După Luca

9 Apoi i-a chemat pe Cei doisprezece și le-a dat putere și autoritate să scoată toți demonii+ și să vindece boli.+ 2 Și i-a trimis să predice Regatul lui Dumnezeu și să vindece, 3 zicându-le: „Să nu luați nimic pentru călătorie, nici toiag, nici traistă pentru mâncare, nici pâine, nici bani; și să nu vă luați nici haină de schimb*.+ 4 Ci, în orice casă intrați, să rămâneți acolo și de acolo să plecați.+ 5 Și, dacă oamenii nu vă primesc, să vă scuturați praful de pe picioare când ieșiți din orașul acela, ca mărturie împotriva lor”.+ 6 Atunci ei au pornit la drum și au mers prin tot ținutul, din sat în sat, anunțând vestea bună și făcând vindecări pretutindeni.+

7 Irod, conducătorul Galileei, a auzit tot ce se întâmpla și era foarte nedumerit, căci unii spuneau că Ioan fusese sculat din morți,+ 8 alții spuneau că apăruse Ilie, iar alții că se sculase din morți unul dintre profeții din vechime.+ 9 Irod a zis: „Lui Ioan i-am tăiat capul.+ Atunci cine este cel despre care aud astfel de lucruri?”. Și voia să-l vadă.+

10 Când s-au întors, apostolii i-au relatat lui Isus tot ce făcuseră.+ Atunci el i-a luat și s-a retras împreună cu ei într-un oraș numit Betsaida, ca să fie singuri.+ 11 Dar mulțimile au aflat și s-au dus după el. El le-a primit cu bunăvoință și a început să le vorbească despre Regatul lui Dumnezeu; și i-a vindecat pe bolnavi.+ 12 Când ziua era pe sfârșite, au venit Cei doisprezece și i-au zis: „Dă drumul mulțimii ca să se ducă în satele și în cătunele* dimprejur să-și găsească un loc de găzduire și mâncare, pentru că aici suntem într-un loc retras”.+ 13 Dar el le-a zis: „Dați-le voi ceva să mănânce”.+ Ei au zis: „N-avem altceva decât cinci pâini și doi pești. Numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm mâncare pentru toți oamenii aceștia”. 14 Acolo erau cam 5 000 de bărbați. Dar el le-a zis discipolilor săi: „Puneți-i să se așeze în grupuri de aproximativ 50 fiecare”. 15 Ei au făcut așa și s-au așezat toți. 16 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer și a spus o rugăciune*. Apoi a frânt pâinile și a început să le dea discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii. 17 Astfel, toți au mâncat pe săturate; și s-a strâns ce a rămas: 12 coșuri.+

18 Mai târziu, în timp ce se ruga singur, discipolii au venit la el*, iar el i-a întrebat: „Cine spun mulțimile că sunt?”.+ 19 Ei au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții spun Ilie, iar alții spun că s-a sculat din morți unul dintre profeții din vechime”.+ 20 Și el le-a zis: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Petru a răspuns: „Cristosul lui Dumnezeu!”.+ 21 Atunci le-a poruncit cu toată fermitatea să nu spună nimănui acest lucru;+ 22 și a mai zis: „Fiul omului trebuie să îndure multe suferințe, să fie respins de bătrâni, de preoții principali și de scribi și să fie omorât,+ iar a treia zi să fie sculat din morți”.+

23 Apoi le-a mai zis tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine,+ să-și ia stâlpul de tortură zi de zi și să mă urmeze neîncetat.+ 24 Fiindcă cine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cine își pierde viața pentru mine, acela o va salva.+ 25 De fapt, la ce îi folosește unui om să câștige întreaga lume dacă își pierde sau își distruge viața?+ 26 Fiindcă, dacă îi este cuiva rușine cu mine și cu cuvintele mele, și Fiului omului îi va fi rușine cu el când va veni în gloria sa și în gloria Tatălui și a îngerilor sfinți.+ 27 Dar adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici în mod sigur nu vor gusta moartea până nu vor vedea mai întâi Regatul lui Dumnezeu”.+

