Ce înseamnă pentru tine Ziua Domnului?

„Du–te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi.“ — PSALM 110:2.

 1–3. (a) De ce începutul Zilei Domnului a fost o perioadă de conflicte, şi care au fost cîteva dintre victoriile lui Isus? (b) Cum ‘îşi va desăvîrşi victoria’ Isus?

ÎN 1914 Isus a fost instalat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu şi Ziua Domnului a început. Imediat, noul Rege s–a confruntat cu opoziţia violentă a lui Satan Diavolul şi a organizaţiei lui pămînteşti (Psalm 2:1–6). Deci primii ani ai Zilei Domnului au constituit o perioadă de conflicte în timpul căreia Isus s–a dus ‘să subjuge în mijlocul duşmanilor săi’. — Psalm 110:2.

² Noul Rege a repurtat victorii impresionante. După 1914 Satan a încercat să „devoreze“ Regatul nou născut, dar el a fost aruncat din cer în mod ruşinos (Apocalips 12:1–12). Apoi el ‘a făcut război’ cu rămăşiţa celor unşi, dar nu a fost în măsură să–i împiedice pe aceştia ‘să se ridice în picioare’ în 1919, sau să accepte „micul sul“ din mîna lui Isus Cristos (Apocalips 10:8–10, 11; 11:11, 12; 12:17). El nu a putut, de asemenea, să împiedice strîngerea ultimilor membri ai celor 144 000 şi adunarea marii mulţimi care provine din toate naţiunile şi aduce un „serviciu sacru zi şi noapte în (...) templul“ lui Iehova. — Apocalips 7:1–3, 9–15.

³ Într–adevăr, de la 1914 Isus ‘a ieşit victorios’. Totuşi, mai sînt multe de făcut. Isus trebuie încă ‘să–şi desăvîrşească victoria’. El trebuie încă să acţioneze pentru a şterge orice urmă a sistemului de lucruri al lui Satan (Apocalips 6:1, 2; 19:11–21). Ce va însemna pentru fiecare dintre noi această importantă acţiune?

Dezgolirea publică a Babilonului cel Mare

 4. Cum este prezentată în Apocalips religia falsă?

⁴ Distrugerea lumii lui Satan începe cu sfîrşitul religiei false. Apocalipsul prezintă întregul imperiu al religiei false — inclusiv creştinătatea — ca fiind o prostituată, Babilonul cel Mare, care întreţine relaţii imorale cu regii pămîntului şi îmbată omenirea cu fornicaţia ei. Ea însăşi este, de asemenea, beată — într–un mod care provoacă repulsie — deoarece a băut sîngele slujitorilor lui Dumnezeu (Apocalips 17:1–6). Apocalipsul descrie, de asemenea, sfîrşitul acestei vechi prostituate dezgustătoare, şi putem înţelege mai bine ce va însemna acest lucru dacă vom analiza ce s–a întîmplat unei alte prostituate religioase care a existat în secolul al VII–lea î.e.n.

 5, 6. De ce Ierusalimul infidel a căpătat numele de prostituată, şi ce judecată a suferit el din această cauză din partea lui Iehova?

⁵ Această prostituată era oraşul Ierusalim: el trebuia să fie centrul închinării pămînteşti la Iehova, însă Dumnezeu i–a spus: „Prin sîngele pe care l–ai vărsat ai devenit vinovată“ (Ezechiel 22:4). El trebuia să fie şi curat spiritualiceşte, însă se prostituase întreţinîndu–se cu naţiunile. „O, ce plin de furie sînt împotriva ta“, i–a spus Iehova, „pentru toate aceste lucruri pe care le–ai făcut, lucrarea unei femei, a unei prostituate dominatoare!“ — Ezechiel 16:30; 23:1–21; Iacob 4:4.

⁶ Să vedem acum judecata pe care a pronunţat–o Iehova asupra acestui oraş comparat cu o prostituată: „Iată că adun laolaltă pe toţi aceia [naţiunile] care te iubesc cu patimă, faţă de care tu erai plăcută, şi pe toţi aceia pe care i–ai iubit (...) şi ei trebuie să te despoaie de veşminte şi să–ţi ia obiectele frumoase şi să te lase goală şi dezgolită. Şi ei trebuie să–ţi ardă casele cu foc“ (Ezechiel 16:37, 39, 41; 23:25–30). Istoria consemnează ce s–a întîmplat. Babilonienii au venit în 607 î.e.n. şi au jefuit complet Ierusalimul. Poporul lui şi bogăţiile lui au fost luate şi duse în Babilon. Oraşul a fost distrus, iar pămîntul a fost lăsat pustiu. — 2 Cronici 36:17–21.

