Loialitate cu ce preţ?

„Faţă de cineva care este loial tu vei acţiona cu loialitate“ — PSALM 18:25.

 1, 2. (a) Ce este loialitatea, şi cum ne este afectată viaţa de diversele ei faţete? (b) De ce este bine să–l luăm pe Iehova ca exemplu proeminent?

FIDELITATE, datorie, iubire, obligaţie, lealitate. Ce au în comun toate aceste cuvinte? Ele sînt diferite faţete ale loialităţii. Loialitatea este o calitate divină care provine dintr–o devoţiune sinceră. Însă pentru mulţi oameni din zilele noastre loialitatea are prea puţină însemnătate. Fidelitatea faţă de partenerul conjugal, obligaţiile faţă de membrii în vîrstă ai familiei, lealitatea unui angajat faţă de patronul său, toate acestea sînt pur întîmplătoare şi adesea compromise. Şi ce se întîmplă atunci cînd survine un conflict de loialităţi? De curînd, în Anglia, atunci cînd un contabil a declarat în faţa inspectorilor financiari adevărul cu privire la veniturile financiare ale companiei în serviciul căreia se afla, el şi–a pierdut serviciul.

² Este uşor să te rezumi doar la a vorbi despre loialitate; adevărata loialitate trebuie să fie susţinută însă de fapte care să nu implice compromisuri determinate de teamă. Ca oameni imperfecţi, noi dăm adeseori greş în privinţa aceasta. De aceea, este bine ca noi să examinăm exemplul cuiva a cărui loialitate nu poate fi pusă în mod întemeiat la îndoială. Este vorba de însuşi Iehova Dumnezeu.

Exemple de loialitate

 3. Cum s–a dovedit Iehova loial faţă de scopul său enunţat la Geneza 3:15?

³ Atunci cînd Adam a păcătuit, Iehova a dat cu claritate expresie scopului său de a răscumpăra familia umană care era nenăscută încă. Fundamentul acestei acţiuni era iubirea sa faţă de creaţia umană (Ioan 3:16). La timpul potrivit, Isus Cristos, sămînţa promisă, profeţită la Geneza 3:15, s–a dovedit a fi jertfa de răscumpărare şi ar fi fost de neconceput pentru Iehova ca el să–şi renege scopul declarat. Acceptînd jertfa lui Isus, credinţa noastră nu va duce la dezamăgire. — Romani 9:33.

 4. Cum s–a dovedit Iehova loial faţă de Isus, şi cu ce rezultat?

⁴ Loialitatea lui Iehova faţă de Isus l–a întărit mult pe acest fiu al său în timpul vieţii sale pe pămînt. Isus ştia că el trebuie să înfrunte moartea şi era ferm hotărît să rămînă loial faţă de Dumnezeul său pînă la capăt. O cunoştinţă mai deplină cu privire la existenţa sa preumană i–a fost revelată în momentul botezului şi ungerii sale cu spirit sfînt. În noaptea în care a fost trădat el s–a rugat să fie readus în starea sa iniţială, la Tatăl său ceresc, în «gloria pe care o avusese alături de Iehova înainte de a fi lumea» (Ioan 17:5). Cum a fost posibilă realizarea acestui lucru? Numai datorită faptului că Iehova nu l–a lăsat pe loialul său Fiu în mormînt, ca să vadă descompunerea. Iehova l–a ridicat din moarte la nemurire, îndeplinindu–şi astfel cu loialitate promisiunea profetică pe care o găsim consemnată în Psalmul 16:10: „Tu nu vei lăsa sufletul meu în Şeol.“ — Fapte 2:24–31; 13:35; Apocalips 1:18.

