Să fim recunoscători pentru bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu

 1, 2. a) Relatați ilustrarea lui Isus despre proprietarul unei vii. b) Cum scoate în evidență această ilustrare generozitatea și bunătatea nemeritată?

ÎNTR-O dimineață, proprietarul unei vii a mers în piață ca să angajeze oameni care să lucreze în via lui. Oamenii pe care i-a găsit au fost de acord cu plata pe care le-a oferit-o și au plecat la lucru. Însă, deoarece avea nevoie de mai mulți lucrători, pe parcursul zilei, proprietarul s-a întors de câteva ori în piață ca să mai angajeze oameni. El le-a spus că le va da „ce este drept” chiar și celor pe care i-a angajat la sfârșitul după-amiezii. Seara, el i-a adunat pe lucrători ca să-i plătească și i-a dat fiecăruia aceeași plată, indiferent că a lucrat multe ore sau numai una. Când au văzut aceasta, cei pe care îi angajase primii au început să murmure. Proprietarul le-a spus: ‘Nu v-ați înțeles cu mine pentru un dinar? Nu-mi este permis să le dau lucrătorilor mei ceea ce vreau? Sau este ochiul vostru rău pentru că eu sunt bun?’ (Mat. 20:1-15).

² Această parabolă a lui Isus ne amintește de una dintre calitățile lui Iehova care este menționată deseori în Biblie, și anume „bunătatea nemeritată”.^[1] (Citește 2 Corinteni 6:1.) Oamenii care lucraseră numai o oră nu păreau să merite aceeași plată ca oamenii care lucraseră toată ziua. Însă proprietarul viei a arătat o bunătate extraordinară față de ei. Cu privire la cuvântul redat prin „bunătate nemeritată”, care în multe versiuni ale Bibliei este tradus prin „har”, un erudit a scris: „Întreaga idee de bază a cuvântului este aceea a unui dar gratuit și nemeritat, ceva ce i se dă unui om, fără ca acesta să fi câștigat sau să fi meritat acel lucru”.

 3, 4. De ce și cum a arătat Iehova bunătate nemeritată față de întreaga omenire?

³ Biblia vorbește despre ‘darul bunătății nemeritate a lui Dumnezeu’ (Ef. 3:7). De ce și cum dă Iehova acest ‘dar’? Dacă am întruni toate cerințele lui Iehova în mod perfect, bunătatea pe care o arată el față de noi ar fi meritată. Însă noi nu reușim să facem acest lucru. Înțeleptul rege Solomon a scris: „Nu există om drept pe pământ care să facă numai binele și să nu păcătuiască” (Ecl. 7:20). De asemenea, apostolul Pavel a scris că „toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu” și că „plata păcatului este moartea” (Rom. 3:23; 6:23a). Asta este ceea ce merităm.

⁴ Însă Iehova și-a manifestat iubirea față de omenirea decăzută printr-un act extraordinar de bunătate nemeritată. El l-a trimis pe pământ pe „Fiul său unic-născut”, cel mai mare dintre darurile sale, ca să moară în folosul nostru (Ioan 3:16). Pavel a spus că Isus este „încoronat cu glorie și cu onoare fiindcă a suferit moartea, pentru ca, prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, el să guste moartea pentru fiecare om” (Evr. 2:9). Da, „darul pe care îl dă Dumnezeu este viața veșnică prin Cristos Isus, Domnul nostru” (Rom. 6:23b).

 5, 6. Care este rezultatul atunci când peste noi domnește a) păcatul? b) bunătatea nemeritată?

⁵ Cum au ajuns oamenii să moștenească păcatul și moartea? Biblia spune: „Prin greșeala aceluia singur [Adam], moartea a domnit” peste descendenții lui Adam (Rom. 5:12, 14, 17). Din fericire însă, noi putem alege ca păcatul să nu mai domnească peste noi, sau să nu ne mai domine. Manifestând credință în jertfa de răscumpărare a lui Cristos, noi alegem ca peste noi să domnească bunătatea nemeritată a lui Iehova. Cum anume? Biblia spune: „Unde s-a înmulțit păcatul, bunătatea nemeritată s-a înmulțit și mai mult. Cu ce scop? Pentru ca, așa cum păcatul a domnit împreună cu moartea, tot așa să domnească și bunătatea nemeritată prin intermediul dreptății în vederea vieții veșnice prin Isus Cristos” (Rom. 5:20, 21).

⁶ Chiar dacă suntem în continuare păcătoși, nu trebuie să permitem ca păcatul să domnească peste noi. Când se întâmplă să păcătuim, îl rugăm pe Iehova să ne ierte. Pavel ne-a avertizat: „Păcatul nu trebuie să stăpânească peste voi, deoarece nu sunteți sub lege, ci sub bunătate nemeritată” (Rom. 6:14). Prin urmare, peste noi domnește bunătatea nemeritată. Cu ce rezultat? Pavel a spus: ‘Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu ne învață să respingem tot ce este lipsit de pietate și dorințele lumești și să trăim cu judecată sănătoasă, cu dreptate și cu devoțiune sfântă în actualul sistem’ (Tit 2:11, 12).