 7. Care va fi sfîrşitul Babilonului cel Mare?

⁷ Ceva asemănător se va întîmpla cu Babilonul cel Mare. Apocalipsul avertizează astfel: „Aceştia [„regii“ sau conducătorii din prezent, cu care Babilonul cel Mare a comis fornicaţie spirituală] o vor urî pe prostituată, o vor devasta şi dezgoli şi îi vor mînca părţile cărnoase şi o vor arde complet cu foc“ (Apocalips 17:2, 16). Conform cu exemplul Ierusalimului antic, noi ştim ce va însemna acest lucru. Religia falsă va fi distrusă de guvernele naţionale care anterior ‘au iubit–o’. Bogăţiile îi vor fi smulse, iar ea va fi arsă, distrusă complet. Un sfîrşit care se potriveşte unei organizaţii dezgustătoare!

Cerurile s–au întunecat

 8. Ce fel de perioadă va fi pentru omenire necazul cel mare?

⁸ Odată cu distrugerea Babilonului cel Mare, se va intra în „necazul cel mare“ profeţit de Isus (Matei 24:21; Apocalips 7:14). Vorbind despre timpul acela, Apocalipsul spune: „S–a produs un mare cutremur de pămînt; şi soarele a devenit negru ca un sac de păr, şi întreaga lună a devenit ca sîngele şi stelele cerului au căzut pe pămînt“ (Apocalips 6:12, 13). Acest mare cutremur de pămînt este ‘marele cutremur pe pămîntul Israelului’, profeţit de Ezechiel (Ezechiel 38:18, 19; Ioel 3:14–16). Este distrugerea finală a acestui sistem de lucruri rău. Dar în timpul acela se va întîmpla ceva cu soarele, luna şi stelele fizice?

 9, 10. Ce a profeţit Ezechiel în cazul Egiptului, şi cum s–a împlinit profeţia?

⁹ Avertizînd cu privire la iminenta cădere a Egiptului, marea ţară vecină de la sudul Israelului, Ezechiel a spus: „«Şi tu [Faraon] cînd vei fi stins, voi acoperi cerurile şi le voi întuneca stelele. Cît despre soare, îl voi acoperi cu nori, iar luna nu va face să–i strălucească lumina. Toate sursele de lumină din ceruri le voi întuneca din cauza ta şi, în mod sigur, voi pune peste ţara ta negura» este declaraţia Domnului Suveran Iehova.“ — Ezechiel 32:7, 8.

¹⁰ Cînd Faraonul şi armatele lui au căzut, cerurile fizice nu s–au întunecat, însă viitorul Egiptului a devenit foarte întunecat. Aşa cum notează biblistul C.F. Keil „întunericul care urmează [căderii Faraonului] este o reprezentare figurativă a unei stări de totală desperare“. Încetînd pentru totdeauna de a mai fi o putere mondială independentă, Egiptul a fost stăpînit de puterile mondiale care s–au succedat! Azi, cea mai mare parte din teritoriul puterii mondiale antice a faraonilor este guvernată de o naţiune arabă.

11. (a) Ce anume este prefigurat prin ceea ce s–a întîmplat Egiptului? (b) În ce sens va fi complet întunecat viitorul pentru lumea lui Satan în marele necaz?

¹¹ Dar Keil a văzut în profeţia lui Ezechiel încă o semnificaţie. Iată ce scrie el: „Răsturnarea acestei puteri mondiale [a Egiptului] este o prevestire şi un preludiu la răsturnarea, în ziua judecăţii de apoi, a oricărei puteri mondiale lipsite de pietate.“ Lucrul acesta este în esenţă adevărat. După cum se arată în Apocalips, în timpul marelui necaz perspectivele omenirii lipsite de pietate vor fi la fel de întunecate ca ale Egiptului. Va fi ca şi cum soarele nu ar da lumină ziua, iar noaptea cerul va fi ca şi lipsit de orice lumină blîndă a lunii şi fără sclipirile prietenoase ale stelelor. Cei care vor refuza să–i aducă onoare Regelui lui Iehova vor pieri fără să aibă parte de o înmormîntare demnă, cînd călăreţul de pe calul alb îşi va desăvîrşi victoria (Apocalips 19:11, 17–21; Ezechiel 39:4, 17–19). Nu–i de mirare că oamenii lipsiţi de pietate le vor striga „munţilor şi maselor stîncoase: «Cădeţi peste noi şi ascundeţi–ne de faţa Aceluia care şade pe tron şi de urgia Mielului, deoarece a venit marea zi a urgiei lor, şi cine poate să stea în picioare?»“ — Apocalips 6:16, 17; Matei 24:30.

