Condamnaţi voi oare lumea prin credinţa voastră?

„Prin credinţă Noe (. . .) a construit o arcă pentru a–şi salva casa; şi prin intermediul acestei credinţe el a condamnat lumea.“ — EVREI 11:7.

 1, 2. Ce putem învăţa dintr–o examinare a vieţii lui Noe?

IEHOVA le–a acordat lui Noe şi familiei sale, alcătuite doar din opt persoane, privilegiul de a fi unicele fiinţe umane care au supravieţuit Potopului. Viaţa tuturor celorlalţi contemporani ai lui Noe a fost curmată cînd Dumnezeu i–a îngropat într–un mormînt de apă. Aşadar, deoarece Noe este strămoşul nostru comun, ar trebui să fim foarte recunoscători pentru credinţa practicată de el.

² Putem învăţa multe lucruri din examinarea vieţii lui Noe. În Scripturi ni se spune de ce Dumnezeu i–a acordat salvarea cînd i–a distrus pe oamenii din generaţia sa. Aceeaşi relatare divină arată cu claritate că generaţia noastră trebuie să înfrunte o judecată asemănătoare din partea lui Dumnezeu. Cu privire la aceasta Isus a zis: „Va fi un mare necaz, aşa cum n–a mai survenit de la începutul lumii pînă acum, nu, şi nici nu va mai surveni“ (Matei 24:21). Imitînd credinţa lui Noe, putem să avem speranţa sigură de a supravieţui distrugerii iminente a actualului sistem rău. — Romani 15:4; compară Evrei 13:7.

 3. De ce a adus Iehova Potopul?

³ În timpul celor 1656 de ani care s–au scurs de la crearea lui Adam pînă la Potop foarte puţini oameni au avut înclinaţia de a face bine. Nivelul moral scăzuse pînă la extrem: „Iehova a văzut că răutatea omului era abundentă pe pămînt şi că orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale era numai rea tot timpul“ (Geneza 6:5). Violenţa, căutarea plăcerilor şi prezenţa îngerilor materializaţi care se căsătoreau cu femei şi dădeau naştere unor progenituri gigantice au fost cu toţii factori care au dus la executarea judecăţii lui Dumnezeu asupra acelei lumi antice a omenirii. Iehova i–a zis lui Noe: „Sfîrşitul a toată carnea a venit înaintea mea, căci pămîntul este plin de violenţă din pricina lor.“ Răbdarea Creatorului, „Judecătorul întregului pămînt“, ajunsese la limită. — Geneza 6:13; 18:25.

Noe umbla cu Dumnezeu

 4. (a) Cum îl considera Iehova pe Noe, şi de ce? (b) Cu toate că dreptatea lui Dumnezeu cerea ca acea lume rea să fie distrusă, cum şi–a manifestat Dumnezeu iubirea în favoarea lui Noe şi a familiei sale?

⁴ Cît de deosebit era Noe de contemporanii săi! El „a găsit favoare în ochii lui Iehova. (. . .) Noe era un om drept. El s–a dovedit a fi fără defect printre contemporanii săi. Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu“ (Geneza 6:8, 9). În ce fel umbla Noe cu Dumnezeu? El umbla cu Dumnezeu prin faptul că făcea lucruri drepte cum ar fi predicarea în calitate de apărător al dreptăţii şi construirea arcei, în credinţă şi supunere. Astfel, deşi acea lume veche a fost distrusă deoarece era complet coruptă, Dumnezeu „l–a păstrat în siguranţă pe Noe, un predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte cînd a adus un potop peste o lume de [oameni] lipsiţi de pietate“ (2 Petru 2:5). Da, Iehova, Dumnezeul nostru drept şi plin de iubire, nu i–a distrus pe cei drepţi împreună cu cei răi. El i–a poruncit lui Noe să construiască o arcă uriaşă pentru a se salva pe sine, familia sa, şi diferite animale, ca să repopuleze pămîntul după Potop. Iar Noe „a făcut întocmai“. — Geneza 6:22.

