Colaborare loială cu Iehova
“O Dumnezeule, tu m–ai învăţat din tinereţea mea, şi pînă acum eu continui să vorbesc despre lucrările tale minunate.“ — PSALM 71:17.
1. De ce putem spune că munca este un dar de la Iehova?
MUNCA este unul dintre darurile lui Dumnezeu. Părinţilor noştri originari, Adam şi Eva, Dumnezeu le–a spus: „Umpleţi pămîntul şi supuneţi–l.“ Aceasta era o însărcinare cu o muncă ce constituia o încercare, însă întru totul pe măsura capacităţilor lor. Eforturile fizice şi intelectuale ce li se pretindeau aveau să le mărească bucuria de a trăi, lucru ce depăşea orice experienţă a animalelor cu care îşi împărţeau ei locuinţa terestră. — Geneza 1:28.
2, 3. (a) Ce a devenit astăzi munca pentru mulţi, şi de ce? (b) Ce ocazie de–a efectua o lucrare specială este nevoie să analizăm?
2 Chiar şi în starea noastră de imperfecţiune „munca aspră“ care aduce „binele“ este „darul lui Dumnezeu,“ aşa cum a scris înţeleptul Solomon (Ecleziast 3:13). Omul simte nevoia să–şi folosească facultăţile intelectuale şi fizice. Lipsa unei preocupări este deprimantă. Totuşi, nu toate muncile sînt utile şi rentabile. Pentru mulţi munca este o corvoadă, o necesitate de a putea trăi de pe o zi pe alta.
3 Există însă o muncă într–adevăr rentabilă, la care toată lumea este invitată să participe. Există însă şi mulţi împotrivitori şi probleme ce trebuie învinse de către cei care participă la ea. De ce este important ca noi să ne calificăm pentru această muncă? Cum putem face aceasta? Înainte de a răspunde la aceste întrebări, să analizăm următoarele:
Pentru cine muncim?
4. Ce lucrare i–a procurat bucurie şi satisfacţie lui Isus?
4 Isus Cristos a zis: „Hrana mea este să îndeplinesc voinţa celui ce m–a trimis şi să înfăptuiesc lucrarea sa“ (Ioan 4:34). Faptul că a lucrat pentru Iehova i–a procurat lui Isus multă bucurie şi satisfacţie. Aceasta a dat un scop vieţii sale şi, la sfîrşitul a trei ani şi jumătate de serviciu, el i–a putut spune plin de încredere Tatălui său ceresc: „Eu te–am glorificat pe pămînt, am îndeplinit lucrarea pe care mi–ai dat–o s–o fac“ (Ioan 17:4). Aşa cum hrana fizică este întăritoare, aşa este şi munca de natură spirituală. Isus a subliniat lucrul acesta cu o altă ocazie, cînd a atras atenţia asupra lui prin cuvintele: „Lucraţi nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămîne pentru viaţă veşnică“ (Ioan 6:27). În contrast, munca neproductivă sub aspect spiritual duce la un profund sentiment de insatisfacţie şi la moarte.
5. Cine s–a opus bunei lucrări a lui Isus, şi de ce?
5 „Tatăl meu a continuat să lucreze pînă acum şi eu continuu să lucrez.“ Isus a adresat aceste cuvinte iudeilor care îl criticau deoarece vindecase în zi de Sabat un om ce era bolnav de 38 de ani (Ioan 5:5–17). Deşi Isus înfăptuia lucrarea lui Iehova, împotrivitorii religioşi au refuzat să recunoască lucrul acesta şi făceau tot ce le stătea în putinţă pentru a–l opri. De ce? Deoarece ei erau de la tatăl lor, Satan Diavolul, acela care întotdeauna se împotrivea lucrării lui Iehova (Ioan 8:44). Deoarece Satan îşi poate lua înfăţişarea „de înger de lumină,“ folosind „toate înşelăciunile nedreptăţii,“ noi avem nevoie de un discernămînt spiritual şi de o minte clară pentru a recunoaşte lucrările sale drept ceea ce sînt. Altminteri ne–am putea trezi lucrînd în opoziţie cu Iehova. — 2 Corinteni 11:14; 2 Tesaloniceni 2:9, 10.
