Preţuieşti tu tot binele pe care îl primeşti?

Noi toţi ne bucurăm de mult bine. Dar ne–am făcut vreodată timp ca să ne gîndim la acest lucru? Apreciem binele sau îl considerăm, mai mult sau mai puţin, de la sine înţeles? Adesea, preţuirea binelui poate fi hotărîtoare pentru starea noastră, adică, dacă sîntem sănătoşi sau bolnavi, mulţumiţi sau nemulţumiţi, dacă avem pace în inimă sau dacă sîntem dezamăgiţi, şi dacă sîntem fericiţi sau nefericiţi. Mulţi oameni care nu preţuiesc binele se îndreaptă spre alcool, stupefiante, jocuri de noroc sau spre pornografie.

In sistemul actual de lucruri nu există nimic perfect. Fiecare dintre noi trece printr–o încercare sau alta şi la nici una din ele nu sînt înlăturate satisfăcător toate neajunsurile. Aproape orice bucurie este tulburată de un mic strop de amărăciune. Dar ce efect are acest lucru asupra ta?

Un propovăduitor creştin mai în vîrstă a zis mai demult: „Unii oameni înjură, fiindcă trandafirii au spini; alţii sînt recunoscători că mărăcinii (măceşii) au flori de trandafir“.

Ar trebui să nu pierdem din minte binele de care avem parte în fiecare zi. Omul înclină să considere experienţele bune ca ceva de la sine înţeles pe cînd, despre cele neplăcute sau negative, dimpotrivă, să vorbească mereu. Aşa, de exemplu, se putea citi în presă, chiar pe prima pagină, titlul: „Familiile au un venit mai mare, dar sînt frustrate“. Deşi venitul, în general, creşte, „sporesc decepţiile, temerile şi grijile familiilor americane, cu privire la toate sursele de cîştig“, atît la persoanele care trăiesc în belşug, cît şi la primitorii de indemnizaţii. Ba chiar şi „printre directori şi administratorii lumii comerciale americane, se extinde tot mai mult nemulţumirea în legătură cu lucrul şi cu cariera lor“. Iar acuza tipică răspîndită în rîndul muncitorilor din fabrici sună: „Am sentimentul că lucrez pînă la epuizare şi nu am, totuşi, nici un spor“.

Este îndreptătită această nemulţumire? Faptul că, în cea mai mare parte, problema depinde de atitudinea respectivilor, reiese din următorul exemplu care arată cum vede o familie lucrurile. Bărbatul lucrează într–o uzină de automobile la banda rulantă. Acest fel de muncă se caracterizează, în general, prin aceea că mulţi muncitori îşi schimbă foarte des locul de muncă şi lipsesc nemotivat, lucruri care ar trebui puse pe seama năucelii şi a acţiunii frustratoare a muncii. Dar înseamnă aceasta că la această muncă nu se cîştigă nimic bun şi că ea n–ar putea fi preţuită? Femeia declară:

“Deşi soţul meu este academician, el preferă să lucreze la o bandă rulantă şi refuză o ocupaţie corespunzătoare pregătirii lui. Din ce motiv? Fiindcă, în acest caz, pentru noi rezultă următoarele avantaje: (1) salar foarte ridicat, (2) o asigurare în caz de boală, (cînd eu am suferit o naştere prematură, am primit 2000 dolari), (3) locul său de muncă este ocrotit prin sindicatul său, (4) salariul său se ridică odată cu creşterea costului vieţii, (5) el primeşte o compensaţie destul de bună pentru zilele de sărbătoare şi de concediu, (6) cînd este în schimb de noapte (el preferă acest schimb), este dispensat de toate grijile şi (7) cînd se întoarce acasă avem ceva de la el“.

Pe scurt ea zice: „Nu oricine este mînat de ambiţie şi de străduinţa după o poziţie înaltă . . . [unii] sînt interesaţi mai mult . . . . de timpul liber, ca să citească, să se distreze şi să se recreeze . . . Succesul depinde de poziţia ocupată sau de mărimea contului bancar . . Ne face bine că ne putem bucura, ca familie de muncitori în fabrică, de timp liber şi siguranţă, şi că nu stăm sub stress sau sub vreo apăsare deosebită“. (New York Daily News Magazine, 16 sept. 1973).