 5. Cum descriu Scripturile dreptatea şi credinţa lui Noe?

⁵ Cînd arca a fost terminată, Dumnezeu i–a spus lui Noe: „Intră în arcă, tu şi toată casa ta, deoarece tu eşti acela pe care l–am văzut că este drept înaintea mea printre cei din această generaţie.“ Pavel rezumă totul spunînd: „Prin credinţă Noe, după ce a primit avertismentul divin privitor la lucruri care încă nu se vedeau, a dat dovadă de o teamă sfîntă şi a construit o arcă pentru a–şi salva casa, şi prin intermediul acestei credinţe el a condamnat lumea şi a devenit un moştenitor al dreptăţii care era în conformitate cu credinţa.“ — Geneza 7:1; Evrei 11:7.

 6. Cum a condamnat Noe, prin credinţa sa, lumea contemporană lui?

⁶ Noe avea o credinţă deosebită. El credea în ceea ce a spus Dumnezeu referitor la ştergerea din existenţă a acelei generaţii. El avea o teamă sănătoasă de a–i displăcea lui Iehova şi, manifestînd ascultare, a construit arca în conformitate cu poruncile date de Dumnezeu. În plus, ca predicator al dreptăţii, Noe le–a vorbit altora despre acea distrugere iminentă. Deşi ei nu au dat ascultare cuvintelor lui, el nu a permis ca acea lume rea ’să–l preseze în tiparul ei‘ (Romani 12:2, Phillips). Dimpotrivă, prin credinţa lui, Noe a condamnat lumea pentru răutatea ei şi a arătat că ea merita să fie distrusă. Ascultarea sa şi faptele sale drepte au demonstrat că şi alţii, în afară de el şi familia sa, ar fi putut supravieţui dacă ar fi fost dispuşi să–şi schimbe modul de viaţă. Da, Noe a dovedit că, în pofida presiunilor din propria sa carne imperfectă, din partea lumii rele care îl înconjura şi din partea Diavolului, omul putea să ducă o viaţă care–i plăcea lui Dumnezeu.

De ce va distruge Dumnezeu acest sistem?

 7. De unde ştim că trăim în zilele din urmă?

⁷ Fiecare deceniu al acestui secol al XX–lea a văzut cum lumea se afundă tot mai mult în răutate. Lucrul acesta s–a dovedit valabil îndeosebi de la primul război mondial încoace. Omenirea este atît de îmbibată de imoralitate, criminalitate, violenţă, războaie, ură, lăcomie şi întrebuinţarea greşită a sîngelui, încît cine iubeşte dreptatea se întreabă dacă lucrurile s–ar putea înrăutăţi şi mai mult. Însă Biblia a prezis că în generaţia noastră se va ajunge la o stare de răutate fără margini, iar aceasta confirmă odată în plus că sîntem în „zilele din urmă“. — 2 Timotei 3:1–5; Matei 24:34.

 8. Ce au spus unii referitor la conştientizarea păcatului?

⁸ Astăzi conceptul de păcat a dispărut din mintea majorităţii covîrşitoare a oamenilor. Cu peste 40 de ani în urmă papa Pius al XII–lea a făcut următoarea observaţie: „Păcatul secolului este pierderea oricărui simţ al păcatului.“ Generaţia noastră refuză să recunoască păcatul şi vina. În cartea sa intitulată Whatever Became of Sin? (Ce s–a întîmplat cu păcatul?) dr. Karl Menninger afirma: „Însuşi cuvîntul ’păcat‘ (. . .) e ca şi dispărut, iar odată cu acest cuvînt a dispărut şi noţiunea. De ce? Nu mai păcătuieşte nimeni?“ Mulţi şi–au pierdut capacitatea de a deosebi între bine şi rău. Dar nu ne surprinde lucrul acesta, deoarece Isus a prezis asemenea situaţii cînd a descris ’semnul prezenţei sale‘, în „timpul sfîrşitului“. — Matei 24:3; Daniel 12:4.

Zilele lui Noe: un model pentru judecată

 9. Ce asemănare face Isus între zilele lui Noe şi ceea ce avea să se întîmple în timpul prezenţei sale?

⁹ Isus a făcut o paralelă între evenimentele din zilele lui Noe şi ceea ce se va întîmpla în timpul prezenţei Sale la puterea Regatului, din 1914 încoace. Iată ce a zis el: „Exact cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi prezenţa Fiului omului [Isus]. Căci aşa cum a fost în acele zile dinainte de potop, cînd oamenii mîncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, pînă în ziua cînd Noe a intrat în arcă; şi nu au luat nimic în seamă pînă cînd a venit potopul şi i–a luat pe toţi, aşa va fi prezenţa Fiului omului.“ — Matei 24:37–39.

