Capitolul 10

O profeţie biblică pe care o vedem împlinindu-se

V-aţi întrebat vreodată de ce este astăzi viaţa atît de diferită de ceea ce era ea în urmă cu un secol? Sub anumite aspecte ea s-a îmbunătăţit. În numeroase ţări tratarea unor boli care altădată erau mortale este un lucru obişnuit, iar majoritatea oamenilor dispun de un nivel de trai pe care strămoşii lor nici nu şi l-ar fi închipuit. Pe de altă parte însă secolul nostru a cunoscut cele mai teribile războaie şi atrocităţi din istorie. Fericirea omenirii, dacă nu chiar existenţa ei, este compromisă de explozia demografică, de poluare şi de stocarea la scară planetară a unui vast arsenal de arme nucleare, bacteriologice şi chimice. De ce este secolul al XX-lea diferit de secolele precedente?

 1. (Inclusiv introducerea.) (a) În ce privinţă diferă secolul al XX-lea de cele precedente? (b) Ce ne va ajuta să înţelegem de ce este epoca noastră atît de diferită de altele?

ACEASTĂ întrebare este în legătură cu o remarcabilă profeţie biblică ce se realizează sub ochii noştri. Fiind o dovadă a inspiraţiei divine a Bibliei, împlinirea acestei profeţii enunţate de către Isus ne descoperă faptul că ne aflăm în ajunul unor dramatice schimbări pe scena mondială. Ce conţine această profeţie, şi de unde ştim că este în curs de realizare?

Marea profeţie a lui Isus

 2, 3. Ce întrebare i-au pus lui Isus discipolii, şi unde găsim răspunsul lui?

² Cu puţin înaintea morţii lui Isus, Biblia ni-i prezintă pe discipolii săi vorbind despre marile construcţii ale templului din Ierusalim, ale căror dimensiuni şi aparentă durabilitate îi impresionau. Atunci Isus le-a zis: „Nu vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun: Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care să nu fie doborîtă.“ — Matei 24:1, 2.

³ Aceste cuvinte aveau de ce să-i surprindă pe discipolii care, puţin după aceea, veniră să-l întrebe pe Isus: „Spune-ne: Cînd vor avea loc aceste lucruri, şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ (Matei 24:3). Răspunsul lui Isus este menţionat în capitolele 24 şi 25 ale Evangheliei lui Matei, precum şi în capitolele 13 din Marcu şi 21 din Luca. Incontestabil, este vorba despre cea mai importantă profeţie enunţată de Isus în decursul vieţii sale pămînteşti.

 4. Ce doreau discipolii să ştie?

⁴ În realitate, discipolii nu se interesau doar de un singur lucru. În primul rînd, ei au întrebat: „Cînd vor avea loc aceste lucruri?“ Cu alte cuvinte: Cînd va fi distrus Ierusalimul şi templul său? Dar ei mai doreau să cunoască şi semnul care va marca prezenţa lui Isus ca Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu, precum şi apropiatul sfîrşit al sistemului de lucruri.

 5. (a) Ce primă împlinire a profeţiei lui Isus a avut loc, dar cînd s-a realizat ea complet? (b) Cum şi-a început Isus răspunsul la întrebarea discipolilor săi?

⁵ În răspunsul său Isus a avut în vedere aceste două întrebări. Multe dintre cuvintele sale s-au realizat în secolul I, în anii care au precedat teribila distrugere a Ierusalimului din anul 70 al erei noastre (Matei 24:4–22). Însă profeţia sa trebuie să îmbrace o semnificaţie mai amplă în viitor, mai precis în epoca noastră. Ce anunţa, aşadar, Isus? Conform versetelor 7 şi 8, mai întîi el a declarat: „Se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat şi va fi lipsă de alimente şi vor fi cutremure de pămînt dintr-un loc în altul. Toate aceste lucruri sînt un început al durerilor strîmtorării.“

