Prima carte a lui Samuel

14 Într-o zi, Ionatan,+ fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care îi purta armele: „Hai să trecem la avanpostul filistenilor, aflat pe partea cealaltă”. Dar nu i-a spus nimic tatălui său. 2 Saul stătea la marginea Ghibeei,+ sub rodiul din Migron, și cu el erau aproximativ 600 de bărbați.+ 3 (Și Ahia, fiul lui Ahitub,+ fratele lui Icabod,+ fiul lui Fineas,+ fiul lui Eli,+ care era preotul lui Iehova la Șilo,+ purta efodul.)+ Soldații nu știau că Ionatan plecase. 4 Una dintre trecătorile prin care Ionatan încerca să treacă pentru a ajunge la avanpostul filistenilor avea o stâncă în formă de dinte de-o parte și o stâncă în formă de dinte de cealaltă parte. Numele uneia era Boțeț, iar numele celeilalte era Sene. 5 O stâncă se înălța ca un stâlp la nord, în fața Micmașului, iar cealaltă, la sud, în fața Ghebei.+

6 Ionatan i-a zis scutierului său: „Hai să trecem la avanpostul acestor necircumciși.+ Poate că Iehova va acționa în folosul nostru, căci nimic nu-l poate împiedica pe Iehova să salveze prin mulți sau prin puțini”.+ 7 Și scutierul său i-a spus: „Fă tot ce te îndeamnă inima. Îndreaptă-te oriunde vrei și eu te voi urma oriunde te îndeamnă inima să mergi”. 8 Atunci Ionatan a zis: „Vom trece la oamenii aceia și ne vom arăta lor. 9 Dacă ne vor zice: «Stați pe loc până când venim la voi!», vom sta unde suntem și nu vom urca la ei. 10 Dar, dacă ne vor zice: «Urcați la noi!», atunci vom urca, fiindcă Iehova îi va da în mâna noastră. Acesta va fi semnul pentru noi”.+

11 Atunci amândoi li s-au arătat celor din avanpostul filistenilor. Și filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns”.+ 12 Apoi oamenii din avanpost le-au zis lui Ionatan și scutierului său: „Urcați la noi și v-arătăm noi vouă!”.+ Ionatan i-a zis imediat scutierului său: „Urmează-mă, fiindcă Iehova îi va da în mâna Israelului”.+ 13 Și Ionatan s-a cățărat cu mâinile și cu picioarele, iar scutierul său era în urma lui. Și filistenii cădeau sub loviturile lui Ionatan, iar scutierul său îi omora în urma lui. 14 În primul atac al lui Ionatan și al scutierului său au fost uciși aproximativ 20 de oameni pe o suprafață de aproape o jumătate de pogon de pământ*.

15 Atunci groaza i-a cuprins pe cei din tabăra de pe câmp și pe toți oamenii din avanpost. Chiar și cetele de prădători+ s-au îngrozit. Pământul s-a cutremurat și Dumnezeu i-a făcut să se îngrozească. 16 Străjerii lui Saul care erau în Ghibea+ din Beniamin s-au uitat și iată: era haos în toată tabăra inamică.+

17 Saul le-a spus soldaților care erau cu el: „Faceți, vă rog, numărătoarea și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru”. Când au făcut numărătoarea, au văzut că Ionatan și scutierul său lipseau. 18 Saul i-a spus atunci lui Ahia:+ „Adu aici Arca adevăratului Dumnezeu!”. (Căci Arca adevăratului Dumnezeu era la vremea* aceea la israeliți.) 19 Și, în timp ce Saul îi vorbea preotului, haosul din tabăra filistenilor devenea tot mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Oprește-te din ce faci!”*. 20 Astfel, Saul și toți soldații care erau cu el s-au adunat și s-au dus la locul luptei. Acolo au văzut că filistenii își întorseseră sabia unii împotriva altora și că era o învălmășeală foarte mare. 21 În plus, evreii care mai înainte li se alăturaseră filistenilor și urcaseră împreună cu ei în tabără treceau de partea Israelului, care era condus de Saul și de Ionatan. 22 Și toți bărbații Israelului care se ascunseseră+ în regiunea muntoasă a lui Efraim au auzit că filistenii o luaseră la fugă și au pornit și ei să-i urmărească în luptă. 23 Astfel, Iehova a salvat Israelul în ziua aceea,+ iar lupta s-a întins până la Bet-Aven.+

24 Bărbații Israelului erau epuizați în ziua aceea, pentru că Saul îi pusese să jure: „Blestemat este omul care va mânca ceva* înainte de a se însera și înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei!”. Astfel, nimeni n-a mâncat nimic.+

25 Toți soldații* au intrat în pădure, unde era miere pe pământ. 26 Când au intrat în pădure, ei au văzut mierea curgând, dar nimeni nu a luat din ea să mănânce, fiindcă se temeau din cauza jurământului. 27 Dar Ionatan nu auzise când tatăl său îi pusese pe soldați să jure,+ astfel că a întins vârful toiagului care era în mâna sa și l-a înmuiat într-un fagure de miere. Când și-a dus mâna înapoi la gură, ochii i s-au luminat. 28 Atunci cineva a zis: „Tatăl tău a pus soldații sub jurământ și a spus: «Blestemat este omul care va mânca astăzi ceva!».+ Iată de ce soldații sunt atât de obosiți”. 29 Însă Ionatan a zis: „Tatăl meu a adus o mare nenorocire asupra țării. Uitați-vă cum mi s-au luminat ochii fiindcă am gustat un pic de miere! 30 Ar fi fost mult mai bine dacă soldații ar fi mâncat+ astăzi din prada pe care au găsit-o la dușmanii lor! Atunci măcelul în rândul filistenilor ar fi fost și mai mare”.