28 Și, într-adevăr, cam la opt zile după ce a spus aceste cuvinte, i-a luat cu el pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și a urcat pe munte să se roage.+ 29 Și, în timp ce se ruga, aspectul feței sale s-a schimbat, iar hainele sale au devenit de un alb sclipitor*. 30 Și iată, cu el vorbeau doi bărbați: erau Moise și Ilie. 31 Aceștia au apărut în glorie și au început să vorbească despre plecarea sa, care urma să se împlinească la Ierusalim.+ 32 Petru și cei care erau cu el erau îngreunați de somn. Dar, când s-au trezit complet, au văzut gloria sa+ și pe cei doi bărbați stând cu el. 33 Și, în timp ce aceștia se îndepărtau de el, Petru i-a zis lui Isus: „Învățătorule, ce bine că suntem aici! Să ridicăm trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”. Dar nu-și dădea seama ce zicea. 34 În timp ce spunea aceste lucruri, s-a format un nor, care a început să-i acopere cu umbra lui.+ Când norul i-a învăluit, ei s-au înfricoșat. 35 Și din nor s-a auzit un glas+ care a zis: „Acesta este Fiul meu, cel ales.+ Să ascultați de el!”.+ 36 Când s-a auzit glasul, Isus era singur. Dar ei au tăcut și, în zilele acelea, n-au povestit nimănui ce văzuseră.+

37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, i-a ieșit în întâmpinare o mulțime mare.+ 38 Și iată că un om din mulțime a strigat: „Învățătorule, te rog, ajută-l pe* fiul meu, pentru că este singurul meu fiu!+ 39 Iată că un spirit pune stăpânire pe el și el începe dintr-odată să țipe; spiritul îi provoacă convulsii și spume la gură și, chiar și după ce-l rănește, cu greu pleacă de la el.+ 40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut”. 41 Isus a zis: „O, generație necredincioasă și denaturată*!+ Până când va trebui să rămân cu voi și să vă suport? Adu-l pe fiul tău aici”.+ 42 Dar, chiar în timp ce acesta se apropia, demonul l-a aruncat la pământ și i-a provocat convulsii violente. Însă Isus a mustrat spiritul necurat, l-a vindecat pe băiat și i l-a dat tatălui său. 43 Și toți erau uluiți de puterea măreață a lui Dumnezeu.+

În timp ce toți erau uimiți de toate lucrurile pe care le făcea, el le-a spus discipolilor săi: 44 „Ascultați cu atenție și nu uitați aceste cuvinte: Fiul omului va fi dat* în mâinile oamenilor”.+ 45 Dar ei nu înțelegeau ce spunea. De fapt, cuvintele lui le erau ascunse pentru ca ei să nu le înțeleagă; și se temeau să-l întrebe ce însemnau acele cuvinte.

46 Atunci între ei s-a iscat o dispută cu privire la care dintre ei era cel mai mare.+ 47 Știind ce gândeau în inima lor, Isus a luat un copilaș, l-a pus lângă el 48 și le-a zis: „Cine îl primește pe acest copilaș în numele meu mă primește și pe mine și cine mă primește pe mine îl primește și pe Cel care m-a trimis.+ Fiindcă cel ce se poartă ca unul mai mic printre voi toți, acela este mare”.+

49 Ioan a răspuns: „Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni folosindu-se de numele tău și am încercat să-l oprim, pentru că nu face parte dintre cei care te urmează* împreună cu noi”.+ 50 Dar Isus i-a zis: „Nu încercați să-l opriți, fiindcă cine nu este împotriva voastră este de partea voastră”.

51 Și, pentru că se apropia timpul* să fie luat la cer,+ el era ferm hotărât* să meargă la Ierusalim.+ 52 Astfel, a trimis niște mesageri înaintea lui. Ei au plecat și au intrat într-un sat al samaritenilor ca să facă pregătiri pentru el. 53 Dar ei nu l-au primit+ pentru că el era hotărât să meargă la Ierusalim. 54 Când au văzut lucrul acesta, discipolii Iacov și Ioan+ au zis: „Doamne*, vrei să spunem să coboare foc din cer și să-i mistuie?”.+ 55 Dar el s-a întors spre ei și i-a mustrat. 56 Și s-au dus în alt sat.

57 În timp ce erau pe drum, cineva i-a zis: „Te voi urma oriunde vei merge”.+ 58 Dar Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-și pună capul”.+ 59 Apoi i-a zis altuia: „Urmează-mă!”. Omul a zis: „Doamne, lasă-mă mai întâi să mă duc și să-mi înmormântez tatăl”.+ 60 Dar el i-a spus: „Lasă morții+ să-și înmormânteze morții, iar tu du-te și anunță pretutindeni Regatul lui Dumnezeu”.+ 61 Iar altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar lasă-mă mai întâi să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea”. 62 Isus i-a spus: „Niciun om care a pus mâna pe plug și privește la lucrurile din urmă+ nu este potrivit pentru Regatul lui Dumnezeu”.+