Împotrivitori ai lucrării
6. De ce sînt apostaţii „lucrători înşelători“? Ilustrează.
6 Unii, cum ar fi anumiţi apostaţi de astăzi, lucrează în neloialitate, ca agenţi ai lui Satan, pentru a submina credinţa noilor asociaţi ai congregaţiei creştine (2 Corinteni 11:13). În loc să folosească Biblia ca bază a adevăratelor învăţături, ei se concentrează asupra încercării de a discredita New World Translation of the Holy Scriptures (Traducerea Lumea Nouă a Sfintelor Scripturi), afirmînd că Martorii lui Iehova ar fi total dependenţi de ea în susţinerea afirmaţiilor lor. Dar lucrurile nu stau aşa. Timp de o bună parte dintr–un secol, pentru a învăţa adevărul despre Iehova şi scopurile sale, Martorii au folosit la început King James Version, (Versiunea Regele Iacob), versiunea romano–catolică Douay, sau orice versiune disponibilă în limba lor. Ei au folosit aceste versiuni vechi pentru a face cunoscut adevărul referitor la starea morţilor, la relaţia dintre Dumnezeu şi Fiul său şi motivul pentru care o turmă mică merge în cer. Persoanele informate ştiu că Martorii lui Iehova continuă să folosească multe traduceri ale Bibliei în lucrarea lor mondială de evanghelizare. Din 1961 însă, ei au avut bucuria de a putea folosi New World Translation (Traducerea Lumii Noi), cu redarea ei exactă şi uşor de citit, în limbaj modern.
7. (a) De ce îi va renega Isus pe mulţi care pretind că au credinţă în el? (b) De ce este important să dăm atenţie sfatului din 1 Ioan 4:1?
7 Isus a zis că îi va renega pe mulţi dintre aceia care vor afirma că au credinţă în el. El a recunoscut că aceştia ar putea profeţi, ar putea să scoată demoni şi să facă “multe lucrări puternice“ în numele său. Totuşi el îi identifică drept lucrători „ai nelegiuirii“ (Matei 7:21–23). De ce? Deoarece ei nu îndeplinesc voinţa Tatălui său ceresc, fiind astfel lipsiţi de valoare din punctul de vedere al lui Iehova Dumnezeu. Paradoxal, chiar dacă au o aparenţă miraculoasă, lucrările lor astăzi pot proveni de la arhiînşelătorul Satan. Apostolul Ioan, scriindu–şi prima scrisoare generală la peste 60 de ani de la moartea şi învierea lui Isus, i–a sfătuit pe creştini să nu creadă „orice exprimare inspirată“, ci să verifice „dacă provine de la Dumnezeu.“ Şi noi trebuie să facem la fel. — 1 Ioan 4:1.
Lucrări ce nu aduc recompensă
8. Cum ar trebui să privim lucrările cărnii?
8 Chiar dacă noi nu sîntem angajaţi în lucrări neprofitabile în privinţă spirituală, totuşi străduinţele noastre nu au nici o valoare dacă ele continuă să alimenteze dorinţele cărnii decăzute. Apostolul Petru a spus că am cheltuit destul timp pentru a înfăptui „voia naţiunilor (. . .) în fapte de conduită libertină, în vicii, în exces de vin, în orgii, în beţii şi în idolatrii nepermise“ (1 Petru 4:3, 4). Aceasta nu înseamnă, desigur, că toţi aceia care sînt acum creştini dedicaţi au fost cîndva angajaţi în asemenea practici, ci că atitudinea acelora care practicau asemenea lucruri trebuia să se schimbe rapid, pe măsură ce îşi formau o concepţie spirituală. Din cauza schimbărilor efectuate de ei, lumea va vorbi în mod jignitor la adresa lor; la lucrul acesta ne putem aştepta. Ei trebuie să facă însă schimbări dacă doresc să devină slujitori loiali în serviciul lui Iehova. — 1 Corinteni 6:9–11.