 7, 8. Ce înseamnă faptul că bunătatea nemeritată a lui Iehova este „manifestată în diferite moduri”? (Vezi imaginile de la începutul articolului.)

⁷ Apostolul Petru a scris: „În măsura în care fiecare a primit un dar, folosiți-l, slujindu-vă unii altora ca buni administratori ai bunătății nemeritate a lui Dumnezeu, manifestată în diferite moduri” (1 Pet. 4:10). Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că, indiferent de natura încercărilor cu care ne-am putea confrunta, Iehova ne poate ajuta să le suportăm (1 Pet. 1:6). El își va manifesta întotdeauna bunătatea dându-ne exact ce avem nevoie pentru a face față fiecărei încercări.

⁸ Într-adevăr, bunătatea nemeritată a lui Iehova este manifestată în diferite moduri. Apostolul Ioan a scris: „Toți am primit . . . bunătate nemeritată peste bunătate nemeritată” (Ioan 1:16). Întrucât Iehova își manifestă bunătatea în diferite moduri, noi avem parte de multe binecuvântări. Care sunt unele dintre ele?

 9. Ce foloase ne aduce bunătatea nemeritată a lui Iehova și cum ne putem arăta recunoștința pentru ea?

⁹ Putem fi iertați de păcate. Datorită bunătății sale nemeritate, Iehova ne iartă păcatele, cu condiția să ne căim și să continuăm să luptăm din răsputeri împotriva înclinațiilor noastre păcătoase. (Citește 1 Ioan 1:8, 9.) Îndurarea lui Dumnezeu ar trebui să ne umple de recunoștință și să ne îndemne să-l glorificăm. Adresându-se creștinilor unși, Pavel a scris: „[Iehova] ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a mutat în regatul Fiului iubirii sale. Prin el avem eliberarea prin răscumpărare, iertarea păcatelor” (Col. 1:13, 14). Întrucât Iehova ne iartă păcatele, putem primi și alte binecuvântări minunate.

10. De ce binecuvântare ne bucurăm datorită bunătății nemeritate a lui Dumnezeu?

¹⁰ Putem avea o relație pașnică cu Dumnezeu. Din cauza stării noastre păcătoase, încă de la naștere eram dușmani ai lui Dumnezeu. Pavel a spus: „Când eram dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului său” (Rom. 5:10). Această împăcare ne dă posibilitatea să fim în pace cu Iehova. Pavel a explicat ce legătură există între acest privilegiu și bunătatea nemeritată a lui Iehova. El le-a spus fraților săi unși: „Acum că am fost declarați drepți ca urmare a credinței, să ne bucurăm de pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, datorită căruia am dobândit, prin credință, cale liberă la această bunătate nemeritată în care ne aflăm acum!” (Rom. 5:1, 2). Ce mare binecuvântare este să avem o relație pașnică cu Iehova!

11. Cum îi aduc creștinii unși pe cei dintre „alte oi” la dreptate?

¹¹ Putem deveni drepți înaintea lui Dumnezeu. Toți suntem nedrepți deoarece ne-am născut păcătoși. Însă profetul Daniel a prezis că, în timpul sfârșitului, „cei ce au perspicacitate”, adică rămășița unsă, ‘aveau să-i aducă pe mulți la dreptate’. (Citește Daniel 12:3.) Prin intermediul lucrării de predicare și de instruire, creștinii unși au ajutat și continuă să ajute milioane de oameni dintre „alte oi” să fie considerați drepți înaintea lui Iehova (Ioan 10:16). Totuși, acest lucru este posibil numai datorită bunătății nemeritate a lui Iehova. Pavel a explicat că ei sunt „declarați drepți prin bunătatea sa nemeritată ca dar, datorită eliberării prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus” (Rom. 3:23, 24).

12. Ce legătură există între rugăciune și bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu?

¹² Putem să ne apropiem de tronul lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii. Datorită bunătății nemeritate a lui Iehova, avem privilegiul de a ne apropia de tronul său ceresc în rugăciune. Pavel numește tronul lui Iehova „tronul bunătății nemeritate” și ne invită să ne apropiem de tronul său „cu libertate de exprimare” (Evr. 4:16a). Iehova ne-a acordat acest privilegiu prin intermediul Fiului său, „prin care avem această libertate de exprimare și cale liberă cu încredere, prin credința noastră în el” (Ef. 3:12). Calea liberă pe care o avem la Iehova prin intermediul rugăciunii este într-adevăr o dovadă minunată a bunătății sale nemeritate.