 6. La ce profeţie paralelă ne fac să ne gîndim cuvintele lui Isus consemnate în Matei 24:7, 8?

⁶ Nu încape nici o îndoială că prezenţa lui Isus ca Rege ceresc avea să fie marcată de mari tulburări pe pămînt. Lucrul acesta este, de altfel, confirmat şi de viziunea a patru călăreţi ai Apocalipsului, o profeţie paralelă consemnată în această carte (Apocalips 6:1–8). Primul dintre aceşti călăreţi îl reprezintă chiar pe Isus ca pe un rege victorios. Ceilalţi călăreţi în montura lor prefigurează evenimentele care aveau să se producă pe pămînt în momentul cînd Isus avea să–şi înceapă guvernarea: războaie, foamete şi moarte prematură cauzată de diferiţi agenţi. Vedem noi aceste două profeţii împlinindu-se în zilele noastre?

Războaie

 7. Ce prefigura în mod profetic galopul celui de al doilea călăreţ al Apocalipsului?

⁷ Să examinăm aceste profeţii mai îndeaproape. Isus declară mai întîi că „se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat“. Această profeţie anunţă război. Al doilea călăreţ al Apocalipsului prefigurează şi el războiul. Noi citim: „Şi a ieşit un cal de culoarea focului; şi celui care stătea călare pe el i s-a admis să ia pacea de pe pămînt, pentru a se înjunghia unii pe alţii; şi i s-a dat o sabie mare“ (Apocalips 6:4). Dar, avînd în vedere faptul că oamenii se luptă între ei de mii de ani, de ce aceste cuvinte vizează în mod deosebit epoca noastră?

 8. De ce ar trebui să ne aşteptăm ca războiul să constituie un element marcant al semnului?

⁸ Să nu uităm că războaiele nu constituie în sine semnul prezenţei lui Isus. Semnul pretinde ca ansamblul elementelor profetice enumerate de Isus să se împlinească în aceeaşi perioadă de timp. Totuşi, de vreme ce războiul este menţionat în primul rînd, ne putem aştepta ca realizarea acestei părţi a semnului să se impună atenţiei. Şi trebuie să recunoaştem că războaiele secolului al XX-lea sînt fără precedent.

 9, 10. Cum au început să se realizeze profeţiile referitoare la războaie?

⁹ Nici unul dintre războaiele trecutului, oricît de crud şi distrugător ar fi fost, nici nu s-a apropiat măcar, în ce priveşte distrugerile, de cele două războaie mondiale din secolul al XX-lea. Primul le-a costat viaţa pe aproximativ 14 milioane de persoane, cifră superioară populaţiei multor ţări. Nu încape nici o îndoială că «s-a admis să se ia pacea de pe pămînt, pentru a se înjunghia unii pe alţii».

¹⁰ Conform profeţiei, personajul războinic care este al doilea călăreţ al Apocalipsului primeşte „o sabie mare“. Ce simbolizează aceasta? Că armele de război aveau să devină mult mai eficiente. Cu ajutorul tancurilor, al aviaonelor, al gazelor de luptă, al submarinelor, al artileriei capabile să lanseze obuze la mai mulţi kilometri, omul a devenit mai iscusit în a–şi ucide semenii. De la primul conflict mondial comunicaţiile radio, radarul, rachetele sofisticate, armele chimice şi bacteriologice, aruncătoarele de flăcări, napalmul, noile tipuri de bombe, rachetele balistice intercontinentale, submarinele nucleare, avioanele de înaltă tehnologie şi enormele cuirasate au făcut ca «sabia mare» să fie şi mai distrugătoare.

Un început al durerilor strîmtorării

11, 12. În ce sens primul război mondial nu a fost decît „un început al durerilor strîmtorării“?

