Cartea biblică numărul 57 — Filimon

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Roma

Data încheierii scrierii: aprox. 60, 61 e.n.

 1. Care sunt câteva caracteristici ale scrisorii către Filimon?

ACEASTĂ scrisoare plină de tact şi de iubire a lui Pavel este de mare interes pentru creştinii de astăzi. Ea este cea mai scurtă dintre scrisorile ‘apostolului naţiunilor’. În toată Biblia, numai scrisorile a doua şi a treia ale lui Ioan conţin mai puţin material decât ea. De asemenea, aceasta este singura scrisoare „particulară“ a lui Pavel, în sensul că n-a fost adresată oficial unei congregaţii sau unui supraveghetor, ci unei persoane particulare. Ea tratează problema specială pe care Pavel dorea s-o discute cu Filimon, un creştin după cât se pare înstărit, ce locuia chiar în centrul Asiei Mici, în oraşul frigian Colose (Rom. 11:13).

 2. În ce împrejurări a fost scrisă scrisoarea către Filimon şi cu ce scop?

² Scopul acestei scrisori este arătat cu claritate: În timpul primei detenţii la Roma (59–61 e.n.), Pavel avusese multă libertate în ce priveşte predicarea Regatului lui Dumnezeu. Printre cei ce au reacţionat la predicarea lui s-a aflat şi Onisim, un sclav care fugise din casa lui Filimon, prietenul lui Pavel. Onisim a devenit creştin, iar Pavel a decis, cu consimţământul acestuia, să-l trimită înapoi la Filimon. Cu această ocazie, Pavel a scris scrisorile sale către congregaţiile din Efes şi Colose. În aceste două scrisori, el le-a dat atât creştinilor care erau sclavi, cât şi celor care erau proprietari de sclavi unele sfaturi utile cu privire la modul corect de a se comporta unii cu alţii (Ef. 6:5–9; Col. 3:22—4:1). De asemenea, Pavel i-a scris o scrisoare şi lui Filimon, în care a intervenit personal în favoarea lui Onisim. Pavel a scris-o cu mâna lui, ceea ce nu obişnuia să facă (Filim. 19). Această notă personală a dat mai multă greutate rugăminţii sale.

 3. Când a fost scrisă foarte probabil scrisoarea către Filimon, şi prin cine a fost trimisă?

³ Această scrisoare a fost scrisă foarte probabil în jurul anilor 60, 61 e.n., deoarece se pare că Pavel predicase mai mult timp la Roma şi îi convertise pe unii la creştinism. De asemenea, întrucât în versetul 22 apostolul îşi exprimă speranţa că va fi eliberat, putem trage concluzia că el era întemniţat de câtva timp când a scris scrisoarea. Se pare că aceste trei scrisori — cea adresată lui Filimon şi cele adresate congregaţiilor din Efes şi Colose — au fost trimise prin Tihic şi Onisim (Ef. 6:21, 22; Col. 4:7–9).

 4. Ce dovezi susţin identitatea scriitorului şi autenticitatea scrisorii către Filimon?

⁴ Chiar din primul verset reiese clar că această scrisoare a fost scrisă de Pavel, numele lui fiind menţionat aici. El a fost recunoscut de Origene şi de Tertulian ca fiind scriitorul acestei cărţi.a Autenticitatea scrisorii este susţinută şi de faptul că ea apare, împreună cu alte scrisori ale lui Pavel, în Fragmentul Muratorian, din secolul al II-lea e.n.

CONŢINUTUL SCRISORII CĂTRE FILIMON

 5. a) Cu ce salutări şi laude începe scrisoarea? b) Ce îi spune Pavel lui Filimon despre sclavul său Onisim?

⁵ Onisim este trimis înapoi la stăpânul său, nu ca sclav, ci „mai mult decât un sclav“ (v. 1–25). Pavel le transmite salutări călduroase lui Filimon, Apfiei, „sora noastră“, lui Arhip, „tovarăşul nostru de luptă“, şi congregaţiei din casa lui Filimon. El îl laudă pe Filimon (al cărui nume înseamnă „Iubitor“) pentru iubirea şi credinţa lui faţă de Domnul Isus şi faţă de sfinţi. Vestea despre iubirea lui Filimon i-a adus lui Pavel multă bucurie şi mângâiere. Pavel, un om în vârstă şi întemniţat, îi vorbeşte cu o mare libertate de exprimare despre „copilul“ său, Onisim, căruia îi devenise „tată“ când era în lanţuri. Mai înainte, Onisim (al cărui nume înseamnă „Folositor“) nu-i fusese de folos lui Filimon, dar de data aceasta îi era de folos atât lui Filimon, cât şi lui Pavel (v. 2, 10).

