Un dezastru provocat de gheaţă

„CEL mai mare dezastru natural din istoria ţării.“ Astfel a numit ziarul The Toronto Star furtuna de gheaţă care, în luna ianuarie a acestui an, a devastat provinciile canadiene Ontario, Quebec şi New Brunswick. În Statele Unite, preşedintele Bill Clinton a decretat zone sinistrate statele Maine şi New Hampshire, precum şi anumite regiuni din statul Vermont şi din nordul statului New York.

Circa 35 de persoane au murit din cauza acestei furtuni, ploaia cu depunere de gheaţă ţinând aproape cinci zile. De obicei, aceste ploi durează numai câteva ore, însă de data aceasta, un strat superior de aer cald a staţionat deasupra unei mase de aer rece. Prin urmare, când ploaia atingea o suprafaţă, apa îngheţa instantaneu. Acest lucru a dus la formarea unor straturi de gheaţă de până la opt centimetri grosime. Sub greutatea gheţii, o mulţime de copaci, linii de alimentare cu energie electrică, stâlpi ai reţelei electrice şi stâlpi de înaltă tensiune au căzut, adesea cu consecinţe înspăimântătoare.

În Quebec, sute de stâlpi uriaşi de înaltă tensiune din oţel s-au prăbuşit ca şi cum ar fi fost din staniol. Iată ce a povestit un navetist îngrijorat: „Am văzut chiar în faţa mea [un stâlp] răsucindu-se ca şi cum ar fi fost din plastic. S-a îndoit, după care s-a făcut ca o minge şi s-a sfărâmat. Şoseaua era plină de cabluri electrice. După ce a căzut primul stâlp, alţi trei stâlpi aflaţi după el s-au prăbuşit şi ei“.

Acumulările de gheaţă au dat jos peste 120 000 de kilometri de cabluri electrice, suficiente pentru a înconjura pământul de trei ori! În Canada, între trei şi patru milioane de oameni au rămas fără curent electric şi fără căldură, unii dintre aceştia timp de trei sau chiar mai multe săptămâni.

În Maine, stat în care guvernatorul Angus King a decretat stare de urgenţă, peste 200 000 de locuitori au rămas fără curent electric. „Acesta este cel mai mare dezastru de acest gen care s-a abătut vreodată asupra acestui stat“, a declarat guvernatorul. George Pataki, guvernatorul statului New York, a anunţat: „Oraşe întregi au rămas fără energie electrică“.

De-a lungul malului sudic al râului Sf. Laurenţiu, aproape 30 000 de stâlpi de lemn ai reţelei electrice au fost distruşi în timpul furtunii. După 17 ore de ploaie cu depunere de gheaţă, Jim Kelly, care locuieşte în apropierea acestui râu din nordul statului New York, a scris: „Nu mai vedeam nimic prin ferestre. Geamurile nu erau îngheţate sau aburite; pe ele se depusese un strat gros de gheaţă. În toate colţurile casei se auzeau zgomote“.

Kelly a explicat: „Din depărtare se auzeau nişte sunete de parcă ar fi fost focuri de armă. Pac! Tăcere. Pac! Tăcere. Pac, pac!“ Mai târziu, el a aflat că sunetele proveneau de la copacii care se rupeau şi de la stâlpii de telefon care trosneau.

În mod paradoxal, peisajul căpătase o frumuseţe feerică, chiar dacă zona fusese devastată. Unii şi-au exprimat îngrijorarea că în regiunea Ontario fuseseră distruşi probabil 20 de milioane de arţari, ceea ce avea să afecteze serios industria siropului de arţar. O cultivatoare se plângea astfel: „Copacii sunt exact ca nişte suliţe îndreptate spre cer“.

„O frumoasă zonă de război“

Acest titlu a apărut în ziarul Toronto Star, descriind oraşul Montreal, al doilea ca mărime din Canada. „Străzile de aici arată de parcă ar fi fost lovite de bombe!“, a exclamat o locuitoare. Numai în oraşul Montreal pagubele au fost estimate iniţial la peste 500 de milioane de dolari canadieni.

Un locuitor al oraşului Belleville, Ontario, a spus: „Oraşul arată ca după un război nuclear. Totul este acoperit cu un praf alb. Este înfiorător“. El a descris oraşul ca fiind de „o frumuseţe înfiorătoare“.