13. Cum poate fi bunătatea nemeritată „un ajutor la momentul potrivit”?

¹³ Putem găsi ajutor la momentul potrivit. Pavel ne-a îndemnat să ne rugăm lui Iehova oricând avem nevoie, „ca să primim îndurare și să găsim bunătate nemeritată, ca ajutor la momentul potrivit” (Evr. 4:16b). Ori de câte ori ne confruntăm cu încercări și necazuri, îl putem implora pe Iehova să ne ajute. Chiar dacă nu merităm, Iehova ne răspunde la rugăciuni, de multe ori prin frații noștri de credință. „Astfel, putem să fim plini de curaj și să spunem: «Iehova este ajutorul meu, nu mă voi teme! Ce poate să-mi facă omul?».” (Evr. 13:6)

14. Cum ne ajută bunătatea nemeritată a lui Iehova când avem inima frântă?

¹⁴ Putem primi mângâiere. O mare binecuvântare de care avem parte datorită bunătății nemeritate a lui Iehova este mângâierea pe care o primim când avem inima frântă (Ps. 51:17). Iată ce le-a scris Pavel creștinilor din Tesalonic, care se confruntau cu persecuții: „Însuși Domnul nostru Isus Cristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat o mângâiere veșnică și o speranță minunată prin bunătate nemeritată, să vă mângâie inimile și să vă întărească” (2 Tes. 2:16, 17). Cât de mângâietor este să știm că Iehova se îngrijește cu iubire de noi datorită marii sale bunătăți!

15. Ce speranță avem datorită bunătății nemeritate a lui Dumnezeu?

¹⁵ Avem perspectiva vieții veșnice. Întrucât suntem păcătoși, fără ajutorul lui Iehova, nu am avea nicio speranță. (Citește Psalmul 49:7, 8.) Însă Iehova ne oferă o speranță minunată. Isus le-a promis continuatorilor săi: „Iată voința Tatălui meu: ca oricine îl vede pe Fiul și manifestă credință în el să aibă viață veșnică” (Ioan 6:40). Da, speranța vieții veșnice este un dar, o dovadă minunată a bunătății nemeritate a lui Dumnezeu. Pavel, care a apreciat acest lucru, a spus: „Bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, care aduce salvare pentru oameni de orice fel, s-a arătat” (Tit 2:11).

16. Cum au abuzat unii creștini din secolul I de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu?

¹⁶ Noi avem parte de multe binecuvântări datorită bunătății nemeritate a lui Iehova. Totuși, n-ar trebui să abuzăm de bunătatea sa, gândindu-ne că el tolerează orice fel de conduită. În secolul I, unii creștini au încercat ‘să schimbe bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu într-o scuză pentru o conduită libertină’ (Iuda 4). Se pare că acei creștini infideli credeau că puteau păcătui și că Iehova oricum îi va ierta. Ba mai rău, ei au încercat să-i atragă și pe alți frați în conduita lor disprețuitoare. Și în prezent, cei care fac acest lucru ‘insultă spiritul bunătății nemeritate’ (Evr. 10:29).

17. Ce sfat direct a dat Petru?

¹⁷ Satan i-a înșelat pe unii creștini din zilele noastre făcându-i să creadă că, întrucât Dumnezeu este îndurător, pot păcătui pentru că el oricum îi va ierta. E adevărat că Iehova este dispus să-i ierte pe păcătoșii care se căiesc; totuși, el se așteaptă să luptăm din răsputeri împotriva înclinațiilor noastre păcătoase. Iehova l-a inspirat pe Petru să scrie: „Voi deci, iubiții mei frați, știind dinainte acestea, păziți-vă ca să nu fiți târâți cu ei de nelegiuirea oamenilor care sfidează legea și să cădeți de la statornicia voastră. Nu, ci continuați să creșteți în bunătatea nemeritată și în cunoașterea Domnului și Salvatorului nostru Isus Cristos” (2 Pet. 3:17, 18).

18. Având în vedere bunătatea nemeritată a lui Iehova, ce responsabilități ne revin?

¹⁸ Iehova ne-a arătat bunătate nemeritată, iar noi suntem recunoscători pentru acest lucru. De aceea, suntem datori față de el și față de semeni să ne folosim darurile pentru a-l onora pe Dumnezeu și pentru a-i ajuta pe alții. Cum putem face lucrul acesta? Pavel răspunde: „Fiindcă avem deci daruri diferite, potrivit bunătății nemeritate care ne-a fost arătată . . . dacă avem un serviciu, să ne ocupăm de acest serviciu, dacă cineva îi învață pe alții, să se ocupe de învățarea altora, dacă cineva îndeamnă, să se ocupe de îndemnare, . . . dacă cineva arată îndurare, s-o facă cu bucurie” (Rom. 12:6-8). Așadar, având în vedere bunătatea nemeritată a lui Iehova, avem obligația să lucrăm din greu în predicare, să-i învățăm pe alții din Biblie, să-i încurajăm pe frații de credință și să-i iertăm pe cei care ne greșesc.

19. Ce responsabilitate va fi analizată în articolul următor?

¹⁹ Întrucât suntem recunoscători pentru marea iubire a lui Dumnezeu față de noi, ar trebui să ne simțim îndemnați să facem tot ce putem pentru „a depune mărturie temeinică despre vestea bună referitoare la bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu” (Fap. 20:24). Această responsabilitate va fi analizată în articolul următor.