Războiul continuă

12. Cum şi–a manifestat Satan ura faţă de Isus în timpul Zilei Domnului?

¹² Dar ce putem spune despre creştinii din timpul Zilei Domnului? Ei au suferit mult de pe urma războiului continuu dintre Satan şi călăreţul de pe calul alb. Întrucît Satan nu a putut să–l atace pe Isus personal, el şi–a dezlănţuit cu toată forţa furia împotriva rămăşiţei creştinilor unşi şi, mai recent, împotriva marii mulţimi de alte oi care s–au strîns în jurul acestora. După cum Isus i–a prevenit, aceşti creştini sînt „obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui [său]“ (Matei 24:9). Pentru a lupta împotriva lor, Satan s–a folosit de orice armă pe care o are la dispoziţie, inclusiv atacurile gloatelor, întemniţarea, tortura şi asasinatele. — 2 Timotei 3:12.

13. Cum a folosit Satan înşelătoria pentru a lupta împotriva poporului lui Dumnezeu?

¹³ Satan a folosit, de asemenea, cu multă dibăcie, înşelătoria (Efeseni 6:11). Folosindu–se de „puterea înşelătoare a bogăţiei“, el i–a ispitit pe unii ca să încetinească sau chiar să–şi abandoneze serviciul sacru (Matei 13:22; 1 Timotei 6:9, 10). Alţii au fost ademeniţi să comită necurăţenie şi imoralitate (1 Corinteni 5:1, 2). Mulţi alţii trebuie să suporte mari presiuni din cauza „împrejurărilor vieţii“, iar Satan profită de aceasta pentru a încerca să–i ‘împovăreze’ (Luca 21:34). În alte cazuri, el s–a folosit de conflictele de personalitate sau de tendinţele de răzvrătire, pentru a–i distrage de la „lucrurile mai importante“. — Filipeni 1:10; 1 Corinteni 1:11, 12; Iacob 4:1–3.

14, 15. Cum putem ieşi învingători în luptă împotriva lui Satan?

¹⁴ Deci creştinii trebuie să cultive perseverenţă în Ziua Domnului. Unii au eşuat şi fiecare eşec a fost o mică victorie pentru Satan (1 Petru 5:8). Dar cei mai mulţi dintre ei au dat ascultare promisiunii lui Isus: „Cel care va fi perseverat pînă la sfîrşit va fi salvat“ (Matei 24:13). Cu ajutorul lui Iehova, ei au biruit şi i–au bucurat inima lui Iehova. — Proverbe 27:11; 1 Ioan 2:13, 14.

¹⁵ Cu siguranţă că nimeni dintre noi nu vrea să–i dea lui Satan satisfacţia de a ne vedea că abandonăm! De aceea, să urmăm sfatul lui Pavel şi să ne înarmăm cu adevărul, dreptatea şi credinţa, predicînd cu zel vestea bună şi studiind, pentru a ne putea păstra tari în credinţă. De asemenea, să ne rugăm neîntrerupt şi să fim vigilenţi. În acest fel, ‘nu vom fi expuşi nici unei acuzaţii în ziua Domnului nostru Isus Cristos’ (1 Corinteni 1:8; Efeseni 6:10–18; 1 Tesaloniceni 5:17; 1 Petru 4:7). Dimpotrivă, Ziua Domnului va fi pentru noi o sursă de mari binecuvîntări.

Minunate privilegii de serviciu

16. De ce i s–a poruncit lui Ioan  să nu scrie ce au spus cele şapte tunete, şi ce a însemnat lucrul acesta în 1919 pentru creştinii unşi?