În următoarea săptămână, când sute de mii de oameni erau în continuare fără curent electric, iar afară temperatura era foarte scăzută, poliţia a început să evacueze locuinţele şi să-i ducă pe locatari în adăposturi. „Să-i rugăm sau să le ordonăm?“, a întrebat un ofiţer.

„Oamenii trebuie să plece“, a zis ofiţerul care răspundea de această acţiune. „Dar fii diplomat.“ Apoi a adăugat: „Gândeşte-te că suntem în timp de război“.

În pragul unor calamităţi

Deoarece cea mai mare parte a Montrealului rămăsese fără curent electric, semafoarele nu mai funcţionau, iar metroul a fost închis. În ultima zi a furtunii, patru dintre cele cinci centre de distribuire a energiei electrice din oraş căzuseră, adică nu mai funcţionau. Care puteau fi consecinţele?

„Ne-am trezit după-amiaza că am putea avea o pană de curent în tot Montrealul, lăsându-ne şi fără apă“, a explicat prim-ministrul Quebecului, Lucien Bouchard. „Mai puteam alimenta oraşul cu apă timp de numai două ore, fiindcă cele două uzine de tratare a apei nu mai funcţionau.“ Riscul de a se produce o calamitate era foarte mare, întrucât oamenii foloseau lumânări şi se aştepta să nu mai fie nici un strop de apă.

O altă calamitate a fost evitată după aproximativ două săptămâni, mai precis la 24 ianuarie, când o mulţime de 1 889 de persoane s-a întrunit cu ocazia unei adunări de circumscripţie ţinută la Sala de Adunări din Montreal a Martorilor lui Iehova. În timpul nopţii, un strat gros de peste 20 de centimetri de zăpadă apoasă acoperise Montrealul, iar în timpul programului de dimineaţă s-a observat că pereţii şi tavanele începuseră să cedeze. Programul de după-amiază a fost anulat şi s-a făcut un anunţ prin care cei din asistenţă erau rugaţi să meargă acasă, să-şi schimbe hainele şi să se întoarcă la sală ca să lucreze.

După o oră, 300 de voluntari echipaţi cu lopeţi, târnăcoape şi alte unelte au început să cureţe imensul acoperiş, care are o suprafaţă de 7 100 m². După ce s-a dat jos zăpada de la suprafaţă, s-a descoperit că, în mai multe locuri, stratul de gheaţă era mai gros de 60 de centimetri! Gheaţa a fost tăiată în blocuri cu ajutorul ferăstraielor cu lanţ, după care aceste blocuri de gheaţă au fost trase până la marginea acoperişului şi aruncate jos. S-au dat jos aproximativ 1 600 de tone de zăpadă şi gheaţă! O verificare ulterioară a scos la iveală că, în urma acestei acţiuni, tavanele au revenit la locul lor, iar crăpăturile din pereţi s-au închis. Duminică dimineaţă, programul s-a reluat în deplină siguranţă.

S-au ajutat între ei

Este adevărat, unii oameni din zonele sinistrate au căutat să profite de pe urma necazului altora pe timp de ploaie şi frig, însă, la fel ca în secolul I, mulţi au arătat „o bunăvoinţă puţin obişnuită“ (Faptele 28:2). Iată ce a scris ziarul Daily Sentinel din Rome, statul New York, despre Martorii lui Iehova, care au început să-i ajute pe oameni: „Bărbaţii s-au adunat la Sala Regatului din Watertown ca să se organizeze, după care li s-au repartizat diverse case ale membrilor organizaţiei. Însă ei i-au ajutat şi pe vecinii aflaţi pe aceeaşi stradă“.

În articol se spunea că aceste eforturi au fost coordonate pentru a-i ajuta pe locuitorii „din zonă, mai precis din oraşele Adams, Potsdam, Malone, Ogdensburg, Plattsburgh, Massena, Gouverneur şi Ellenburg“. Unii voluntari au încălzit locuinţele timp de câteva ore cu ajutorul unor generatoare care puneau în funcţiune nişte sobe. Din nefericire, după furtună, în multe regiuni temperatura a scăzut sub –18°C.

