Care este originea religiilor?

DEŞI religiile lumii se deosebesc mult unele de altele totuşi multe dintre ele au trăsături comune. De exemplu, religiile voodooa din America de Sud, religiile triburilor din Africa, marile religii ale Orientului, religiile aborigenilor din Australia — de fapt, aproape toate religiile — cred în existenţa unei parţi spirituale a omului care supravieţuieşte după moartea trupului de carne. De asemenea, majoritatea religiilor conţin credinţe cu privire la existenţa spiritelor nevăzute care influenţează omenirea în bine sau în rău.

Ai observat, de asemenea, cît de răspîndită este folosirea „chipurilor sfinte“? Pe de altă parte, multe religii practică ghicitul şi astrologia, iar un număr surprinzător de mare dintre ele au venerat, de-a lungul istoriei, triade de divinităţi, asemănătoare Trinităţii din cadrul creştinătăţii.

Crezi oare că toate aceste religii ar fi putut dezvolta — fiecare separat — practici şi concepţii religioase atît de asemănătoare între ele? N-ar fi, oare, mai aproape de adevăr să credem că sursa acestora este comună? Cu siguranţă că această concluzie pare a fi logică. Dar care a fost sursa comună?

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să discutăm despre originea religiei. Acest subiect nu este înţeles corect de către cercetătorii istoriei. The World Book Encyclopedia afirmă: „Anumiţi învăţaţi au emis teorii cu privire la apariţia religiei în perioada preistorică. Nici una dintre aceste teorii nu este unanim acceptată“. Totuşi există o autoritate demnă de încredere, care ne relatează despre originea religiei. Această autoritate este Biblia.

Începutul tuturor religiilor

După cum ştii, Biblia este o carte care într-o anumită vreme a fost foarte respectată. Din nefericire, în prezent ea este citită de un număr tot mai mic de oameni. Totuşi, o discuţie despre religie nu se poate desfăşura în mod corespunzător dacă omitem Biblia, deoarece, din punct de vedere religios, Biblia a influenţat omenirea mai mult decît orice altă carte.

În afară de aceasta, explicaţia pe care o dă Biblia cu privire la modul în care a apărut religia este în primul rînd convingătoare, deoarece ea a fost scrisă de oameni care au trăit într-o perioadă mult mai apropiată de evenimentele propriu-zise decît perioadă în care trăim noi. Să analizăm ce spune Biblia şi să comparăm concluziile noastre cu cîteva dintre teoriile cercetătorilor contemporani.

Biblia ne spune că la origine omul a crezut într-un singur Dumnezeu. Credinţa aceasta n-a fost produsă de mintea lui. Conform relatării biblice Dumnezeu s-a dezvăluit omului chiar de la început ca fiind marea Sursă a vieţii. El a oferit omului ajutor şi îndrumare pentru ca omul să aibă garanţia succesului în viaţă (Geneza 1:26—2:25). Aşadar, totul a pornit de la o singură religie. Atunci cum s-a ajuns la situaţia confuză care există în prezent?

Conform Bibliei, confuzia a pornit de la o răzvrătire împotriva Sursei originare unice. Într-un document care datează de peste 3 000 de ani se arată că iniţiatorul acestei răzvrătiri a fost un om care se numea Nimrod. El a devenit constructor de oraşe care a zidit oraşele din regiunea antică Mesopotamia. Astăzi acest ţinut face parte din teritoriul Iraqului. Cîteva dintre oraşele construite de el au primit numele Babel, Erec, Acad şi Calne. — Geneza 10:10–12.

Dr. Robert M. Adams care a publicat un articol în revista Scientific American, a numit construirea oraşelor „a doua mare revoluţie în cultura umană“. Deoarece oraşele construite de Nimrod s-au aflat printre cele mai vechi oraşe menţionate în Biblie, se poate trage concluzia că acest om trebuie să fi exercitat o influenţă decisivă în timpul acela.

Biblia ne spune că în Babel (sau Babilon), care a devenit în cele din urmă cel mai mare dintre aceste oraşe antice, a încercat să zădărnicească voinţa expresă a lui Dumnezeu, conform căreia oamenii trebuia să se răspîndească pe întregul pămînt şi să-l populeze. Oamenii au spus: „Haideţi să ne construim un oraş şi un turn cu vîrful în ceruri şi să ne facem un nume celebru, pentru ca nu cumva să fim împrăştiaţi pe întreaga suprafaţă a pămîntului“ (Geneza 11:4). Însă datorită întervenţiei divine ei nu şi-au realizat scopul, ci s-au răspîndit treptat în diferite părţi ale pămîntului. Concomitent cu răspîndirea lor pe întregul pămînt, ei au dus cu ei ideile religioase rebele.