Conştiente sau nu, aceste familii de lucrători în fabrică se îndreaptă după principiul pe care l–a stabilit apostolul Pavel: „Dacă avem hrană şi îmbrăcăminte, să ne fie destul. Dar cine vrea să devină bogat, ajunge în ispite şi curse“ (1 Tim. 6:8, 9, T.U.). N–ar trebui să trecem, însă, cu vederea că apostolul a mai arătat să un „cîştig mare“ atîrnă de „devotamentul faţă de Dumnezeu, împreună cu lipsa de pretenţii personale“ (1 Tim. 6:6).

URMARILE NEPRETUIRII BINELUI

După aprecieri oficiale, în Statele Unite, anual fug de la părinţii lor aproximativ un milion de copii. Vîrsta medie a acestor fugari se ridică la cincisprezece ani şi este în continuă creştere. Unii dintre ei au chiar motive bune să fugă, însă lucru evident, majoritatea acestor copii n–au nici o apreciere pentru tot binele care li se acordă acasă, unde condiţiile sînt contradictorii celor din lumea rece şi lipsită de dragoste din afara familiei lor. Conform ştirilor din presă, multe fete fugite de acasă au fost violate şi omorîte, iar despre tineri se raportează că au fost torturaţi de membrii unui grup de homosexuali din Houston (Texas).

Astăzi, în multe ţări, există femei care reclamă a fi lezate. In Statele Unite, astfel de femei au fondat „National Organization of Women“ (Organizaţia Naţională a Femeilor), numită pe scurt, NOW. Caracteristică pentru comportarea extremă a acestor femei este o carte editată de una din conducătoarele acestei organizaţii. In această carte, ea face o critică ascuţită asupra faptului că Dumnezeu este prezentat ca o persoană masculină, ea refuzînd, de asemenea, să–l numească „tată“. Totuşi, NOW–ul nu vorbeşte pentru toate femeile. Intr–adevăr, pentru a stăvili propaganda NOW–ului, mai multe femei au fondat organizaţia HOW (prescurtarea pentru „Happiness of Womanhood“). Ele sînt recunoscătoare pentru avantajele de care se bucură: viaţă familială, dragostea soţului un cămin propriu, posibilitatea de a creşte copii şi siguranţa pe care o oferă un soţ care cîştigă lucrurile necesare vieţii. Ele preţuiesc aceasta în ciuda poziţiei lor şi a faptului că soţii lor nu sînt întotdeauna ideali.

PRETUIESTE DARURILE PRIMITE

Dacă eşti sănătos şi viguros eşti în posesia unor daruri pentru care ar trebui să fii recunoscător. Iţi poţi folosi cele cinci simţuri de care dispui? Si acesta este un dar pe care ar trebui să–l preţuieşti. Cu ochii putem vedea multe lucruri frumoase: trăsăturile nobile şi înfăţişarea plăcută a unui om, florile frumoase, copacii şi arbuştii, păsările, animalele terestre şi peştii, văile şi lacurile splendide, precum şi apusurile grandioase de soare.

Nu este, de asemenea, o desfătare pentru urechile noastre să audă glasuri zglobii ca cele ale copiilor, sunete şi zgomote din natură, şi tonurile plăcute ale muzicii? Să ne gîndim la bucuria pe care ne–o mijlocesc simţul gustului, al miroşului şi al pipăitului! Apreciem noi aceste daruri sau le privim ca pe ceva de la sine înţeles? Trebuie să vedem mai întîi un infirm pentru ca să ne preţuim membrele sănătoase, sau un orb pentru a ne preţui ochii?

DIN CE MOTIV NU ESTE PRETUIT BINELE?

Cum se face că oamenii ignorează, critică, sau sînt orbi faţă de tot binele pe care–l primesc, şi îl consideră ca ceva de la sine înţeles în loc să–l aprecieze?

Există mai multe motive: Unul din acestea este, pur şi simplu, nebăgarea de seamă. De exemplu, mulţi copii se întîmplă să–şi facă puţine gînduri cu faptul că părinţii lor cheltuiesc timp şi putere, îi îngrijesc şi arată faţă de ei consideraţie, dragoste şi afecţiune. Ei acceptă simplu toate lucrurile ca ceva de la sine înţeles, dacă părinţii nu–i educă înspre a arăta apreciere şi recunoştinţă şi pentru a fi nepretenţioşi.

