Potrivit Bibliei

Diavolul, există el în realitate?

Cînd erai copil, îţi era teamă de întuneric, nu-i aşa? Poate îţi imaginai că un monstru te pîndea la fereastră, gata să te răpească de lîngă părinţii tăi. Acum, ca adult, cînd ai posibilitatea să citeşti informaţii bazate pe fapte şi să gîndeşti mai raţional, temerile din copilărie ţi se par absurde. „Atunci, spun unii, de ce să nu merg mai departe şi să-l pun pe Diavol în aceeaşi categorie — cu nimic mai real decît un monstru imaginar care-i obsedează pe copii?“

Atunci Diavolul este o fiinţă imaginară? Este exact ceea ce afirmă o broşură religioasă, în următorii termeni: „Biblia nu vorbeşte de nici un monstru răufăcător de felul acesta“ şi adaugă: „Termenii Diavol şi Satan desemnează ... principiul păcatului şi al răutăţii inerente naturii umane“. La rîndul lui, un învăţător de la o Şcoală duminicală din Statele Unite declară: „Singurii diavoli sînt oamenii“. Aceste concepţii ţi se par simpliste, poate prea simpliste?

Cum se explică comportamentul oamenilor?

Dacă oamenii sînt singurii diavoli care există, cum se face că aproape oricine se îngrijeşte de bunăstarea familiei sale? Astfel, consideraţi pe plan individual, majoritatea oamenilor urmăresc să asigure hrana pentru membrii familiei lor. Pe de altă parte, ei nu se otrăvesc în mod conştient şi evită să-şi pună viaţa în pericol. Nimic diabolic în toate acestea. Totuşi, atunci cînd aceşti oameni acţionează împreună, ca naţiuni, ceva îi împiedică să lucreze spre bunăstarea lor comună. Ei lasă mai degrabă surplusurile lor de alimente să putrezească decît să-i hrănească cu ele pe cei înfometaţi, ei poluează mediul înconjurător şi se înarmează cu riscul de a se extermina unii pe alţii într-un război atomic. Ce comportament sinucigaş!

Ce influenţă îi determină pe oameni să adopte această comportare lipsită de logică? Să fie vorba despre spiritul de turmă? Sau de atitudinea iraţională a cîtorva conducători? Cauza este în mod evident mai profundă. Numai Biblia îl identifică pe acela care „a orbit minţile“ unui „sistem de lucruri“ mondial compus din necredincioşi. Cine este el? „Cel numit Diavolul şi Satan, care induce în eroare întregul pămînt locuit“. El ştie să manevreze atît de bine societatea umană, încît Biblia îl numeşte „dumnezeul“ sistemului de lucruri mondial. — 2 Corinteni 4:4; Apocalips 12:9.

Acest „dumnezeu“ nu este o sperietoare de copii care să te pîndească prin fereastră. Este vorba mai degrabă de o creatură spirituală invizibilă, un remarcabil strateg politic care, atunci cînd îi cerea, însă fără succes, lui Isus un act de subordonare, era în măsură să-i ofere toate regatele lumii (Luca 4:6, 7). Putem crede că Satan le oferise deja o autoritate asemănătoare altora, înainte de a i-o propune lui Isus, deoarece cartea biblică a lui Daniel dezvăluie că, acceptînd să colaboreze cu Satan, îngerii rebeli primiseră autoritate asupra puterilor mondiale şi purtau titluri oficiale cum ar fi „prinţul Persiei“ sau „prinţul Greciei“. — Daniel 10:20, 21.

Astfel, Satan şi-a clădit o organizaţie imensă: el fiind atît „stăpînitorul lumii [vizibile]“ cît şi „stăpînitorul demonilor [invizibili]“ (Ioan 14:30; 16:11; Matei 12:24). Înţelegerea faptului că Diavolul este în fruntea unei organizaţii mondiale explică o mulţime de lucruri.

De ce posedă el o organizaţie?

La fel cum un conducător de acţiuni criminale organizate ar putea supraveghea mai multe operaţiuni ilegale — trafic de droguri, prostituţie, furt, jocuri de noroc, contrabandă, etc. — fără a se face cunoscut în mod personal subalternilor săi, în acelaşi fel Satan se serveşte de o organizaţie pentru a manevra un număr mai mare de oameni decît ar putea-o face singur. Care este strategia sa? Nu numai că el şi demonii săi îi hărţuiesc pe unii oameni, dar totodată conduc masele ca pe o turmă de vite. Nu este necesar, să-l dirijeze pe fiecare în mod individual. Este suficient să-i aşeze pe cîţiva în fruntea turmei, şi majoritatea îi urmează. Numai de cei care se îndepărtează se ocupă în mod special.

Da, Diavolul este o persoană cu totul reală, dar identitatea sa veritabilă nu corespunde cîtuşi de puţin caricaturilor umoristice care i s-au făcut, nici teoriilor confuze ale teologilor. Confuze? Da, ele sînt într-adevăr confuze, după cum o atestă această remarcă din cartea Un portret al lui Satan (engl.): „Credinţa în existenţa lui Satan a slăbit“ în secolul al XX-lea, şi teologii „se străduiesc să-l prezinte pe Satan drept altceva decît o persoană spirituală“.

Cine spune adevărul despre Diavol?

Promptitudinea cu care religiile moderne pun le îndoială ceea ce spune Biblia în legătură cu Diavolul, corespunde dorinţei unei lumi materialiste care se îndoieşte din ce în ce mai mult de existenţa lui Dumnezeu însuşi. În cartea sa Diavolul, o realitate (engl.), Ruth Ansher explică: „În zilele noastre, Diavolul a dispărut, şi ... Dumnezeu însuşi s-a retras la periferie“.

Punînd la îndoială punctul de vedere biblic despre Diavol, „specialiştii“ în religie din epoca noastră au respins unicul fapt care pune istoria în adevărata ei lumină. Aşa cum a declarat dramaturgul român Eugen Ionescu în coloanele unui cotidian german: „Istoria ar fi greu de înţeles dacă nu s-ar ţine cont de elementul demonic“. — Welt am Sonntag, din 2 septembrie, 1979.

Oare nu există nimeni care să aibă curajul de a demasca rolul lui Satan în actuala criză mondială? Ba da, cu certitudine! Luaţi în considerare „Declaraţia împotriva lui Satan şi pentru Iehova“! Adoptînd în unanimitate această rezoluţie cu ocazia unui congres ţinut în 1928, Martorii lui Iehova scoteau un strigăt de război împotriva duşmanului omului, Satan, angajîndu-se să proclame că marea bătălie a Armaghedonului îl va neutraliza în curînd pe Satan şi organizaţia sa dăunătoare.

Astfel, istoria atestă că diavolul este un duşman real, duşmanul comun al tuturor oamenilor. Este evident însă că Iehova nu ne lasă fără apărare. De ce să nu aprofundăm această problemă? Avem tot interesul să ne cunoaştem duşmanul, „ca să nu fim înşelaţi de Satan deoarece nu sîntem în ignoranţă cu privire la intenţiile sale“. — 2 Corinteni 2:11

[Text generic pe pagina 13]

„În zilele noastre, Diavolul a dispărut şi ... Dumnezeu însuşi s-a retras la periferie“.

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Diavolul este foarte diferit de reprezentările pe care le-au făcut religiile şi de imaginea pe care i-au oferit-o teoriile confuze ale teologilor.