Ce deosebire este între aceste date şi teoriile actuale ale învăţaţilor?

În primul rînd, Encyclopedia Americană spune: „Aproape toţi învăţaţii sînt de acord că cea mai veche civilizaţie pe care o cunoaştem a apărut la sumerieni, în Mesopotamia“. Dr. Gideon Sjoborg subscrie acestei afirmaţii şi declară într-un articol apărut în Scientific American: „După cîte se ştie, primele oraşe ale lumii au apărut (. . .) în Semiluna Fertilă a cărei parte orientală include şi Mesopotamia“. Aşadar, oamenii de ştiinţă sînt de părere că omenirea a început să construiască oraşe însemnate în aproximativ aceeaşi regiune pe care o menţionează Biblia.

În al doilea rînd: Numele şi locurile majorităţii oraşelor despre care Biblia spune că au fost construite de Nimrod sînt familiare arheologilor.

În al treilea rînd: Locuitorii Mesopotamiei erau cunoscuţi ca ziditori de turnuri mari, cu scop religios, pe care le numeau zigurate. Bineînţeles, turnul propriu-zis menţionat în capitolul 11 din Geneza nu a fost terminat. Dar arheologii au descoperit multe turnuri complet terminate care erau probabil asemănătoare acestuia.

În al patrulea rînd: Numele Nimrod nu a fost menţionat decît în Biblie, dar unele enciclopedii îl pun alături de numele zeului babilonian suprem Marduk. Literele „MRD“, care apar în ambele nume, par să fie rădăcina sau partea semnificativă a ambelor cuvinte. Dacă asocierea este corectă, atunci Nimrod a fost în cele din urmă venerat ca zeu, după cum în epocile de mai tîrziu cezarii Romei şi faraonii Egiptului au fost veneraţi ca divinităţi. Desigur, descoperirile arheologice cu privire la lucrurile petrecute cu mult timp în urmă prezintă neajunsuri. Multe dintre ruinele pe care le-au scos la iveală cu ajutorul săpăturilor se află într-o stare deplorabilă, ceea ce îngreuiază interpretarea lor în mod corect. Fără îndoială, multe dovezi importante au dispărut fără urmă. De aceea cine studiază Biblia nu se sprijină pe arheologie pentru a dovedi adevărul din relatarea biblică. Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că arheologia a confirmat descrierea generală a evenimentelor consemnate în Biblieb.

De asemenea, este demn de remarcat faptul că această istorie antică ne ajută să înţelegem trăsăturile caracteristice ale atmosferei religioase din lumea contemporană. În ce fel? Prin faptul că locuitorii Mesopotamiei au fost foarte religioşi după rebeliunea originară. Ei credeau că există o parte spirituală în om care supravieţuieşte după moartea acestuia. Ei manifestau o credinţă puternică în demoni. Ei foloseau chipuri şi practicau ghicitul şi arheologia şi aveau chiar triade de divinităţi. Acestea sînt cîteva dintre credinţele identice cu cele ale multor oameni de astăzi.

S-ar putea oare trage concluzia că religia Mesopotamiei antice s-a răspîndit şi a influenţat religiile întregului pămînt? Mulţi învăţaţi au ajuns la această concluzie. În Handbooks of the History of Religions profesorul Morris Jastrow vorbeşte despre „influenţa deosibită pe care manifestările neobişnuite ale concepţiei religioase din Imperiul babilonian au exercitat-o asupra lumii.“

În cartea The Worship of the Dead (Cultul morţilor), colonelul J.Garnier scrie: „Nu numai egiptenii, caldeeni, fenicienii, grecii şi romanii, ci şi hinduşii, budiştii (. . .), goţii, anglo-saxonii, druiziic, mexicanii şi peruanii (. . .), cu siguranţă că au împrumutat toate ideile lor religioase dintr-o sursă comună şi un centru comun. Peste tot găsim cele mai uimitoare coincidenţe cu privire la ritualurile, ceremoniile, obiceiurile, tradiţiile, precum şi la denumirile şi asemănările dintre zeii şi zeiţele lor.“ Evident, cînd acei babilonieni primitivi au fost obligaţi să migreze pe întregul glob, ei au dus ideile lor religioase în noile ţinuturi în care s-au stabilit.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 5]

Triade de dumnezei. Închinarea la idoli. Astrologia. Existenţa spiritelor nevăzute. O parte spirituală a omului care supravieţuieşte după moartea trupului. Aceste convingeri sînt comune aproape tuturor religiilor.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

BABILONUL ANTIC

Piramidele Maya

Trinitatea Hindusă

Trinitatea creştinătăţii

Cultul fecioarei Maria

Cultul strămoşilor