9. Ce aflăm din experienţa unei Martore care a început să se instruiască pentru a deveni cîntăreaţă de operă?
9 Iehova ne–a dat multe daruri de care ne putem bucura, printre care şi muzica. Cu toate acestea, de vreme ce „întreaga lume zace în puterea celui rău,“ Satan Diavolul, nu include oare aceasta şi lumea muzicii? (1 Ioan 5:19). Da, muzica poate fi o capcană subtilă, aşa cum a constatat Sylvana. Ea a avut ocazia să se instruiască în Franţa, pentru a deveni cîntăreaţă de operă. „Eu aveam însă o puternică dorinţă de a–l sluji pe Iehova,“ explică ea. „Îmi făcea plăcere să fac pionierat auxiliar şi speram să împac aceste două lucruri în viaţa mea. Prima problemă însă, căreia a trebuit să–i fac faţă în cariera mea, a fost imoralitatea. La început colegii mă considerau naivă atunci cînd nu participam cu ei la discuţiile şi practicile lor imorale. Mai tîrziu, mediul corupt a început să mă desensibilizeze, făcîndu–mă tolerantă faţă de lucrurile pe care Iehova le ura. Unul dintre profesorii mei mă îndemna întruna să fac o religie din cîntatul meu. Eram învăţată să fiu agresivă pe scenă şi să cred că eram superioară oricui altcuiva. Toate acestea îmi provocau nelinişte. În cele din urmă, m–am pregătit pentru un concurs special. M–am rugat lui Iehova să–mi arate calea pe care trebuie să merg. Deşi am cîntat bine şi mă simţeam sigură pe mine, nu am fost printre cei aleşi. Ulterior am aflat de ce: rezultatul fusese stabilit în secret cu mult timp înainte de concurs. Primisem însă un răspuns clar la rugăciunile mele şi am decis să părăsesc scena operei şi să predau cursuri de canto la domiciliu.“ Mai tîrziu, această soră s–a căsătorit cu un bătrîn dintr–o congregaţie creştină, unde amîndoi slujesc acum cu loialitate, promovînd interesele Regatului.
10. Ce conchidem din cuvintele lui Isus consemnate la Ioan 3:19–21?
10 Isus a zis: „Cel ce practică lucruri josnice urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru ca lucrările sale să nu fie condamnate.“ Pe de altă parte, „cel care face ceea ce este adevărat vine la lumină, pentru ca lucrările sale să fie evidente, deoarece sînt făcute în armonie cu Dumnezeu“ (Ioan 3:19–21). Ce binecuvîntare să lucrezi în armonie cu voinţa şi scopul lui Dumnezeu! Dar pentru a face lucrul acesta cu succes, trebuie întotdeauna să permitem ca lucrările noastre să fie analizate în lumina Cuvîntului lui Dumnezeu. Niciodată nu putem spune că sîntem prea bătrîni sau că este prea tîrziu pentru a ne schimba calea de viaţă şi pentru a accepta invitaţia de–a îmbrăţişa valorosul serviciu pentru Iehova.
Înfăptuind „lucrări bune“ astăzi
11. Ce consideră mulţi ca fiind „lucrări bune“, şi de ce pot acestea cauza deziluzii?
11 Astăzi lucrările valoroase trebuie să reflecte urgenţa timpurilor noastre. Mulţi oameni sinceri cad de acord şi se preocupă de lucrări care adesea sînt calificate drept „lucrări bune,“ efectuate spre binele omenirii în general sau pentru o anumită cauză. Cît de deziluzionantă poate fi totuşi o asemenea lucrare! În Anglia, CAFOD (Fondul Catolic Pentru Dezvoltarea Ţărilor Străine), raportînd despre campania sa de eradicare a foametei, a spus: „Cu trei ani în urmă (. . .) milioane de lire au fost adunate pentru ajutoare. Mii de vieţi au fost salvate. Acum aceste vieţi sînt din nou în pericol (. . .) Dar de ce? Ce nu a mers bine?“ Continuîndu–şi relatarea, CAFOD Journal arată că problemele pe termen lung nu au fost niciodată rezolvate şi că „resursele disperat de necesare dezvoltării umane au fost folosite pentru a alimenta conflictul [războiul civil].“ Desigur că şi tu ai auzit ecoul unor asemenea sentimente din partea celor angajaţi în lucrări asemănătoare.