¹¹ Primele versete ale profeţiei lui Isus se încheie prin cuvintele: „Aceste lucruri sînt un început al durerilor strîmtorării.“ Lucrul acesta a fost deosebit de adevărat cu privire la primul război mondial, al cărui sfîrşit, în 1918, n-a adus o pace durabilă. El a fost numaidecît urmat de conflicte mai limitate, dar foarte violente, în Etiopia, în Libia, în Spania, în Rusia, în India, precum şi în alte ţări. Apoi a izbucnit cel de al doilea război mondial, un conflict înspăimîntător care a secerat aproape 50 de milioane de vieţi printre soldaţi şi civili.

¹² În ciuda acordurilor de pace sporadice şi a cîtorva momente de acalmie, omenirea este şi acum o victimă a războiului. Un raport întocmit în 1987 stabileşte că din 1960 au avut loc 81 de conflicte majore care au făcut 12 555 000 de victime, bărbaţi, femei şi copii. În anul 1987 s-au înregistrat mai multe războaie decît în oricare an din istorie.​¹ În plus, cheltuielile militare, care se ridică astăzi la 1 000 de miliarde de dolari pe an, apasă greu asupra economiei mondiale.​² Profeţia lui Isus, care anunţă că „se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat“, este într-adevăr în curs de împlinire. Calul roşu al războiului îşi continuă în mod nemilos galopul de jur-împrejurul globului. Dar să vedem acum al doilea aspect al semnului.

Lipsă de alimente

13. Ce evenimente tragice a anunţat Isus, şi cum este sprijinită profeţia sa de către viziunea referitoare la cel de al treilea călăreţ, al Apocalipsului?

¹³ Isus a făcut următoarea prezicere: „Şi va fi lipsă de alimente (. . .) dintr-un loc în altul.“ Aşa cum se poate vedea, aceste cuvinte corespund galopului celui de al treilea dintre cei patru călăreţi ai Apocalipsului. Despre el noi citim: „Am văzut şi iată un cal negru; şi cel care stătea călare pe el avea o balanţă în mînă. Şi am auzit un glas ca din mijlocul celor patru creaturi vii, zicînd: «Un litru de grîu pentru un dinar şi trei litri de orz pentru un dinar; şi să nu faci rău uleiului de măsline şi vinului»“ (Apocalips 6:5, 6). Incontestabil — mari lipsuri de alimente!

14. Ce crize importante de alimente au survenit din 1914 încoace, împlinind astfel profeţia lui Isus?

¹⁴ S-ar putea oare ca această profeţie să fie în curs de împlinire, de vreme ce unele ţări beneficiază de un ridicat nivel de viaţă? O simplă privire asupra situaţiei mondiale risipeşte orice îndoială. Pe tot parcursul istoriei foametea a mers mînă în mînă cu războaiele şi catastrofele naturale. Nu este, aşadar, deloc surprinzător faptul că foametea este caracteristică secolului al XX-lea, care a suferit peste măsură de multe războaie şi catastrofe. Din 1914 încoace, această plagă a lovit numeroase regiuni ale globului, înregistrîndu- se peste 60 de importante crize alimentare, şi aceasta în locuri îndepărtate unele de altele cum ar fi Grecia, Ţările de Jos, U.R.S.S., Nigeria, Ciad, Chile, Peru, Bangladesh, Bengal, Kampuchia, Etiopia şi Japonia.​³ Unele dintre aceste crize de alimente au durat mai mulţi ani, făcînd milioane de victime.

15, 16. Ce fel de lipsă alimentară a făcut, de asemenea, ravagii în epoca noastră?