10. În ce fel oamenii în general nu dau atenţie evenimentelor semnificative legate de prezenţa lui Cristos?

¹⁰ Da, la fel ca în zilele lui Noe, oamenii nu dau atenţie. Fiind foarte ocupaţi cu problemele vieţii de fiecare zi şi cu urmărirea unor scopuri egoiste, ei refuză să recunoască faptul că actualele condiţii se deosebesc net de cele din trecut şi corespund exact cu ceea ce Isus a zis că va marca timpul sfîrşitului. De ani de zile Martorii lui Iehova anunţă generaţia modernă că prezenţa lui Isus ca Rege mesianic în cer a început în 1914 şi că ea coincide cu „încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 24:3). Majoritatea oamenilor îşi bat joc de mesajul Regatului, dar chiar şi lucrul acesta a fost prezis în ceea ce a scris apostolul Petru: „Deoarece voi ştiţi în primul rînd că în zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocurile lor, procedînd conform propriilor lor dorinţe şi zicînd: «Unde este promisa lui prezenţă? Căci din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei.»“ — 2 Petru 3:3, 4.

11. De ce generaţia actuală nu va avea scuze cînd va izbucni necazul cel mare?

¹¹ Totuşi, generaţia de azi nu va avea scuze cînd va izbucni marele necaz. De ce? Deoarece există relatări biblice despre judecăţile antice divine care au stabilit modelul după care Dumnezeu va acţiona în zilele noastre (Iuda 5–7). Profeţia biblică ce se împlineşte chiar înaintea ochilor acestei generaţii demonstrează fără echivoc la ce punct ne aflăm în cursul timpului. Această generaţie are înaintea ei şi activitatea de predicare a Martorilor lui Iehova şi exemplul lor de integritate asemănător celui al lui Noe.

12. În rezumat, ce asemănare face Petru între distrugerea lumii din zilele lui Noe şi aceea care trebuie să vină asupra ’cerurilor şi pămîntului de acum‘?

¹² Petru explică ce li se va întîmpla acelora care nu ţin seama de aceste realităţi. Asemenea lui Isus, apostolul se referă la ce s–a întîmplat în zilele lui Noe şi spune: „Conform dorinţei lor, le scapă din vedere acest fapt, şi anume că existau ceruri din vechime şi un pămînt stînd compact afară din apă şi în mijlocul apei, prin cuvîntul lui Dumnezeu, şi prin intermediul mijloacelor acelora lumea a suferit distrugerea cînd a fost inundată de apă. Dar cerurile şi pămîntul de acum sînt păstrate prin acelaşi cuvînt pentru foc şi rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate.“ — 2 Petru 3:5–7.

13. Avînd în vedere evenimentele decisive care ne aşteaptă, căror sfaturi ale lui Petru trebuie să le dăm ascultare?

¹³ Dat fiind că această judecată sigură a lui Dumnezeu este iminentă, să nu ne lăsăm înşelaţi sau intimidaţi de batjocoritori. Nu e nevoie să fim părtaşi la sfîrşitul lor. Iată sfaturile pe care le dă Petru: „Întrucît toate aceste lucruri urmează să fie dizolvate în felul acesta, ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, în acte de conduită sfîntă şi fapte de devoţiune sfîntă, aşteptînd şi ţinînd bine minte prezenţa zilei lui Iehova, datorită căreia cerurile, fiind în flăcări, se vor dizolva, iar elementele, fiind extrem de înfierbîntate, se vor topi! Dar, potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui dreptatea.“ — 2 Petru 3:11–13.

