Iov
29 Iov și-a continuat discursul* spunând:
2 „O, de-aș fi ca în lunile de altădată,
ca în zilele când Dumnezeu veghea asupra mea,
3 când făcea să strălucească lampa lui peste capul meu
și umblam prin întuneric în lumina sa,+
4 când eram în toată puterea vârstei
și simțeam prietenia lui Dumnezeu în cortul meu,+
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine
și copiii* mei erau în jurul meu,
6 când picioarele* mi se scăldau în unt
și stânca vărsa pâraie de ulei pentru mine.+
7 Când ieșeam la poarta orașului+
și îmi ocupam locul în piața publică,+
8 tinerii mă vedeau și se dădeau la o parte*,
chiar și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.+
9 Prinții se rețineau să vorbească
și își puneau mâna la gură.
10 Glasul oamenilor de seamă nu se mai auzea
și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Oricine mă auzea mă vorbea de bine
și oricine mă vedea depunea mărturie în favoarea mea.
12 Căci îl scăpam pe săracul care striga după ajutor,+
pe orfanul de tată și pe cel care n-avea niciun sprijin.+
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea și ea mă înveșmânta.
Justiția îmi era mantie și turban.
15 Eram ochi pentru orb
și picioare pentru olog.
18 Și spuneam: «Îmi voi da ultima suflare în casa mea*+
și zilele mele vor fi la fel de multe ca firele de nisip.
19 Rădăcinile mele se vor întinde spre ape,
iar roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.
20 Gloria îmi este mereu reînnoită,
iar arcul din mâna mea va trage de multe ori».