Viermele de guineea — Ultimele sale zile
De la corespondentul nostru din Nigeria
ZIUA este caniculară, la fel ca oricare alta. Chinyere îşi leagă bebeluşul în spate, ridică de jos două vase făcute din tigvă şi se alătură altor săteni pe drumul prăfos. Ei străbat împreună cîmpurile pîrjolite de soare pînă la micul lac, singura sursă de apă din zonă. Ajunsă aici, ea coboară cu grijă pe malul alunecos de pămînt şi înaintează cu greu prin apa ce-i ajunge pînă la genunchi pentru a lua apă.
Observă crocodilii stînd tolăniţi în iarba ofilită de pe maluri sau lîncezind la suprafaţa lacului, dar nu se teme de ei. Aşa cum spune un bărbat de pe malul lacului: „Noi nu-i deranjăm, şi nici ei pe noi“.
Nu acelaşi lucru se poate însă spune despre alte creaturi care trăiesc în lac. Chinyere nu le vede, nu le poate vedea; sînt mult prea mici. Ele se află în apa care umple vasele sale.
Periculosul vierme de Guineea
Chinyere se întoarce la casa ei cu pereţi de lut şi acoperiş de paie şi toarnă apa într-un vas de pămînt. După depunerea sedimentelor bea o înghiţitură. Un an mai tîrziu observă pe gambă ceva ce pare a fi o mică venă varicoasă. Dar nu este o venă. O creatură microscopică ce se afla în apa pe care o băuse a crescut devenind un vierme de Guineea, subţire şi lung de 80 de centimetri.
Curînd viermele va provoca apariţia unei pustule dureroase. Apoi, pustula se va sparge, iar viermele de culoare crem va începe să iasă afară, cîţiva centimetri în fiecare zi. Îi vor trebui două pînă la patru săptămîni — sau poate chiar mai mult — pentru a ieşi complet. O mare parte din acest timp, Chinyere va fi probabil incapabilă să lucreze şi va avea dureri mari. Pustula spartă se poate infecta cu bacterii, ducînd la tetanos, septicemie, artrită sau abces.
Chinyere suferă doar din cauza unui vierme, dar nu este ceva neobişnuit ca o victimă să fie infectată cu cîţiva viermi — zece sau chiar mai mulţi — în acelaşi timp. De obicei, aceştia migrează şi ies prin membrele inferioare, dar uneori ei migrează în alte regiuni ale corpului, de pildă în scalp, piept sau limbă.
Însă datorită unei campanii internaţionale de eradicare, viermele va fi probabil în curînd stîrpit. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, el afectează în prezent în toată lumea aproape trei milioane de persoane, majoritatea acestora trăind în Pakistan, India şi în 17 ţări africane. Cu mai puţin de un deceniu în urmă, el afecta zece milioane. În Asia, viermele de Guineea este pe punctul de a fi eradicat; s-ar putea ca pînă la sfîrşitul anului 1995 parazitul să fie distrus complet în majoritatea ţărilor africane afectate.
O istorie lungă
Viermele de Guineea a constituit o plagă pentru omenire încă din antichitate, în special în Orientul Mijlociu şi în Africa. Un vierme de Guineea calcificat a fost găsit la o fetiţă de 13 ani a cărei mumie a fost descoperită în Egipt. Din nefericire, ambele picioare îi fuseseră amputate, probabil pentru a opri cangrena rezultată din infecţia provocată de viermele de Guineea.
Scrierile antice abundă în referinţe. Cea mai veche referinţă privitoare la viermele de Guineea s-a găsit într-un text egiptean. El descria practica înfăşurării în jurul unui băţ a viermelui care ieşea. În secolul al doilea î.e.n., un grec pe nume Agatharchides de Cnidus a scris: „Oamenii din zona Mării Roşii sufereau de multe boli ciudate şi necunoscute, printre care cele provocate de viermi, sau mici şerpi, care ieşeau din ei, rozîndu-le picioarele şi braţele, şi care atunci cînd erau atinşi se retrăgeau încolăcindu-se în muşchi şi provocau dureri aproape insuportabile“.
Tratamentul
Zicala „Paza bună trece primejdia rea“ este valabilă, desigur, în cazul bolii provocate de viermele de Guineea. De fapt, ea nu are tratament. Odată ce o persoană bea apă care conţine larve de vierme, nu se mai poate face nimic din punct de vedere medical pînă cînd viermele este pe punctul de a ieşi afară, dînd naştere mai înainte unei pustule. În acest stadiu, un medic priceput poate uneori înlătura parazitul făcînd o mică incizie pe lîngă vierme, la jumătatea lungimii sale. Apoi, utilizînd un instrument cu vîrful încîrligat, el scoate afară încet şi cu grijă o porţiune din vierme, formînd o buclă deasupra pielii. În cele din urmă, el trage afară cu atenţie restul viermelui, operaţia durînd cîteva minute.
Însă, odată ce viermele începe să iasă singur, inflamaţia îngreunează extragerea viermelui. În acest caz, cel mai bun lucru pe care-l poate face victima este să urmeze vechea practică a înfăşurării cu grijă a viermelui în jurul unui beţişor pe măsură ce iese. Se cere multă atenţie pentru ca viermele să nu se rupă. Dacă se întîmplă lucrul acesta, partea rămasă se retrage în victimă şi rezultatul este o nouă inflamaţie, durere şi infecţie.
Se poate face puţin din punct de vedere medical pentru combaterea viermelui de Guineea aflat în interiorul victimei sale umane. Dar se poate face mult pentru distrugerea parazitului înainte de a intra în corpul uman.
Eradicarea viermelui de Guineea
O modalitate constă în a furniza surse de apă curată, de pildă fîntîni care nu pot fi contaminate cu larvele viermelui de Guineea. O altă modalitate constă în a-i instrui pe săteni fie să fiarbă apa de băut, fie să o filtreze printr-o pînză fină. A treia posibilitate constă în a trata lacul cu o substanţă chimică ce ucide larvele şi nu dăunează omului şi animalelor.
În restul ţărilor unde boala este endemică sînt în curs programe energice de eradicare, satele afectate fiind identificate, iar localnicii ajutaţi să prevină infecţia. Pînă în prezent, aceste eforturi s-au bucurat de mult succes. Se pare că în prezent viermele de Guineea îşi trăieşte ultimele zile. Şi nimeni nu îl va plînge.
[Legenda fotografiei de la pagina 28]
Apa contaminată trebuie consumată numai după ce a fost în prealabil fiartă sau filtrată