Imitaţi credinţa lui Noe pentru a supravieţui

14. Ce întrebări ne pot ajuta să ne analizăm?

¹⁴ Azi trebuie să înfruntăm aceleaşi sfidătoare probleme pe care le–a înfruntat Noe şi familia sa pentru a dobîndi şi a nu pierde speranţa de a supravieţui. Asemenea lui Noe, Martorii lui Iehova condamnă lumea prin credinţa lor susţinută de lucrări bune. Însă fiecare dintre noi ar putea să se întrebe: „Ce se poate spune despre mine însumi? Dacă necazul cel mare ar veni mîine, judecata lui Dumnezeu m–ar considera oare demn de a supravieţui? Asemenea lui Noe, care ’s–a dovedit a fi fără defect printre contemporanii săi‘, am eu curajul să fiu altfel de cum este lumea? Sau uneori este greu să se facă deosebire între mine şi o persoană din lume din cauza modului în care mă comport, vorbesc sau mă îmbrac?“ (Geneza 6:9). Iată ce a zis Isus despre discipolii săi: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume.“ — Ioan 17:16; compară cu 1 Ioan 4:4–6.

15. (a) Potrivit textului din 1 Petru 4:3, 4, cum trebuie să considerăm fostul mod lumesc de a gîndi şi a acţiona? (b) Ce trebuie să facem dacă foştii prieteni lumeşti ne critică?

¹⁵ Petru ne sfătuieşte: „Este destul că în timpul care a trecut aţi împlinit voia naţiunilor, cînd aţi umblat în fapte de conduită libertină, în vicii, în exces de vin, în orgii, în beţii şi în idolatrii nepermise. Întrucît nu continuaţi să alergaţi cu ei în această cursă spre aceeaşi cloacă josnică de desfrîu, ei sînt contrariaţi şi vă vorbesc de rău“ (1 Petru 4:3, 4). Foştii tăi prieteni lumeşti pot să te vorbească de rău fiindcă umbli cu Dumnezeu şi nu mai alergi împreună cu ei. Dar, asemenea lui Noe, îi poţi condamna prin credinţa ta şi prin lucrări bune efectuate cu modestie. — Mica 6:8

16. Cum l–a considerat Dumnezeu pe Noe, şi ce întrebări ne pot ajuta să ne analizăm gîndurile şi conduita?

¹⁶ Dumnezeu l–a considerat pe Noe un om drept. Acel patriarh fidel „a găsit favoare în ochii lui Iehova“ (Geneza 6:8). Cînd îţi analizezi gîndurile şi conduita în lumina normelor lui Dumnezeu, simţi tu, oare, că el aprobă tot ceea ce faci şi toate locurile în care te duci? Ţi se întîmplă, oare, uneori, să găseşti plăcere în formele de relaxare degradantă, atît de răspîndite astăzi? Cuvîntul lui Dumnezeu spune că trebuie să ne gîndim la lucruri curate, sănătoase şi ziditoare (Filipeni 4:8). Studiezi tu oare cu sîrguinţă Cuvîntul lui Dumnezeu, astfel încît ’să–ţi exersezi facultăţile de percepţie pentru a distinge atît binele cît şi răul‘? (Evrei 5:14). Respingi tu oare societatea rea şi cauţi societatea celorlalţi închinători ai lui Iehova la întrunirile creştine şi în alte ocazii? —1 Corinteni 15:33; Evrei 10:24, 25; Iacob 4:4.

17. În calitate de Martori ai lui Iehova, cum putem să ne asemănăm cu Noe?

¹⁷ După ce relatează despre modul în care trebuia să fie construită arca, Scripturile spun că „Noe a făcut potrivit cu tot ceea ce îi poruncise Dumnezeu. El a făcut întocmai“ (Geneza 6:22). Acest om plin de devoţiune a fost sîrguincios şi în privinţa predicării în calitate de Martor al lui Iehova. Asemenea lui Noe, tu poţi să sprijini cu loialitate ce este drept, ca predicator permanent al dreptăţii. Perseverează în lucrarea care face să răsune avertismentul referitor la sfîrşitul acestei lumi rele, chiar dacă puţini ascultă. Lucrează în unitate cu fraţii tăi de credinţă, pentru ca lucrarea care constă în a face discipoli să se încheie înainte de a veni sfîrşitul. — Matei 28:19, 20.