Alţii ar putea să nu aprecieze binele pe care–l primesc, fiindcă sînt lacomi sau egoişti. Asemenea persoane n–au niciodată de ajuns. Ele nu sînt mulţumite cu ce au. Biblia zice despre ele: „Cine iubeşte banii, nu are niciodată destul“ (Ecl. 5:9, T.U.). Deoarece asemenea persoane vor tot mai mult, ele sînt oarbe faţă de darurile deja primite.

Pe de altă parte, alţii nu preţuiesc binele pe care îl primesc, fiindcă sînt invidioşi. Lor nu le convine ca alţii să aibă mai mult decît ei, sau să posede un lucru, pe care ei înşişi şi l–ar dori cu plăcere. Ei n–au nici o preţuire pentru darurile pe care le–au primit. Biblia ne avertizează în repetate rînduri să nu poftim ce au alţii şi să nu ne luăm cu alţii la întrecere (Fil. 2:3; Col. 3:5). Persoanele care fac acest lucru alungă pericolul de a se lăsa amestecaţi într–o luptă de concurenţă, sau de a încerca „să ţină pasul cu fermierii“.

Mulţi oameni sînt nerecunoscători pentru tot binele din viaţă şi pentru avantajele de care se bucură, în primul rînd fiindcă marele binefăcător, Iehova Dumnezeu, Creatorul, nu joacă decît un rol neînsemnat în viaţa lor, sau unul practic nul. De obicei, ei îl ignorează pe Dumnezeu, neluînd în seamă Cuvîntul său, Biblia.

SFATUL BIBLIEI

Pe primele pagini ale Bibliei, este arătat că Dumnezeu este marele Creator al tuturor lucrurilor (Geneza, capitolele 1 şi 2). Noi îi datorăm recunoştinţă pentru toate lucrurile de care ne bucurăm. Noi, oamenii, sîntem invitaţi, îndeosebi în Psalmi, să–i mulţumim lui Iehova Dumnezeu, şi acolo sînt arătate şi motivele pentru care s–o facem.

Psalmistul nu a luat în consideraţie numai darurile materiale ci şi pe cele spirituale, căci el a Scris: „Binecuvîntează–l pe Iehova, o sufletul meu, . . . pe El care iartă toate abaterile tale . . . Cacă după cum cerurile sînt mai presus decît pămîntul, tot aşa şi bunătatea lui iubitoare este covîrşitoare faţă de cei ce se tem de El. Cît de departe este apusul Soarelui faţă de răsăritul lui, aşa de departe a îndepărtat el greşelile noastre de la noi. După cum un tată dovedeşte îndurare fiilor săi, tot aşa a dovedit şi Iehova îndurare celor ce s–au temut de El“ (Ps. 103:2, 3, 11–13).

In timpurile apostolice, servii lui Dumnezeu au preţuit tot aşa de mult darurile primite de la Dumnezeu. Apostolul Pavel a zis astfel păgînilor din Listra, care voiau să i se închine: „[Dumnezeu nu s–a] lăsat nicidecum fără mărturie . . . prin faptul că a făcut bine, deoarece v–a dat ploaie din cer şi timpuri roditoare, şi v–a umplut inima cu mîncare şi veselie“ (Fapte 14:17). Acelaşi apostol scoate din nou în evidenţă necesitatea de a–i mulţumi lui Dumnezeu pentru darurile primite de la el. Exemplificative, în acest sens, sînt cuvintele: „Mulţumiţi întotdeauna Dumnezeului şi Tatălui nostru, în numele Domnului Isus Cristos, pentru toate lucrurile“ (Ef. 5:20).

EXEMPLE CONTEMPORANE

Persoanele care iau astăzi în serios Cuvîntul lui Dumnezeu şi poruncile sale, preţuiesc, de asemenea, darurile pe care le–au primit. Printre altele, aceasta se poate recunoaşte observînd că ei n–au căzut pradă materialismului, alcoolismului, sau maniei drogurilor şi nu se ocupă cu jocuri de noroc sau pornografie, pentru a fugi de realitatea vieţii. Si mai clar, acest lucru se vede în faptul că ei sînt oameni fericiţi şi fideli legii.