¹⁵ Deşi crizele alimentare majore aveau de obicei un mare răsunet, în final ele încetau, iar supravieţuitorii reveneau, încetul cu încetul, la un mod de viaţă relativ normal. Însă un alt fel de foamete, şi mai sinistră, îşi face apariţia în secolul al XX-lea. Mai puţin spectaculoasă, ea trece adesea neobservată, în ciuda persistenţei ei an de an. Este vorba de flagelul malnutriţiei. Acest serios flagel, care afectează o cincime a populaţiei mondiale, face între 13 şi 18 milioane de victime anual.​⁴

¹⁶ Cu alte cuvinte, tipul acesta de foamete înghite tot la două zile un număr de oameni egal cu numărul victimelor bombei atomice lansate asupra Hiroşimei. Tot la doi ani numărul deceselor cauzate de foamete este mai mare decît acela al soldaţilor căzuţi în cele două războaie mondiale. A existat, aşadar, „lipsă de alimente (. . .) dintr-un loc în altul“ din 1914 încoace? Fără discuţie!

Cutremure de pămînt

17. Ce devastator cutremur de pămînt s-a produs imediat după 1914?

¹⁷ La 13 ianuarie 1915, în timp ce primul război mondial bîntuia de abia cîteva luni, un cutremur de pămînt a zguduit munţii Abruzzi din Italia, făcînd 32 610 victime. Această teribilă catastrofă ne aminteşte că, la prezenţa lui Isus, războaiele şi lipsurile de alimente trebuie să fie însoţite de „cutremure de pămînt dintr-un loc în altul“. La Fel ca războiul şi foametea, cutremurul din munţii Abruzzi nu era decît „un început al durerilor strîmtorării“.a

18. Cum s-a realizat profeţia lui Isus referitoare la cutremurele de pămînt?

¹⁸ Secolul al XX-lea a fost secolul cutremurelor de pămînt. Dezvoltarea mijloacelor de informaţii a dat oamenilor posibilitatea să ia repede cunoştinţă despre ravagiile provocate de ele. Iată cîteva cifre: În 1920 un seism a costat viaţa a 200 000 de oameni în China; în 1923 un altul a făcut aproximativ 99 300 victime în Japonia. În 1935 un alt cutremur a ucis 25 000 de persoane într-o regiune care, actualmente, aparţine Pakistanului, în timp ce, în 1939, 32 700 de persoane şi-au pierdut viaţa într-un seism în Turcia. În Peru, în 1970, un cutremur de pămînt a cauzat moartea a 66 800 de persoane, iar în 1976 aproximativ 240 000 de persoane (800 000 conform altor surse) au pierit la Tangşan în China. În timpurile mai apropiate nouă, în 1988, un violent seism a costat viaţa a 25 000 de persoane în Armenia.b S-ar putea oare pune la îndoială faptul că „cutremure de pămînt“ s-au produs „dintr-un loc în altul“? ​⁶

«Plagă mortală»

19. Ce alt aspect al semnului, ilustrat prin cel de al patrulea călăreţ din Apocalips, a anunţat Isus?

¹⁹ Profeţia lui Isus mai comportă un aspect: bolile. În consemnarea sa, evanghelistul Luca citează cuvintele lui Isus, spunînd: „Şi, dintr-un loc în altul epidemii“ (Luca 21:11). Şi aici această declaraţie este în armonie cu viziunea profetică referitoare la cei patru călăreţi ai Apocalipsului. Al patrulea călăreţ se numeşte Moartea şi reprezintă diferitele cauze ale morţii premature, inclusiv «plaga mortală (. . .) şi fiarele sălbatice ale pămîntului». — Apocalips 6:8.

20. Ce epidemie teribilă a împlinit parţial profeţia lui Isus referitoare la «ciume»?

²⁰ În 1918 şi 1919 peste un miliard de oameni au contractat gripa spaniolă şi 20 de milioane au murit. Această boală a pretins un mult mai greu tribut în vieţi omeneşti decît războiul cel mare însuşi.​⁷ În plus, «plaga mortală» sau «ciuma» continuă să lovească generaţia actuală, în ciuda remarcabilelor progrese ale medicinei. De ce oare? Printre altele, deoarece ţările cele mai sărace nu beneficiază întotdeauna de progresele ştiinţei. Oamenii săraci suferă şi mor de boli pe care nu le pot trata din lipsă de bani.