 5. Ce alte acte de loialitate sînt legate de promisiunile lui Iehova făcute lui Isus?

⁵ După învierea sa Isus ştia, de asemenea, că se putea încrede în declaraţia lui Iehova că „îi va pune pe duşmanii săi drept scăunel pentru picioarele sale“ (Psalm 110:1). Timpul acela a sosit în 1914, la sfîrşitul „timpurilor fixate ale naţiunilor“, odată cu întemeierea Regatului în ceruri. Promisa putere a lui Isus asupra duşmanilor săi a început cu izgonirea din cer a lui Satan şi a demonilor săi. Ea va atinge punctul culminant atunci cînd ei vor fi întemniţaţi în abis pentru o mie de ani, iar „regii pămîntului şi armatele lor “ vor fi fost nimiciţi. — Luca 21:24; Apocalips 12:7–12; 19:19; 20:1–3.

 6. Ce speranţă sigură ne oferă Dumnezeu, şi cum ne putem manifesta aprecierea faţă de ea?

⁶ Psalmistul a dat îndemnul: „Speră în Iehova şi respectă calea sa şi el te va înălţa, ca să iei în stăpînire pămîntul“ (Psalm 37:34). Noi putem avea încrederea că Iehova îşi va respecta în continuare cuvîntul şi chiar prin intermediul sfîrşitului acestei lumi rele el va salva bărbaţi, femei şi copii care „respectă calea sa“. Această expresie transmite în originalul ebraic atît ideea de sîrguinţă, cît şi de fidelitate în serviciul lui Iehova. Aşadar, acum nu este timpul să dăm semne de oboseală sau să renunţăm la privilegiile de serviciu care ne sînt oferite. Acesta este timpul de a ne strădui din răsputeri în serviciul loial al Dumnezeului nostru şi al Regatului său (Isaia 35:3, 4). Există excelente exemple care ne pot încuraja. Să examinăm unele dintre ele.

Patriarhii — reflectă loialitate

 7, 8. (a) Ce lucrare i–a încredinţat Iehova lui Noe şi familiei sale? (b) Cum s–a dovedit familia lui Noe vrednică de ocrotire din partea lui Dumnezeu în timpul potopului mondial?

⁷ Atunci cînd Iehova şi–a propus să distrugă o societate umană rea printr–un potop de apă, el a făcut un legămînt cu patriarhul şi capul de familie Noe, în vederea ocrotirii familiei sale şi a perpetuării vieţii pe pămînt (Geneza 6:18). Noe a fost recunoscător pentru perspectiva de a se bucura de ocrotirea divină, dar el şi familia sa trebuiau să se dovedească demni de aceasta. În ce fel? Făcînd ceea ce le poruncea Iehova. Ei trebuiau să facă mai întîi faţă uriaşei sarcini de a construi arca. Cînd ea a fost terminată, Noe a trebuit să o umple cu speciile reprezentative ale regnului animal şi cu suficientă hrană pentru menţinerea lor în viaţă o lungă perioadă de timp. Dar asta nu a fost totul. În decursul lungii perioade de pregătire Noe a făcut tot ce a putut în cadrul unei lucrări de predicare fără precedent, avertizînd cu privire la apropiata judecată divină. — Geneza, capitolele 6 şi 7; 2 Petru 2:5.

⁸ Biblia ne spune că „Noe a făcut potrivit cu tot ce îi poruncise Dumnezeu. El a făcut exact aşa“ (Geneza 6:22; 7:5). Noe şi familia sa au dat dovadă de loialitate în îndeplinirea însărcinărilor lor. Spiritul lor de sacrificiu i–a determinat să–şi petreacă timpul într–un mod profitabil, dar sarcina era grea şi lucrarea de predicare dificilă. Datorită faptului că nu au dat naştere la copii înainte de Potop, fiii lui Noe şi soţiile lor au avut posibilitatea de a se concentra asupra lucrării încredinţate lor, care le stătea la îndemînă, şi de a–şi coordona activitatea. Acel catastrofal Potop a pus capăt în mod justificat unei lumi rele. Numai Noe, soţia sa, cei trei fii şi cele trei nurori ale lor au supravieţuit. Avem toate motivele să ne bucurăm că ei au fost loiali lui Dumnezeu şi îndrumărilor sale, deoarece fiecare dintre noi este un descendent direct al lui Noe prin Sem, Ham sau Iafet. — Geneza 5:32; 1 Petru 3:20.