Odată, poliţiştii au văzut nişte Martori care vizitau unele case şi i-au luat drept hoţi. Când Martorii le-au explicat ce făceau, unul dintre poliţişti a spus că, după ce furtuna s-a oprit, tatăl său, care locuia în Montreal, a fost ajutat de Martorii lui Iehova, deşi acesta nu era Martor. Fiul şi-a exprimat aprecierea faţă de ajutorul acordat.

Deosebit de grav afectate de furtună au fost circa 100 de oraşe aflate la sud de Montreal, într-o regiune numită „triunghiul întunericului“. După zece zile de la furtună, aceste oraşe erau încă fără energie electrică. De fapt, mulţi locuitori au rămas fără curent electric mai bine de o lună! Filiala Martorilor lui Iehova aflată în apropiere de Toronto a organizat vizite speciale în această zonă pentru a le oferi ajutor locuitorilor de aici. La un centru de distribuire au fost aduse cu camioanele ajutoare, inclusiv lămpi cu petrol, baterii şi lanterne, care au fost distribuite celor ce aveau nevoie de ele.

De asemenea, s-au luat măsuri ca unii bătrâni creştini să vadă care sunt necesităţile locuitorilor din aceste zone. Un grup de bătrâni a vizitat într-o săptămână 11 congregaţii, ţinând multe întruniri încurajatoare. La sfârşitul acestor întruniri, la care s-a oferit încurajare spirituală, nimeni nu dorea să se întoarcă acasă. Oamenii pur şi simplu nu mai plecau; ei povesteau tot felul de experienţe, bucurându-se de compania celorlalţi. De fapt, la întrunirile ţinute cu regularitate în săptămânile de după furtună s-au înregistrat mereu recorduri absolute în ce priveşte asistenţa.

Mulţi dintre cei care aveau o sursă de căldură, cum ar fi o sobă cu lemne sau un generator de curent electric, s-au arătat ospitalieri faţă de cei care nu aveau căldură în locuinţele lor. Unii Martori au găzduit nu mai puţin de 20 de persoane. De asemenea, mulţi dintre cei care nu locuiau în zona lipsită de curent electric şi-au pus casa la dispoziţie. De exemplu, Martorii din Sept-Îles, un oraş aflat la circa 800 de kilometri de „triunghiul întunericului“, s-au oferit să găzduiască 85 de familii.

Martorii aflaţi în zone rurale îndepărtate, cum ar fi Rimouski, au tăiat lemne de foc şi le-au trimis în zonele afectate. Unii şi-au făcut timp să scrie versete biblice pe buştenii pe care i-au trimis. Un Martor şi-a împărţit buşteanul primit în dar cu un vecin care nu era Martor. Pe buştean era scris Psalmul 55:16: „[Iehova] mă va scăpa“. Cu butucul în mână, vecinul a privit în sus şi a spus: „Mulţumesc, Iehova!“

Ce învăţăminte s-au tras din toate acestea?

Mulţi au fost şocaţi văzând cât de fragilă este alimentarea cu energie electrică şi cât de mult depindem de aceasta. „Fiţi siguri că atunci când ne vom construi o casă nouă, ea va avea o sobă cu lemne, un generator . . . şi un aragaz“, a spus un bărbat.

După aproape şase săptămâni de la furtună, un comentator a declarat următoarele: „A fost multă gheaţă, mult întuneric şi am avut mult timp ca să mă gândesc, ceea ce este mult mai uşor să faci când televizorul este închis“. Apoi a menţionat: „Am fost surprinşi când am văzut cât de vulnerabili suntem în faţa elementelor naturii“.

Cei care studiază Biblia se gândesc la promisiunea făcută de Creator referitoare la restabilirea unui paradis pe tot pământul după ce va înlătura acest sistem de lucruri, aşa cum a mai înlăturat o asemenea lume în trecut (Matei 24:37–39; 2 Petru 2:5). Îndreptând atenţia spre arsenalul de care dispune, Dumnezeu întreabă: „Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei [inclusiv ploaia cu depunere de gheaţă], pe care le păstrez pentru timpul necazului, pentru zilele de război şi de bătălie?“ — Iov 38:22, 23.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Stâlpii de înaltă tensiune s-au prăbuşit, de parcă ar fi fost din staniol

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Un posibil dezastru a fost evitat, deoarece voluntarii au dat jos zăpada şi gheaţa de pe acoperişul Sălii de Adunări

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Lemne de foc pentru victimele furtunii