21, 22. În ce sens atît ţările bogate, cît şi cele sărace suferă de «plaga mortală»?

²¹ Astfel, în jur de 150 de milioane de oameni sînt atinşi de malarie şi 200 de milioane suferă de bilharzioză. Boala lui Chagas o au aproximativ 10 milioane de persoane. Patruzeci de milioane sînt atinşi de cecitatea rîurilor. În fiecare an milioane de copii mor din cauza diareei acute.​⁸ Tuberculoza şi lepra figurează şi astăzi printre afecţiunile greu de rezolvat. Dar cei care suferă în cea mai mare măsură de pe urma «epidemiilor» care bîntuie „dintr-un loc în altul“ sînt săracii acestei lumi.

²² Nici oamenii înstăriţi însă nu sînt la adăpost. Gripa, de exemplu, îi loveşte atît pe săraci cît şi pe bogaţi. În 1957 o formă de gripă a ucis 70 000 de oameni numai în Statele Unite. În Germania se estimează că o persoană din şase va contracta mai devreme sau mai tîrziu un cancer.​⁹ În plus, bolile sexual-transmisibile îi ating atît pe bogaţi, cît şi pe săraci. Blenoragia, boală contagioasă considerată ca fiind cea mai frecventă în Statele Unite, loveşte în anumite regiuni ale Africii pînă la 18,9% din populaţie.​¹⁰ Sifilisul, infecţiile cu Chlamidiae şi herpesul genital nu sînt decît alte «ciume» pandemice transmise pe cale sexuală.

23. Ce «plagă mortală» s-a impus nu de mult pe prima pagină a ziarelor?

²³ În ultimii ani SIDA, o altă «plagă mortală», a îmbogăţit şi ea lista «ciumelor». SIDA a devenit terorizantă, deoarece la ora cînd s-au scris aceste rînduri nu s-a întrevăzut nici un remediu pentru această afecţiune care face din ce în ce mai multe victime. Doctorul Jonathan Mann, director al Programului Special pentru SIDA din cadrul OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), a declarat: „Se estimează că astăzi cifra totală a purtătorilor virusului imuneficienţei umane (HIV) se situează între cinci şi zece milioane.“​¹¹ Conform raportului, virusul SIDA face cîte o nouă victimă în fiecare minut. Incontestabil, aceasta este o «plagă mortală»! Să analizăm acum un alt aspect al profeţiei: moartea provocată de animale sălbatice.

„Fiarele sălbatice ale pămîntului“

24, 25. (a) Despre ce fel de „animale sălbatice“ a vorbit profetul Ezechiel? (b) Ce spune Isus despre «animalele sălbatice» care vor fi active pe pămînt în timpul prezenţei sale?

²⁴ Cînd ziarele zilelor noastre vorbesc despre animalele sălbatice, o fac pentru a semnala speciile ameninţate cu dispariţia sau pe cale de dispariţie. „Fiarele sălbatice ale pămîntului“ sînt cele care ar avea de ce să se teamă de om şi nu invers. Cu toate acestea, în unele ţări animalele sălbatice, cum ar fi tigrii în India, cauzează încă, cu regularitate, pierderi de vieţi omeneşti.

²⁵ Biblia ne atrage însă atenţia asupra unor animale sălbatice de alt gen, animale care, în ultimii ani, au dat naştere unei reale frici. Profetul Ezechiel i-a asemănat pe oamenii violenţi cu animalele sălbatice atunci cînd a declarat: „Prinţii lui din mijlocul lui sînt ca lupii care sfîşie prada, vărsînd sînge, distrugînd suflete cu scopul de a obţine un cîştig nedrept“ (Ezechiel 22:27). Cînd Isus anunţa o «creştere a nelegiuirii», el prevedea în realitate că «animalele sălbatice» de felul acesta vor intra în acţiune pe pămînt în timpul prezenţei sale (Matei 24:12). Scriitorul biblic Pavel adaugă că, „în zilele din urmă“, oamenii vor fi „iubitori de bani (. . .) fără stăpînire de sine, cruzi, neiubitori de bine“ (2 Timotei 3:1–3). S-a constatat oare lucrul acesta din 1914 încoace?