 9. (a) Cum a fost încercarea lui Avram de către Iehova o încercare a loialităţii? (b) Cum a dat Isaac dovadă de loialitate cu această ocazie?

⁹ Cînd Avraam s–a pregătit să–l aducă jertfă pe Isaac, el a acţionat cu fidelă supunere faţă de porunca lui Iehova. Aceasta a fost o adevărată încercare a loialităţii! Însă Iehova i–a oprit lui Avraam mîna, spunînd: „Acum ştiu că te temi de Dumnezeu prin faptul că nu mi l–ai reţinut pe fiul tău, pe unicul tău fiu.“ Ar fi bine însă ca noi să reflectăm la ceea ce s–a întîmplat înainte de aceasta. În decursul călătoriei sale de trei zile pînă pe muntele Moria, Avraam a avut, în mod cert, suficient timp pentru a cumpăni lucrurile şi pentru a se răzgîndi. Dar ce putem spune despre Isaac, care ducea lemnele pentru jertfă şi care s–a lăsat să fie legat de mîini şi de picioare? El nu a ezitat în devotamentul faţă de tatăl său Avraam şi nici nu a pus întrebări cu privire la rolul pe care trebuia să–l joace el, chiar dacă părea că această cale a loialităţii avea să–l coste viaţa. — Geneza 22:1–18; Evrei 11:17.

Loialitatea creştină

10, 11. Ce exemple de loialitate au dat primii creştini?

¹⁰ Iehova a acţionat întotdeauna cu adevărată loialitate. „Deveniţi (. . .) imitatori ai lui Dumnezeu“, îndeamnă apostolul Pavel (Efeseni 5:1, 2). Aşa cum au reacţionat patriarhii, tot la fel aveau să reacţioneze creştinii. Primii creştini au dat minunate exemple de închinare loială, după cum arată următoarea întîmplare.

¹¹ Împăratul roman Constantin I, tatăl împăratului roman Constantin cel Mare, părea să manifeste un profund respect faţă de continuatorii lui Isus Cristos. Pentru a încerca loialitatea creştinilor angajaţi la curtea sa, el le–a spus că ei puteau să rămînă în serviciul său numai dacă ar fi consimţit să aducă jertfe idolilor. Li s–a mai spus că refuzul va duce la demiterea lor şi că însuşi împăratul va fi cel ce se va răzbuna pe ei. Prin această stratagemă simplă, Constantin voia să–i identifice pe aceia care aveau să refuze orice compromis în privinţa loialităţii lor. Aceia care s–au dovedit loiali lui Dumnezeu şi principiilor sale au fost păstraţi în serviciul împăratului, unii dintre ei devenind chiar consilieri de încredere ai săi. Cei care s–au dovedit neloiali poruncii lui Dumnezeu au fost demişi într–un mod dezonorant.

12. Cum trebuie supraveghetorii creştini să manifeste loialitate, şi de ce este esenţial lucrul acesta pentru bunăstarea congregaţiei?

¹² Deşi loialitatea trebuie să caracterizeze viaţa tuturor creştinilor, ea este menţionată în mod special la Tit 1:8 pe lista calităţilor necesare unui bărbat pentru ca să devină supraveghetor creştin. William Barclay spune că hoʹsi·os, cuvîntul grecesc care a fost tradus prin „loial“, îl prezintă „pe omul care se supune legilor eterne, care au fost şi care sînt înainte de orice legi făcute de oameni“. Este un lucru de importanţă vitală ca bătrînii să adopte o asemenea atitudine loială de ascultare faţă de legile lui Dumnezeu. Acest exemplu corect va ajuta congregaţia să crească şi să se întărească suficient pentru a face faţă tuturor încercărilor şi presiunilor care o pot ameninţa ca întreg sau pe fiecare membru individual (1 Petru 5:3). Bătrînii numiţi au marea responsabilitate faţă de turmă de a nu face niciodată compromis în ce priveşte loialitatea lor faţă de Iehova, întrucît congregaţia este îndemnată „să le imite credinţa“. — Evrei 13:7.

Loialitate — cu ce preţ?

