Psalmii
CARTEA A TREIA
(Psalmii 73–89)
O melodie a lui Asaf.
73 Dumnezeu este într-adevăr bun cu Israelul, cu cei care au inima curată.+
8 Vorbesc batjocoritor și spun răutăți.+
Plini de aroganță, amenință cu asuprirea.+
9 Vorbesc ca și cum ar fi în înaltul cerului
și limba lor cutreieră trufașă pământul.
10 Astfel, poporul lui Dumnezeu se întoarce spre ei
și bea din apele lor abundente.
11 Ei spun: „Cum poate să știe Dumnezeu?+
Cunoaște, într-adevăr, Cel Preaînalt toate acestea?”.
12 Da, aceștia sunt cei răi, cei lipsiți mereu de griji.+
Ei își înmulțesc încontinuu bogățiile.+
16 Când am încercat să înțeleg,
am fost tulburat,
17 până când am intrat în grandiosul sanctuar al lui Dumnezeu
și am înțeles care este viitorul lor.
18 Într-adevăr, tu îi pui pe un teren alunecos.+
Îi faci să cadă în ruină.+
19 Într-o clipă sunt distruși!+
Cât de brusc și de îngrozitor este sfârșitul lor!
20 Așa cum un vis dispare la trezire, o, Iehova,
așa vei face să dispară* imaginea lor când te vei ridica.
22 Eram lipsit de judecată și de pricepere;
eram ca un animal fără rațiune înaintea ta.
25 Pe cine am eu în ceruri?
În afară de tine nu doresc nimic pe pământ.+
26 Corpul și inima îmi pot slăbi,
dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea pentru totdeauna.+
27 În mod sigur, cei care se țin departe de tine vor pieri.
Îi vei distruge* pe toți cei care te trădează*.+
28 Dar, în ce mă privește, este spre binele meu să mă apropii de Dumnezeu.+
Pe Domnul Suveran Iehova l-am făcut refugiul meu,
ca să vestesc toate lucrările lui.+