26–28. Ce rapoarte provenind din întreaga lume dovedesc faptul că «animalele sălbatice» ucigătoare dau tîrcoale pe pămînt?

²⁶ Categoric. Dacă locuiţi la oraş, ştiţi deja că aşa stau lucrurile în aproape toate oraşele mari ale planetei. În cazul că vă îndoiţi de aceste lucruri, examinaţi aceste cîteva extrase din ziare recente. Columbia: „Poliţia a înregistrat anul trecut (. . .) aproximativ 10 000 de asasinate şi 25 000 de atacuri cu mîna înarmată.“ Victoria, Australia: „O fulgerătoare înmulţire a delictelor grave.“ Statele Unite: „Spre un număr record de crime la New York.“ „Anul trecut, dintre oraşele mari cu cea mai înaltă rată de asasinate, Detroitul (Michigan) a depăşit Gary (Indiana), înregistrînd 58 de crime la 100 000 de locuitori.“

²⁷ Zimbabwe: „Uciderea copiilor mici atinge un nivel critic.“ Brazilia: „Criminalitatea este atît de mare, iar armele atît de obişnuite, încît violenţa din faptul divers nu mai trezeşte nici o reacţie.“ Noua Zeelandă: „Agresiunile sexuale şi violenţa constituie mereu principala preocupare a poliţiei.“ „Violenţa printre neo-zeelandezi nu poate fi calificată nicidecum altfel decît barbarie.“ Spania: „Spania în luptă cu criminalitatea în creştere.“ Italia: „După cîteva înfrîngeri, Mafia siciliană renaşte din propria-i cenuşă, declanşînd un val de asasinate.“

²⁸ Acestea nu sînt decît cîteva dintre citatele din ziare apărute cu puţin înaintea publicării acestei cărţi. Evident că „fiarele sălbatice“ dau astăzi tîrcoale pe întregul pămînt, semănînd frica şi nesiguranţa.

Predicarea veştii bune

29, 30. Conform profeţiei lui Isus, în ce situaţie se află creştinătatea pe plan religios?

²⁹ Care avea să fie starea religiilor pe parcursul perioadei care avea să marcheze prezenţa lui Isus? Isus a profeţit pe de-o parte amplificarea activităţii religioase: „Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi vor induce în eroare pe mulţi“ (Matei 24:11). Pe de altă parte, el a prezis că, în ansamblul creştinătăţii, interesul oamenilor faţă de Dumnezeu va fi în declin: „Iubirea celor mai mulţi se va răci.“ — Matei 24:12.

³⁰ Aceste declaraţii descriu în mod exact ceea ce se petrece astăzi în sînul creştinătăţii. Pe de-o parte, bisericile proeminente sînt periclitate pretutindeni, părăsite de credincioşi. În ţările Europei de Nord şi în Anglia, ţări puternic ancorate în protestantism, religia este practic moartă. În acelaşi timp, Biserica Catolică are de înfruntat şi ea o penurie de preoţi şi indiferenţa enoriaşilor. Pe de altă parte, asistăm la o crescîndă mişcare religioasă marginală. Cultele de inspiraţie orientală proliferează, în timp ce predicatori avizi storc milioane de dolari de la telespectatori.