 6. Cum îl sfătuieşte Pavel pe Filimon să-l primească pe Onisim, şi ce raţionament plin de tact foloseşte el?

⁶ Apostolul ar fi vrut să-l oprească la el pe Onisim, ca să-i slujească în închisoare, dar nu voia să facă lucrul acesta fără acordul lui Filimon. De aceea, i l-a trimis înapoi, dar „nu ca sclav, ci mai mult decât un sclav: ca frate iubit“. Pavel îl roagă pe Filimon să-l primească pe Onisim cu drag, aşa cum l-ar primi chiar pe el. Dacă Onisim îi făcuse vreun rău, Filimon trebuia să pună aceasta în socoteala lui Pavel, fiindcă, spune apostolul, „tu îmi eşti dator cu tine însuţi“ (v. 16, 19). Pavel spera să fie eliberat în scurt timp şi să-l viziteze pe Filimon. În încheiere, el adresează salutări.

DE CE ESTE DE FOLOS

 7. Cum a rămas Pavel fidel înaltei sale chemări de apostol în legătură cu Onisim?

⁷ Aşa cum reiese din această scrisoare, Pavel nu a predicat o „evanghelie socială“, încercând să desfiinţeze sistemul de atunci şi formele lui de organizare, cum ar fi sclavia. El nu i-a declarat liberi în mod arbitrar nici chiar pe sclavii creştini, ci, mai degrabă, l-a trimis pe sclavul fugar Onisim la stăpânul său, Filimon. Aceasta însemna ca Onisim să facă o călătorie de peste 1 400 de kilometri, de la Roma la Colose. Astfel, Pavel a rămas fidel înaltei sale chemări de apostol, ocupându-se numai de misiunea divină de a ‘predica regatul lui Dumnezeu şi de a învăţa lucrurile privitoare la Domnul Isus Cristos’ (Fap. 28:31; Filim. 8, 9).

 8. Ce aplicare practică a principiilor creştine ilustrează scrisoarea către Filimon?

⁸ Scrisoarea către Filimon dezvăluie iubirea şi unitatea care domneau în mijlocul creştinilor din secolul I. Din ea aflăm că primii creştini îşi ziceau „frate“ şi „soră“ (Filim. 2, 20). În plus, ea le arată creştinilor de astăzi cum să aplice în mod practic principiile creştine în cazul fraţilor de credinţă. La Pavel vedem o mare iubire faţă de fraţi, respect faţă de oameni şi faţă de proprietatea altora, mult tact şi o umilinţă demnă de laudă. În loc să se folosească de marea autoritate pe care o avea ca supraveghetor de frunte al congregaţiei creştine şi să-l constrângă pe Filimon să-l ierte pe Onisim, Pavel a apelat cu umilinţă la Filimon pe baza iubirii creştine şi a prieteniei lor. Supraveghetorii de astăzi pot trage foloase din modul plin de tact în care Pavel i s-a adresat lui Filimon.

 9. Ce precedent de mare valoare pentru creştinii de astăzi a stabilit Filimon când a satisfăcut cererea lui Pavel?

⁹ Evident, Pavel se aştepta ca Filimon să-i îndeplinească cererea şi să aplice cuvintele lui Isus din Matei 6:14 şi cele spuse de el însuşi în Efeseni 4:32. În mod asemănător, de la creştinii de astăzi se aşteaptă să fie buni şi să ierte un frate care le-a greşit. Dacă Filimon a putut să ierte un sclav al cărui proprietar era, având dreptul legal de a-l trata cu asprime dacă dorea, cu atât mai mult creştinii de astăzi ar trebui să poată ierta un frate care le-a greşit.

10. Cum este evidentă acţiunea spiritului lui Iehova în scrisoarea către Filimon?

¹⁰ În scrisoarea adresată lui Filimon este foarte evidentă acţiunea spiritului lui Iehova. Aceasta este dezvăluită de modul plin de tact în care a tratat Pavel o problemă foarte delicată. De asemenea, ea iese în evidenţă din empatia, afecţiunea tandră şi încrederea într-un colaborator creştin pe care le-a manifestat Pavel. În sfârşit, ea se vede din faptul că scrisoarea către Filimon, la fel ca celelalte scrisori din Sfintele Scripturi, transmite principii creştine, promovează unitatea creştină şi preamăreşte iubirea şi credinţa ce abundă printre ‘cei sfinţi’, care speră în Regatul lui Dumnezeu şi reflectă prin conduita lor bunătatea iubitoare a lui Iehova (v. 5).

[Notă de subsol]