoie să fie sfătuit, s–ar putea să nu fie nevoie de prea mult timp pînă cînd un bărbat umil şi recunoscător să primească din nou privilegii suplimentare de serviciu în congregaţie.

21. Cine a aşteptat pînă să primească privilegii de serviciu, şi ce li se recomandă celor care aşteaptă astăzi asemenea privilegii de serviciu?

²¹ Dacă aspiri la o sarcină de supraveghere, probabil va trebui să aştepţi un timp înainte de a primi alte asemenea privilegii de serviciu. Nu fi nerăbdător. Moise a aşteptat 40 de ani înainte ca Dumnezeu să–l folosească la eliberarea israeliţilor din robia egipteană (Fapte 7:23–36). Iosua, înainte de a fi numit succesor al lui Moise, a slujit timp îndelungat ca servitor al acestuia (Exod 33:11; Numere 27:15–23). David a aşteptat un timp pînă cînd să fie instalat pe tronul lui Israel (2 Samuel 2:7; 5:3). Petru şi Ioan Marcu se pare că au fost supuşi la cîte o perioadă de purificare (Matei 26:69–75; Ioan 21:15–19; Fapte 13:13; 15:36–41; Coloseni 4:10). Aşadar, dacă acum nu ai îndatoriri în congregaţie, fie ca Iehova să permită să fii modelat prin cîştigarea de mai multă experienţă. În orice caz, în timp ce aspiri la o sarcină de supraveghere, caută ajutorul lui Iehova şi fie ca el să te binecuvînteze cu privilegii suplimentare de serviciu. Pînă atunci, lucrează cu sîrguinţă în vederea calificării tale pentru responsabilităţi în congregaţie şi manifestă spiritul lui David, care a declarat: „Gura mea va vorbi lauda lui Iehova; şi toată carnea mea să binecuvînteze numele său sfînt pînă în timp indefinit, chiar pentru totdeauna.“ — Psalm 145:21.

Cum aţi răspunde?

◻ Împotriva căror pericole ar trebui să se păzească bătrînii creştini?

◻ Ce i–ar putea ajuta pe aceia care, din cauza îngrijorării sau a sentimentului că sînt nepotriviţi, nu aspiră la sarcina de supraveghetori?

◻ Ce anume l–ar putea motiva pe cineva să se pună la dispoziţie pentru responsabilităţi în congregaţie?

◻ Cu ce atitudine ar trebui să privească în viitor foştii bătrîni şi slujitori auxiliari?

[Legenda fotografiei de la pagina 182]

W. J. Thorn a dat un excelent exemplu de bătrîn umil

[Legenda ilustraţiei de la pagina 184]

Ai tu, la fel ca Isus, dispoziţia de a face tot ce este posibil în serviciul lui Iehova?