Potrivit Bibliei
Ar trebui să existe o diferenţă între clerici şi laici?
Înalt Preasfinţit, Preasfinţit, Părinte, Sfânt Părinte, Rabin, Eminenţă, Excelenţă, Sanctitate, Preasfinţia Sa. Acestea sunt câteva titluri care îi disting pe clerici de laici. Această distincţie se regăseşte în multe religii. Dar reflectă ea o poruncă divină ori o tradiţie omenească? Mai mult decât atât, are ea aprobarea lui Dumnezeu?
„ÎN NOUL Testament nu se face referire nici la clerici, nici la laici. În plus, pe vremea apostolilor nu exista o astfel de diferenţiere“, a scris Cletus Wessels, profesor de teologie. În Encyclopedia of Christianity se spune: „Treptat a apărut o distincţie între clerici, cei ce ţineau slujbele, şi laici, restul lumii. . . . Credincioşii «de rând» erau consideraţi o masă de oameni care nu ştiau nimic despre Dumnezeu şi despre Biblie“. Această diferenţă s-a adâncit tot mai mult în secolul al III-lea e.n., la peste 200 de ani de la moartea lui Isus Cristos.
Având în vedere că distincţia clerici-laici nu are la bază modelul lăsat de apostolii lui Isus şi de ceilalţi creştini din primul secol, înseamnă oare că este greşită? Potrivit Bibliei, da! Să vedem de ce.
„Toţi sunteţi fraţi“
Cuvântul lui Dumnezeu arată că toţi creştinii sunt slujitori ai lui Dumnezeu şi că niciunul nu este mai presus decât altul (2 Corinteni 3:5, 6). Primii creştini „ţineau mult ca între ei să nu existe diferenţe de clasă“, spune Alexandre Faivre, autor al unor lucrări religioase. Această dorinţă a lor era în deplină armonie cu ceea ce le spusese Isus continuatorilor săi: „Toţi sunteţi fraţi“ (Matei 23:8).
E adevărat, bărbaţi maturi spiritualiceşte au slujit ca supraveghetori, cu alte cuvinte ca păstori şi învăţători (Faptele 20:28). Însă aceşti bărbaţi nu erau nişte clerici plătiţi pentru activitatea lor. Majoritatea erau oameni obişnuiţi — soţi şi taţi — care aveau un loc de muncă. În plus, pentru a sluji ca supraveghetori ei nu trebuiau să urmeze seminarii teologice, ci să studieze cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu şi să cultive calităţile cerute de El. Trebuiau să fie ‘cumpătaţi în obiceiuri, cu o minte sănătoasă, ordonaţi, ospitalieri, capabili să predea, . . . rezonabili, nu certăreţi, nici iubitori de bani, oameni care-şi conduc bine familia’ (1 Timotei 3:1–7).
De ce este înţelept să respectăm ce spune Biblia
„Să nu treceţi peste ce este scris“, spune Biblia (1 Corinteni 4:6). Din nefericire, când oamenii nu iau în considerare acest sfat inspirat şi fac diferenţe între clerici şi laici, toţi au de suferit pe plan spiritual. În ce sens? Să analizăm următoarele şase idei.
1. Ca să existe o clasă clericală trebuie ca unii să aibă chemare pentru a-i sluji lui Dumnezeu. Dar Biblia spune că toţi creştinii adevăraţi trebuie să-i slujească lui Dumnezeu şi să-i laude numele (Romani 10:9, 10). În congregaţia creştină, bărbaţii sunt încurajaţi să aspire la privilegiul de a le sluji altora. De fapt, aşa şi procedează Martorii lui Iehova (1 Timotei 3:1).
2. Distincţia clerici-laici nu face decât să ridice în slăvi clasa clericală, mărturie stând titlurile religioase măgulitoare. Isus însă a zis: „Cel ce se poartă ca unul mic printre voi toţi, acela este mare“ (Luca 9:48). În spiritul acestor cuvinte ce îndeamnă la umilinţă, el le-a zis continuatorilor săi să nu adopte titluri religioase (Matei 23:8–12).
3. O clasă clericală plătită pentru activitatea sa poate deveni o grea povară financiară pentru laici, mai ales când clericii trăiesc în lux. Supraveghetorii creştini însă se îngrijesc singuri de cele necesare vieţii, având un loc de muncă laic. Astfel, ei le dau un bun exemplu altora (Faptele 18:1–3; 20:33, 34; 2 Tesaloniceni 3:7–10).a
4. Întrucât clericii depind din punct de vedere financiar de alţii, ei pot fi tentaţi să dilueze mesajul Bibliei ca să le fie pe plac enoriaşilor. De fapt Scripturile au prezis acest lucru: „Va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, potrivit dorinţelor lor, îşi vor strânge învăţători care să le gâdile urechile“ (2 Timotei 4:3).
5. Existenţa clasei clericale îi poate face pe laici să lase activităţile religioase în seama clericilor, în timp ce ei doar fac act de prezenţă la serviciile religioase săptămânale. Însă toţi creştinii trebuie să fie conştienţi de necesităţile lor spirituale şi să studieze cu sârguinţă Biblia (Matei 4:4; 5:3).
6. Când laicii nu ştiu ce spune Biblia, ei pot fi cu uşurinţă induşi în eroare de clerici, ba chiar exploataţi. De fapt, istoria e plină de astfel de abuzurib (Faptele 20:29, 30).
Întrucât urmează îndeaproape modelul prezentat în Biblie, Martorii lui Iehova nu au o clasă clericală plătită, ci păstori spirituali şi învăţători care slujesc de bunăvoie turma lui Dumnezeu. Vă invităm la Sala Regatului din localitatea voastră ca să vă convingeţi singuri de acest lucru!
[Note de subsol]
a Au fost situaţii când unii supraveghetori itineranţi din secolul întâi ‘au trăit din vestea bună’, acceptând ospitalitatea şi donaţiile oferite de bunăvoie de alţi creştini (1 Corinteni 9:14).
b Am putea aminti vânzarea de indulgenţe, Inchiziţia Catolică şi chiar arderea Bibliilor de către clerici, întrucât ei nu voiau ca Sfintele Scripturi să ajungă în mâinile oamenilor de rând. (Vezi numărul din 15 noiembrie 2002 al revistei Turnul de veghe, pagina 27.)
V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?
◼ Cum ar trebui slujitorii lui Dumnezeu să se trateze unii pe alţii? (Matei 23:8)
◼ Ce cerinţe trebuie să îndeplinească bărbaţii creştini pentru a sluji ca supraveghetori în congregaţie? (1 Timotei 3:1–7)
◼ De ce distincţia clerici-laici nu are aprobarea lui Dumnezeu? (1 Corinteni 4:6)
[Text generic pe pagina 23]
Spre deosebire de clerici, Isus s-a purtat „ca unul mic“