¹⁶ În Apocalips 10:3, 4, Ioan  spune că „cele şapte tunete“ şi–au făcut auzite propriile voci. El a vrut să scrie ceea ce auzise, însă iată ce spune el: „Am auzit din cer o voce care spunea: «Sigilează lucrurile pe care le–au spus cele şapte tunete şi nu le scrie»“. Evident că nu era încă timpul să se furnizeze aceste informaţii. Dimpotrivă, lui Ioan  i s–a poruncit să ia micul sul şi să–l mănînce. Se pare că cele şapte tunete reprezintă exprimarea completă a scopurilor lui Iehova (Psalm 29:3; Ioan 12:28, 29; Apocalips 4:5). În 1919, cînd creştinii unşi au mîncat în mod figurativ micul sul, nu sosise încă timpul pentru ei să aibă o înţelegere completă a scopurilor lui Iehova. (Compară Daniel 12:8, 9.) Dar ei au înaintat fără teamă cu înţelegerea pe care o aveau la data aceea şi s–au dovedit demni de a primi ulterior o mai mare lumină.

17. Care sînt cîteva dintre lucrurile pe care Iehova le–a permis poporului său să le înţeleagă în anii care s–au scurs de la 1919 încoace?

¹⁷ Apoi, de–a lungul anilor, ei au primit o înţelegere din ce în ce mai clară a voinţei lui Iehova. De exemplu, ei au înţeles că oile din parabola lui Isus urmau să fie separate de capre încă înainte de Armaghedon (Matei 25:31–46). Ei au înţeles că naşterea Regatului în 1914 era o împlinire a capitolului 12 în Apocalips. Ei au înţeles mai bine importanţa numelui lui Iehova şi au aflat cine erau în realitate cei care constituiau marea mulţime din Apocalips, capitolul 7. Cîtă încredere au dat poporului lui Dumnezeu aceste dezvăluiri progresive! — Proverbe 4:18; 2 Petru 1:19.

18. Ce privilegii excepţionale de serviciu a avut poporul lui Iehova în timpul Zilei Domnului, şi ce asigurare ne dă acest lucru?

¹⁸ În acelaşi timp, Iehova le–a încredinţat slujitorilor săi pămînteşti remarcabile privilegii de serviciu. Într–o viziune, Ioan  a văzut un înger care proclama o veste bună veşnică pentru oameni, un altul care anunţa căderea Babilonului cel Mare şi încă unul care avertiza împotriva primirii semnului fiarei (Apocalips 14:6–10). Deşi îngerii supravegheau, fără îndoială, aceste privilegii divine de serviciu, oamenii, Martorii lui Iehova, erau aceia care anunţau efectiv omenirii aceste mesaje. Ioan  l–a văzut şi pe Isus culegînd „secerişul pămîntului“ (Apocalips 14:14–16). Dar prin intermediul lucrării de predicare a Regatului şi a formării de discipoli, lucrare pe care o îndeplineau supuşii pămînteşti ai acestui Regat, efectua Isus secerişul (Matei 24:14; 28:19, 20). Ce privilegiu este să participăm cu îngerii şi cu Isus Cristos însuşi la această activitate de importanţă vitală! Făcînd astfel, ne simţim într–adevăr în armonie cu marea şi invizibila organizaţie cerească de creaturi spirituale ale lui Iehova.

Ocrotire divină

19. (a) Care va fi punctul culminant al ostilităţii lui Satan faţă de poporul lui Dumnezeu? (b) Cine va învinge în conflictul final decisiv?

¹⁹ Pe măsură ce se apropie sfîrşitul acestei lumi, Satan va exercita asupra creştinilor presiuni din ce în ce mai mari. Punctul culminant al ostilităţii sale îl constituie evenimentele descrise în capitolele 38 şi 39 din Ezechiel, unde Satan poartă în mod profetic numele de Gog din Magog. Potrivit acestei profeţii inspirate, Satan va lansa un atac înverşunat, încercînd să distrugă poporul lui Dumnezeu o dată pentru totdeauna. Va avea el succes? Apocalipsul ne răspunde: „Cele zece coarne [„regii“ sau conducătorii actuali] (...) se vor lupta cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, deoarece el este Domn al domnilor şi Rege a regilor. De asemenea, şi cei chemaţi şi aleşi şi fideli vor învinge cu el“ (Apocalips 17:12, 14). Adevăraţii creştini vor învinge, cu siguranţă, dacă vor rămîne fideli Marelui lor Rege victorios. Cît despre forţele lui Gog, ele vor fi complet distruse. — Ezechiel 39:3, 4, 17–19; Apocalips 19:17–21.