12. Care este singurul răspuns la problemele cu care se confruntă astăzi omenirea?
12 Foametea este o problemă de urgenţă. Dar cine a identificat tragedia foametei şi a războaielor din zilele noastre ca fiind o împlinire a profeţiei lui Isus Cristos, profeţie ce indică spre sfîrşitul prezentului sistem de lucruri? (Matei 24:3, 7). Cine a publicat dovezi care fac legătura între aceste evenimente şi galopul celor patru călăreţi viu prezentaţi în cartea biblică Apocalips, capitolul 6? În mod consecvent, Martorii lui Iehova au făcut cu loialitate lucrul acesta prin intermediul acestei reviste. De ce? Pentru a arăta că este peste puterea oamenilor de a prezenta vreun remediu de durată. Aceasta nu înseamnă însă că creştinii tratează cu indiferenţă problemele lumii. Departe de ei gîndul acesta. Ei manifestă compasiune şi doresc să facă tot ce pot pentru a diminua suferinţele. Ei privesc însă în mod realist faptul că, fără intervenţia divină, problemele lumii nu vor fi rezolvate niciodată. Asemenea săracilor, aceste probleme vor exista atîta timp cît lui Satan i se va permite să guverneze peste această lume. — Marcu 14:7; Ioan 12:31.
Cea mai valoroasă muncă
13. Care este cea mai urgentă lucrare astăzi, şi cine o efectuează?
13 Necesitatea cea mai presantă este astăzi de a predica vestea bună că în curînd Regatul lui Iehova Dumnezeu va înlocui toate guvernele lumeşti şi va aduce eliberarea pe care o doresc demult oamenii temători de Dumnezeu (Daniel 2:44; Matei 24:14). Isus Cristos a făcut din predicarea Regatului ceresc principalul scop al vieţii sale, deşi predicarea lui s–a limitat la teritoriul Palestinei. Astăzi această predicare este efectuată la scară mondială, exact aşa cum a profeţit Isus că avea să fie (Ioan 14:12; Fapte 1:8). A avea o însărcinare, chiar şi una mică, în lucrarea lui Dumnezeu, este un privilegiu fără egal. Bărbaţi şi femei, bătrîni şi tineri deopotrivă, care niciodată înainte n–ar fi visat să devină predicatori ai veştii bune, sînt în fruntea lucrării de evanghelizare efectuată astăzi de către Martorii lui Iehova. Asemenea lui Noe şi familiei acestuia, ei efectuează cu loialitate lucrarea lui Dumnezeu, prin însărcinarea şi, prin urmare, prin puterea Lui, ca un preludiu al sfîrşitului acestui sistem de lucruri. — Filipeni 4:13; Evrei 11:7.
14. Cum este salvatoare de vieţi predicarea şi în acelaşi timp o ocrotire?
14 Lucrarea de mărturie efectuată de către Martorii lui Iehova pe parcursul acestor zile din urmă are ca rezultat salvarea vieţii acelora care ascultă şi acţionează în conformitate cu vestea bună pe care o aud (Romani 10:11–15). Această lucrare este totodată ocrotitoare pentru cei ce predică. Fiind sincer interesaţi de–a–i ajuta pe oamenii care au probleme mai mari decît ale noastre, vom fi mai puţin tentaţi să devenim exagerat de preocupaţi de problemele pe care le–am putea avea. Noi înţelegem că această lume a normelor în declin ne–ar putea face să ne conformăm căilor ei. Astfel, faptul de–a ne umple mintea cu gîndurile lui Dumnezeu în decursul predicării noastre este mai mult decît un fortifiant al credinţei; el serveşte celor mai mari interese ale noastre. După cum afirma un Martor: „Dacă nu încerc eu să–i schimb pe oamenii pe care–i întîlnesc, s–ar putea să mă schimbe ei pe mine!“ — Vezi 2 Petru 2:7–9.
Colaborînd cu congregaţia
15. Ce responsabilităţi le revin subpăstorilor astăzi, şi cum ar trebui să reacţioneze bărbaţii congregaţiei faţă de cele menţionate la 1 Timotei 3:1?