31 În ziua aceea, ei i-au bătut pe filisteni de la Micmaș până la Aialon.+ Și soldații erau foarte obosiți. 32 Atunci ei s-au repezit cu lăcomie asupra prăzii. Au luat oi, vite și viței și le-au înjunghiat pe pământ și au început să mănânce carne cu sânge.+ 33 Saul a fost înștiințat: „Iată, soldații păcătuiesc împotriva lui Iehova mâncând carne cu sânge”.+ Atunci el a zis: „Ați fost infideli. Rostogoliți imediat la mine o piatră mare!”. 34 După aceea, Saul a zis: „Treceți printre soldați și spuneți-le: «Aduceți-vă fiecare taurul și oaia, înjunghiați-le aici și apoi mâncați! Și nu păcătuiți împotriva lui Iehova mâncând carne cu sânge»”.+ Astfel, în noaptea aceea, fiecare a adus taurul pe care îl avea și l-a înjunghiat acolo. 35 Și Saul i-a construit un altar lui Iehova.+ Acesta a fost primul altar pe care i l-a construit lui Iehova.

36 Mai târziu, Saul a spus: „Să coborâm noaptea pe urmele filistenilor și să-i jefuim până se va lumina de ziuă. Nu vom lăsa pe nimeni în viață!”. Și ei au zis: „Fă tot ce este bine în ochii tăi”. Atunci preotul a spus: „Să ne apropiem aici de adevăratul Dumnezeu”.+ 37 Și Saul l-a întrebat pe Dumnezeu: „Să cobor pe urmele filistenilor?+ Îi vei da în mâna Israelului?”. Dar Dumnezeu nu i-a răspuns în ziua aceea. 38 Atunci Saul a zis: „Veniți aici, toate căpeteniile armatei! Cercetați și aflați ce păcat s-a comis astăzi. 39 Căci viu este Iehova, care a salvat Israelul, că, dacă însuși fiul meu Ionatan ar fi cel care a păcătuit, el va trebui să moară”. Dar nimeni nu i-a răspuns. 40 Apoi el le-a spus israeliților: „Voi veți fi de-o parte, iar eu și fiul meu Ionatan vom fi de cealaltă parte”. Atunci ei i-au zis lui Saul: „Fă ce este bine în ochii tăi”.

41 Și Saul i-a spus lui Iehova: „O, Dumnezeul Israelului, răspunde-ne prin Tumim!”.+ Atunci au fost aleși Ionatan și Saul, iar ceilalți au scăpat. 42 Apoi Saul a zis: „Aruncați sorții+ între mine și fiul meu Ionatan”. Și a fost ales Ionatan. 43 Atunci Saul i-a zis lui Ionatan: „Spune-mi, ce-ai făcut?”. Și Ionatan i-a răspuns: „Am gustat puțină miere de pe vârful toiagului care este în mâna mea.+ Iată-mă! Sunt gata să mor!”.

44 Atunci Saul a zis: „Așa să facă Dumnezeu, ba chiar mai rău, dacă nu vei muri, Ionatan!”.+ 45 Dar soldații i-au zis lui Saul: „Să moară Ionatan, care a adus această mare victorie*+ pentru Israel? Nici gând! Viu este Iehova că nici măcar un fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci Dumnezeu l-a ajutat în tot ce a făcut astăzi”.+ Soldații l-au scăpat astfel pe Ionatan și el nu a murit.

46 Saul nu i-a mai urmărit pe filisteni, iar filistenii s-au dus în teritoriul lor.

47 Saul și-a întărit domnia peste Israel și a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi de jur împrejur: împotriva moabiților,+ a amoniților,+ a edomiților,+ a regilor Țobei+ și a filistenilor;+ și oriunde mergea, era învingător. 48 El a luptat cu vitejie, i-a înfrânt pe amaleciți+ și a scăpat Israelul din mâna jefuitorilor săi.

49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua.+ El avea și două fiice; numele celei mai mari era Merab,+ iar numele celei mai mici, Mical.+ 50 Numele soției lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaț. Numele comandantului armatei sale era Abner,+ fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chiș+ era tatăl lui Saul, iar Ner,+ tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel.

52 În toate zilele lui Saul s-au purtat lupte crâncene împotriva filistenilor.+ Când Saul vedea vreun bărbat puternic sau curajos, îl lua în armata sa.+