20. Ce binecuvîntări le va aduce creştinilor fideli Ziua Domnului în timpul marelui necaz?

²⁰ Deci Ziua Domnului înseamnă salvare pentru poporul lui Dumnezeu. Celor unşi, care vor fi încă în viaţă ca oameni în timpul marelui necaz, le va fi garantată răsplata cerească şi ei vor fi ferm hotărîţi să–şi încheie viaţa pămîntească cu fidelitate (Apocalips 7:1–3; 2 Timotei 4:6–8). Marea mulţime va supravieţui, de asemenea, iar Isus o „va conduce la izvoarele apelor vieţii. Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii“ ei (Apocalips 7:14, 17). Ce răsplată minunată pentru perseverenţa şi fidelitatea lor!

21. Ce se va întîmpla pe pămînt în timpul Zilei Domnului, după necazul cel mare?

²¹ Atunci Ziua Domnului va intra într–o nouă fază: Regatul milenar al lui Isus Cristos (Apocalips 20:6, 11–15). Fluviul cu apa vieţii, profeţit atît în Apocalips cît şi în Ezechiel, va izvorî din tronul lui Iehova şi va curge spre omenire, iar aceia care vor bea din el vor fi ridicaţi treptat la perfecţiune (Ezechiel 47:1–12; Apocalips 22:1, 2). Hadesul va fi golit, iar miliardelor de morţi li se va da şi lor posibilitatea să bea din acest fluviu. — Ioan 5:28, 29.

22. Ce evenimente importante va trăi omenirea la sfîrşitul Domniei milenare a lui Cristos?

²² La sfîrşitul celor o mie de ani, omenirea va fi fost ridicată la perfecţiune. Atunci va fi momentul potrivit ca Satan să–şi facă ultima apariţie pe scena pămîntească. El va încerca din nou să înşele omenirea, iar unii îl vor urma chiar şi atunci. Aceştia vor purta în mod semnificativ numele de „Gog şi Magog“, deoarece ei vor manifesta acelaşi spirit rău pe care l–a manifestat „mulţimea lui Gog“ din profeţia lui Ezechiel. Dar spiritul lor rebel va fi şters din existenţă pentru totdeauna, cînd aceştia, împreună cu Satan însuşi şi demonii lui, vor fi aruncaţi în simbolicul lac de foc (Apocalips 20:7–10; Ezechiel 39:11). Un viitor cu adevărat luminos îi aşteaptă pe cei care vor rămîne fideli în timpul acelei încercări finale, iar oamenii aduşi la perfecţiune vor deveni atunci una cu organizaţia universală şi dreaptă a lui Iehova Dumnezeu. Iehova Dumnezeu însuşi va fi „totul pentru toţi“. — 1 Corinteni 15:24, 28; Apocalips 20:5.

23. Avînd în vedere timpul în care trăim, ce sfat al lui Pavel este cît se poate de potrivit să i urmeze fiecare dintre noi?

²³ Ce binecuvîntări neînchipuite ne aşteaptă dacă perseverăm. Nu uita că Ziua Domnului a început de mult timp. Lucruri minunate au început deja să se întîmple. Sînt potrivite, aşadar, următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Să nu renunţăm deci să facem ceea ce este excelent, căci, la timpul cuvenit, vom secera dacă nu ne vom extenua“ (Galateni 6:9). Da, să nu renunţăm să facem ceea ce este excelent în Ziua Domnului. Dacă vom persevera, această zi va aduce binecuvîntări eterne fiecăruia dintre noi.

Ai putea explica?

◼ Cu ce va începe distrugerea lumii lui Satan?

◼ Cum îşi va „desăvîrşi victoria“ Isus asupra duşmanilor săi?

◼ Cum a luptat Satan împotriva Martorilor lui Iehova în timpul Zilei Domnului?

◼ De ce binecuvîntări excelente s–a bucurat poporul lui Dumnezeu din 1919 încoace?

◼ Avînd în vedere unde ne aflăm în cursul timpului, ce eşti hotărît să faci tu personal?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Soarta Ierusalimului antic ne arată ce se va întîmpla în curînd cu Babilonul cel Mare