18. Pe baza cărui lucru hotărăşte acum Iehova cine trebuie să supravieţuiască marelui necaz?

¹⁸ Aplicînd aceleaşi norme drepte şi imparţiale pe care le–a aplicat în zilele lui Noe, Dumnezeu hotărăşte acum cine trebuie să supravieţuiască şi cine trebuie să piară în timpul marelui necaz. Isus a asemănat actuala lucrare de separare cu modul în care un păstor separă oile de capre (Matei 25:31–46). Oamenii care îşi axează viaţa pe dorinţe şi ţeluri egoiste nu vor ca lumea veche să se sfîrşească şi nu vor supravieţui. Dar cei care evită să se amestece în murdăria acestei lumi şi care continuă să creadă cu tărie în Dumnezeu şi să predice mesajul Regatului, făcînd să răsune avertismentul privitor la apropiata judecată a lui Iehova, se vor bucura de favoarea divină şi vor putea supravieţui. Isus a zis: „Atunci doi oameni vor fi la cîmp: unul va fi luat şi celălalt va fi abandonat; două femei vor măcina la moara manuală: una va fi luată şi cealaltă va fi abandonată.“ — Matei 24:40, 41; 2 Tesaloniceni 1:6–9; Apocalips 22:12–15.

Moşteniţi binecuvîntări împreună cu Noe

19. Ce strîngere a oamenilor a prezis Mica şi Isaia că va avea loc în zilele din urmă?

¹⁹ În profeţii paralele, profeţii lui Dumnezeu Isaia şi Mica au descris amîndoi ce se va întîmpla în zilele în urmă. Ei au prevăzut ceea ce vedem că se împlineşte azi: o mulţime mare de oameni animaţi de dreptate ies din lumea veche şi urcă la muntele simbolic al închinării adevărate, oferind altora invitaţia: „Veniţi, şi să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va instrui cu privire la căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale“ (Isaia 2:2, 3; Mica 4:1, 2). Faci şi tu parte din această mulţime fericită?

20. De ce binecuvîntări se vor bucura cei care condamnă lumea prin credinţa lor?

²⁰ Isaia şi Mica au menţionat şi binecuvîntările de care se vor bucura cei care vor condamna lumea prin credinţa lor. În mijlocul lor va predomina pacea şi dreptatea, şi nu vor mai învăţa războiul. Ei vor avea speranţa sigură a unei moşteniri de la Iehova şi „vor şedea fiecare sub viţa lui de vie şi sub smochinul lui“. Dar fiecare trebuie să ia o hotărîre fermă, întrucît Mica arată că cineva poate să aleagă între două linii de conduită: „Toate popoarele, în ce le priveşte, vor umbla fiecare în numele dumnezeului său; dar, în ceea ce ne priveşte, noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru, pe timp indefinit, da, pentru totdeauna.“ — Mica 4:3–5; Isaia 2:4.

21. Cum poţi să ai parte de minunata binecuvîntare a vieţii eterne pe pămînt?

²¹ Scripturile arată clar de ce anume avem nevoie pentru a supravieţui marelui necaz: o credinţă puternică. Noe avea o asemenea credinţă. Tu o ai? Dacă da, atunci vei deveni şi tu asemenea lui — ’moştenitor al dreptăţii care este în conformitate cu credinţa‘ (Evrei 11:7). Noe a supravieţuit distrugerii pe care a decretat–o Dumnezeu şi care a venit asupra generaţiei sale. El nu numai că a mai trăit 350 de ani după Potop, dar va fi înviat şi va avea perspectiva de a trăi veşnic pe pămînt. Ce minunată binecuvîntare! (Evrei 11:13–16). Şi tu poţi să te bucuri de o asemenea binecuvîntare, alături de Noe, de familia sa şi de alte milioane de iubitori ai dreptăţii. Cum? Perseverînd pînă la sfîrşit şi condamnînd lumea prin credinţa ta.

Vă amintiţi?

◼ De ce este important pentru creştini să examineze viaţa lui Noe?

◼ De care lucru nu ţin seama oamenii acestei generaţii, fiind astfel duşi la distrugere?

◼ Asemenea lui Noe, cum putem să condamnăm această lume?

◼ Cum putem să ne asemănăm cu Noe în ce priveşte activitatea lui de predicator al dreptăţii?