31. Care profeţie a lui Isus ne ajută să-i identificăm pe adevăraţii creştini în zilele noastre?

³¹ Ce vom spune acum despre adevăratul creştinism, acela pe care l-a predat Isus ca învăţătură şi pe care l-au predicat apostolii săi? El avea să existe mereu pe parcursul prezenţei lui Isus; dar cum avea să fie recunoscut? Datorită anumitor caracteristici. În marea sa profeţie, Isus a menţionat una dintre ele: Creştinii se vor angaja într-o lucrare mondială de predicare, lucru pe care l-a anunţat în următorii termeni: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul.“ — Matei 24:14.

32. Care este unica grupare ce împlineşte profeţia lui Isus consemnată în Matei 24:14?

³² Această predicare atinge în prezent proporţii extraordinare. Astăzi, mişcarea religioasă cunoscută sub numele de Martorii lui Iehova se consacră celei mai intense lucrări de predicare din toată istoria creştinismului (Isaia 43:10, 12). Din 1919, în timp ce principalele religii ale creştinătăţii politizau, aducîndu–şi aportul lor la sprijinirea Societăţii Naţiunilor, care de fapt era destinată eşecului, Martorii lui Iehova se pregăteau în vederea acestei campanii mondiale de predicare.

33, 34. Ce extindere a ajuns să aibă predicarea veştii bune a Regatului în lume?

³³ Pe vremea aceea, Martorii lui Iehova nu erau decît aproximativ 10 000 la număr, dar ei erau conştienţi de amploarea sarcinii care îi aştepta şi au început s-o îndeplinească în mod curajos. Înţelegînd faptul că separarea clerului de laici este contrară Bibliei şi modelului apostolic, ei îi învaţă pe toţi oamenii, fără excepţie, să vorbească semenilor lor despre Regatul lui Dumnezeu. Ei au devenit astfel o organizaţie de predicatori.

³⁴ Cu timpul, aceşti predicatori trebuiau să facă faţă unei opoziţii virulente. În Europa ei au fost ţinta diferitelor tipuri de regimuri totalitare. În Statele Unite şi în Canada ei au dus lupte judiciare şi au înfruntat gloatele. În alte ţări ei au trebuit să facă faţă fanaticelor prejudecăţi religioase şi persecuţiilor barbare din partea unor dictatori tiranici. În anii din urmă ei au trebuit să ţină seama de manifestarea crescîndă a scepticismului şi a înclinaţiei spre plăceri. Ei s-au dovedit însă perseverenţi, astfel încît, la ora actuală, ei sînt în număr de peste trei milioane şi jumătate, în 212 ţări. Vestea bună nu a cunoscut niciodată pînă acum o asemenea răspîndire. Nu este oare aceasta o împlinire magistrală a acestui element al semnului?

Ce semnificaţie au toate acestea?

35. (a) Cum a contribuit împlinirea actuală a profeţiilor la demonstrarea faptului că Biblia este o carte de inspiraţie divină? (b) Ce semnificaţie are pentru epoca noastră împlinirea semnului prezentat de Isus?

³⁵ Noi putem afirma fără nici o umbră de îndoială că sîntem martori ai împlinirii marelui semn prezentat de Isus. Aceasta este o dovadă în plus că Biblia a fost într-adevăr inspirată de Dumnezeu. Nici un om n-ar fi putut prezice cu atît timp înainte evenimentele care aveau să se deruleze în secolul nostru al XX-lea. Astfel, realizarea acestui semn are semnificaţia faptului că noi trăim în epoca prezenţei lui Isus şi a încheierii sistemului de lucruri (Matei 24:3). Ce importanţă are aceasta? Ce implică prezenţa lui Isus? Ce este sistemul de lucruri care se încheie? Pentru a cunoaşte aceste lucruri trebuie să examinăm o altă dovadă solidă a faptului că Biblia este o carte de inspiraţie divină: remarcabila ei armonie internă. Această examinare, care constituie obiectul capitolului următor, ne va arăta, de asemenea, în ce fel se apropie chiar în acest moment tema centrală a Bibliei de extraordinarul ei apogeu.

[Note de subsol]