15 Cînd noii interesaţi vin la congregaţie, ei vin sub îngrijirea Marelui Păstor, Iehova Dumnezeu, şi a Păstorului său Excelent, Isus Cristos (Psalm 23:1; Ioan 10:11). Aceşti păstori cereşti sînt reprezentaţi aici pe pămînt de către subpăstori loiali ai turmei, bărbaţi numiţi în congregaţii (1 Petru 5:2, 3). Faptul de–a îndeplini această funcţie este un inestimabil privilegiu în aceste zile din urmă. Munca păstorilor este o muncă grea, incluzînd nu numai luarea de iniţiative de a instrui în cadrul congregaţiei şi de a evangheliza, ci şi de a feri turma de prădătorii în sens spiritual precum şi de dezastrele ce pot veni din atmosfera furtunoasă a lumii în care trăim. Nu există nici o lucrare mai valoroasă spre care ar putea tinde bărbaţii congregaţiei decît aceea de–a ajuta şi de–a purta de grijă bunăstării spirituale a membrilor congregaţiei creştine în continuă creştere. — 1 Timotei 3:1; vezi şi Isaia 32:1, 2.
16. În ce fel se completează reciproc păstorii creştini?
16 Nu trebuie să uităm însă niciodată că aceşti păstori sînt oameni cu personalităţi diferite şi diferite lipsuri, întocmai ca restul turmei. În timp ce unul ar putea excela într–un anumit aspect al păstoririi, darurile altuia ar putea fi folositoare congregaţiei din alt punct de vedere. Lucrările lor ca bătrîni de congregaţie creştini se completează reciproc, pentru a întări congregaţia (1 Corinteni 12:4, 5). Între ei nu ar trebui niciodată să apară vreun spirit de concurenţă. Ei lucrează împreună pentru a ocroti şi pentru a promova interesele Regatului, „înălţînd mîini loiale“ în rugăciune către Iehova, căutînd binecuvîntarea şi conducerea din partea lui în toate dezbaterile şi deciziile lor. — 1 Timotei 2:8.
17. (a) Ce obligaţie avem noi? (b) Ce lucruri trebuie să evităm dacă vrem să ne achităm în mod corespunzător de această obligaţie?
17 Pe măsură ce imperiul lui Satan se apropie de sfîrşit, lucrarea de predicare devine şi mai urgentă. Deţinînd adevărul Cuvîntului lui Iehova, ca Martori ai săi, avem obligaţia de a face cunoscută vestea bună cu orice ocazie. Lucrarea care ne stă în faţă este mai mult decît suficientă pentru a ne menţine ocupaţi pînă la sfîrşit. Să nu permitem niciodată să fim distraşi de urmărirea plăcerilor hedoniste, imorale, sau să fim cuprinşi de materialism. Nu ar trebui să ne lăsăm antrenaţi într–un mod de gîndire speculativ, nici să purtăm dispute pe marginea unor cuvinte, lucru ce s–ar putea dovedi nefolositor şi consumator de timp (2 Timotei 2:14; Tit 1:10; 3:9). Cînd discipolii l–au întrebat pe Isus: „Doamne, în timpul acesta vei restabili regatul lui Israel?“ el le–a îndreptat gîndurile spre importanta sarcină ce le stătea în faţă, spunînd: „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului.“ Această misiune îşi prelungeşte valabilitatea pînă în zilele noastre. — Fapte 1:6–8.
18. De ce faptul de a lucra cu Iehova este atît de plin de satisfacţii?
18 Faptul de a colabora cu Iehova, de a predica astăzi împreună cu congregaţia sa mondială, procură fericire, mulţumire, dînd un adevărat sens vieţii noastre. Este un prilej pentru fiecare om care îl iubeşte pe Iehova să manifeste devoţiune şi loialitate faţă de el. Această lucrare, cu multele sale aspecte, nu se va repeta niciodată. Avînd în faţă, clară, perspectiva vieţii veşnice, să continuăm în mod loial să–i aducem „un serviciu sacru lui Dumnezeu (. . .) cu teamă plină de devoţiune sfîntă şi cu respect,“ spre lauda sa şi spre propria noastră salvare. — Evrei 12:28.
Care îţi este răspunsul?
◻ Din ce lucrare a obţinut Isus bucurie şi satisfacţie?
◻ Cine se opune lucrării lui Iehova, şi de ce?
◻ Ce comparaţie se poate face între „lucrările bune“ ale lumii şi predicarea veştii bune a Regatului lui Dumnezeu?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 178]
Isus şi–a împuternicit discipolii să meargă şi să predice