In Vancouver (Columbia Britanică), trăieşte, de exemplu, un paralizat, care este fericit în ciuda faptului că nu–şi poate mişca deloc braţele şi picioarele. El socoteşte ca un dar capacitatea de a–şi putea cîştiga existenţa pictînd — pensula o ţine în gură — şi astfel se poate îngriji pe sine însuşi, iar din tot binele pe care l–a primit, el preţuieşte îndeosebi cunoştinţa adevărului despre Dumnezeu şi despre planurile sale, spreanţă în împărăţia lui Dumnezeu şi posibilitatea de a se găsi împreună cu fraţii lui de credinţă pentru închinarea în comun şi de a împărtăşi cu alţii lucrurile învăţate.

Un alt exemplu, de persoane care–şi preţuiesc darul primit este un bărbat care, în decurs de nouă ani, a fost arestat de douăzeci şi cinci de ori şi condamnat de cinci ori. Asupra lui apăsau patrusprezece infracţiuni grave, fiind condamnat la un total de 250 ani închisoare. Apoi, el a venit în contact cu Biblia, iar mai tîrziu cu cineva care i–a putut ajuta s–o înţeleagă. Aceasta i–a provocat o întorsătură totală.

“Funcţionarii poliţiei locale, oamenii cu care am avut mult de–a face înainte, se miră de ceea ce s–a întîmplat cu mine . . . Anchetatorul meu observă schimbarea minunată din viaţa mea . . . Eu am acceptat munci cinstite, ceva ce nu cunoscusem mai înainte. Acum, mă îngrijesc de familia mea cu bani cîştigaţi în mod cinstit. Am mai mult de la viaţă şi o preţuiesc. In mod deosebit, îi mulţumesc lui Iehova că mi–a ajutat. Numai într–un an, viaţa mea s–a schimbat fundamental. Am îmbrăcat o nouă personalitate. Am făcut, de asemenea, cunoştinţă cu credincioşia Creatorului şi am o speranţă minunată cînd mă culc şi cînd mă scol“. Fără îndoială, el preţuieşte tot binele pe care l–a primit.

Aici mai poate fi amintit un adolescent din Texas care a băut fără măsură şi a consumat droguri în mod excesiv şi care şi–a petrecut o parte din timp în închisoare, fiindcă făcuse trafic cu droguri. Acum, el apreciază darurile pe care le–a primit, căci a făcut cunoştinţă cu Iehova şi cu Cuvîntul său: „Viaţa mea de dinainte ar fi dus inevitabil la moarte, dar acum am o speranţă. Cunosc fraţi şi surori în multe locuri, cu care mă pot întruni şi care se interesează cu adevărat unii de alţii. Viaţa mea a primit prin aceasta sens şi scop Diferenţa dintre viaţa mea de acum şi cea anterioară este ca cea dintre un pustiu şi un ocean“.

Un tînăr din Hawaii a trebuit să stea în scaunul cu rotile, ca urmare a unui accident petrecut la baie. Timp de şapte ani s–a simţit decepţionat de viaţă, a fost mîhnit mereu şi deprimat. Dar atunci cînd a venit în contact cu martorii lui Iehova, obţinînd prin intermediul Bibliei o speranţă, toate s–au schimbat: „Acum duc o viaţă fericită, plină de conţinut şi satisfăcătoare. Stiu că Iehova a promis că ne va rărui viaţă veşnică în sănătate perfectă şi vigoare, în ordinea nouă care va veni în curînd, şi eu pot ajuta pe alţii să ajungă la viaţă veşnică. Aceasta m–a făcut fericit“.

Un lucru este clar: Indiferent în ce situaţie te găseşti — fie în împrejurări normale, fie în condiţii atît de grele ca cele ale paralizatului — tu eşti în posesia unor daruri pe care ar trebui să le apreciezi. Nu le vei putea aprecia, decît numai dacă nu le priveşti ca ceva de la sine înţeles şi dacă nu te laşi orbit de egoism, lăcomie sau invidie. Cel mai bine poţi aprecia binele pe care–l primeşti, cîştigîndu–ţi o cunoştinţă şi o înţelegere a Cuvîntului lui Dumnezeu, Biblia. Martorii lui Iehova te vor ajuta cu plăcere la acest lucru în locuinţa ta.