Deuteronomul
32 „Plecați-vă urechea, ceruri, și voi vorbi;
să asculte pământul cuvintele gurii mele!
2 Ca ploaia va cădea învățătura mea;
ca roua vor picura cuvintele mele,
ca ploaia măruntă pe iarbă
și ca ploaia bogată pe vegetație.
3 Căci voi proclama numele lui Iehova.+
Vorbiți despre măreția Dumnezeului nostru!+
5 Ei sunt cei care au făcut ce este rău;+
ei nu sunt copiii lui, defectul este al lor.+
Sunt o generație strâmbă și denaturată!+
Nu este el Tatăl tău, care te-a adus în existență,+
Cel care te-a făcut și te-a întărit?
7 Adu-ți aminte de zilele de demult;
gândește-te la anii generațiilor trecute;
întreabă-l pe tatăl tău, iar el îți va povesti,+
pe bătrânii tăi, iar ei îți vor spune.
8 Când Cel Preaînalt le-a dat națiunilor moștenirea lor,+
când i-a despărțit pe fiii lui Adam* unii de alții,+
el a fixat granițele popoarelor+
în funcție de numărul fiilor lui Israel.+
11 Așa cum acvila își scutură cuibul,
planează deasupra puilor ei
și, întinzându-și aripile, îi ia
și îi poartă pe penele ei,+
12 tot așa Iehova îl* conducea singur;+
niciun dumnezeu străin nu era cu el.+
L-a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei dintr-o stâncă de cremene,
14 cu untul cirezii și cu laptele turmei,
cu cele mai bune oi*,
cu berbeci din Basan, cu țapi,
și i-a dat să bea vin din sângele* strugurilor.
15 Când s-a îngrășat, Ieșurun* s-a răzvrătit și a lovit cu piciorul.
Da, te-ai îngrășat, te-ai rotunjit, te-ai umflat!+
De aceea, l-a părăsit pe Dumnezeu, care l-a făcut,+
și a disprețuit Stânca salvării lui.
17 Le aduceau jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,+
unor dumnezei pe care nu-i cunoscuseră,
dumnezei noi, apăruți de puțin timp,
pe care strămoșii voștri nu i-au cunoscut.
18 Ai uitat Stânca+ ce te-a adus în existență
și nu ți-ai adus aminte de Dumnezeul care te-a născut.+
De aceea, le voi stârni gelozia cu ceea ce nu este un popor;+
îi voi insulta printr-o națiune fără minte.+
22 Căci mânia mea a aprins un foc+
care va arde până în adâncurile Mormântului*,+
va mistui pământul și roadele lui
și va cuprinde cu flăcările lui temeliile munților.
23 Voi aduce și mai multe nenorociri peste ei
și îmi voi folosi toate săgețile împotriva lor.
Voi trimite împotriva lor colții fiarelor+
și veninul reptilelor din țărână.
25 Afară, sabia îi va lăsa fără copii;+
înăuntru va fi groază+
pentru tânăr și pentru fecioară,
pentru sugar și pentru omul cărunt.+
26 Aș fi zis: „Îi voi risipi;
voi șterge amintirea lor dintre oameni”
27 dacă nu m-aș fi temut de reacția dușmanilor,+
pentru că vrăjmașii ar putea înțelege greșit lucrul acesta.+
Ei ar putea spune: „Puterea noastră a triumfat;+
nu Iehova a făcut toate acestea”.
29 De-ar fi înțelepți!+ Atunci ar medita la lucrul acesta.+
S-ar gândi la ceea ce va fi cu ei.+
dacă Stânca lor nu i-ar fi vândut+
și dacă Iehova nu i-ar fi predat?
Strugurii lor sunt struguri otrăvitori,
ciorchinii lor sunt amari.+
33 Vinul lor este veninul șerpilor,
otrava necruțătoare a cobrelor.
35 A mea este răzbunarea și, la fel, pedeapsa,+
la timpul fixat, când piciorul le va aluneca,+
fiindcă ziua necazului lor este aproape,
iar ceea ce îi așteaptă va veni în grabă».
36 Iehova își va judeca poporul,+
îi va fi milă* de slujitorii săi+
când va vedea că le-a slăbit puterea
și că au rămas numai cei neputincioși și slabi.
37 Atunci va spune: «Unde sunt dumnezeii lor+
– stânca la care căutau refugiu –,
38 care mâncau grăsimea jertfelor lor*
și beau vinul ofrandelor lor de băutură?+
Să se ridice și să vă ajute!
Să devină refugiul vostru!
Eu omor și eu dau viață.+
41 atunci când îmi voi ascuți sabia scânteietoare
și îmi voi pregăti mâna pentru judecată,+
voi aduce răzbunarea asupra vrăjmașilor mei+
și le voi plăti celor ce mă urăsc.
42 Îmi voi îmbăta săgețile cu sânge,
cu sângele celor uciși și al captivilor,
iar sabia mea va devora carne,
capetele conducătorilor dușmanului».
43 Bucurați-vă, națiuni, cu poporul său,+
căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi,+
va aduce răzbunarea asupra vrăjmașilor săi+
și va face ispășire pentru* pământul poporului său!”.
44 Astfel, Moise a venit și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului,+ el și Hosea*,+ fiul lui Nun. 45 După ce Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte în fața întregului Israel, 46 le-a mai zis: „Luați aminte la toate cuvintele pe care vi le spun astăzi ca avertisment,+ ca să le porunciți fiilor voștri să aibă grijă să împlinească toate cuvintele acestei Legi.+ 47 Căci ele nu sunt vorbe goale pentru voi, ci înseamnă viața voastră+ și prin aceste cuvinte veți putea trăi mult timp în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul”.
48 În aceeași zi, Iehova i-a spus lui Moise: 49 „Urcă pe muntele acesta din Abarim,+ pe muntele Nebo,+ care este în țara Moabului, față în față cu Ierihonul, și privește țara Canaanului, pe care le-o voi da israeliților ca proprietate.+ 50 Apoi vei muri pe muntele pe care vei urca și vei fi adăugat la poporul tău*, așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor+ și a fost adăugat la poporul său, 51 fiindcă amândoi ați fost infideli față de mine în mijlocul israeliților la apele de la Meriba,+ de la Cades, din pustiul Țin, căci nu m-ați sfințit înaintea poporului lui Israel.+ 52 Vei vedea țara de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o voi da poporului lui Israel”.+