13. Ce se înţelege prin axioma „fiecare om îşi are preţul său“, şi ce exemplu pare să confirme lucrul acesta?

¹³ „Fiecare om îşi are preţul său“ este o axiomă atribuită lui Sir Robert Walpole, un prim–ministru englez din secolul al XVlll–lea. Aceasta rezumă foarte bine faptul că de–a lungul istoriei loialitatea a fost adesea abandonată în schimbul unor cîştiguri personale. Să–l luăm de exemplu pe unul dintre traducătorii Bibliei, pe William Tyndale, care s–a înşelat acceptîndu–l pe Henry Phillips ca pe un prieten loial. În 1535, Phillips, lipsit de loialitate, l–a trădat pe Tyndale duşmanilor săi, fapt ce a dus la întemniţarea imediată şi moartea prematură a acestuia de pe urmă. Un istoric a spus că Phillips, care probabil că era un agent al regelui Angliei sau al catolicilor englezi, „a fost bine plătit pentru opera sa de Iudă.“ Istoricul făcea aluzie, desigur, la Iuda Iscariot, care acceptase 30 de monede de argint ca preţ al trădării lui Isus Cristos. Acest exemplu însă nu trebuie să ne ducă la concluzia că „preţul“ loialităţii unei persoane l–ar constitui întotdeauna banul.

14. Cum a fost pusă la încercare loialitatea lui Iosif faţă de Iehova, şi cu ce rezultat final?

¹⁴ Cînd soţia lui Potifar insista ca Iosif să se «culce cu ea», loialitatea acestuia faţă de Iehova a fost pusă la încercare. Ce avea el să facă? Avînd clar în minte deja principiile implicate, Iosif a fugit din casă, hotărît că niciodată nu va „comite acest rău şi nu va păcătui împotriva lui Dumnezeu“. Perspectiva unei plăceri senzuale nu a reuşit să biruie loialitatea lui Iosif faţă de Dumnezeul său, Iehova. — Geneza 39:7–9.

15. Cum a manifestat Absalom lipsă de loialitate, şi cu ce rezultat?

¹⁵ Mai există însă şi alte pericole; ambiţia poate submina loialitatea. Aceasta era motivaţia dindărătul răzvrătirii lui Absalom împotriva tatălui său, regele David. Prin diverse planuri şi intrigi, Absalom a căutat să se facă agreat de popor. În cele din urmă el a ridicat o armată împotriva sprijinitorilor loiali ai tatălui său. Moartea sa, provenită din mîna lui Ioab, a pus capăt neloialităţii lui Absalom faţă de tatăl său, David, dar ce mult l–a costat tentativa de a răsturna aranjamentul teocratic! — 2 Samuel 15:1–12; 18:6–17.

Loialitatea care nu poate fi cumpărată

16. Ce ne descoperă 2 Corinteni 11:3 referitor la intenţiile lui Satan?

¹⁶ Cu toate că Satan afirmă că fiecare om îşi are preţul său, lucru adevărat în ceea ce îl privea pe Absalom, nu a fost deloc adevărat cu privire la Iosif şi nu va fi niciodată adevărat cu privire la închinătorii loiali ai lui Iehova. Satan va face însă tot felul de oferte pentru a ne determina să încetăm de a–i mai fi loiali Creatorului nostru. Apostolul Pavel şi–a exprimat teama „ca nu cumva, aşa cum şarpele a sedus–o pe Eva prin viclenia lui“, să ne corupă şi modul nostru de gîndire, determinîndu–ne să ne compromitem loialitatea faţă de Iehova şi faţă de închinarea adusă lui. — 2 Corinteni 11:3.

17. Pe ce au schimbat unii nepreţuitul privilegiu al serviciului?

¹⁷ Ar fi bine, prin urmare, să ne întrebăm pe noi înşine: „Există oare vreo plată pe care aş accepta–o în schimbul privilegiului de a–i aduce în mod loial închinare Creatorului meu?“ Este trist faptul că, spre deosebire de Iosif, unii, care erau slujitori dedicaţi ai lui Iehova, şi–au vîndut foarte uşor loialitatea. Chiar şi unii bătrîni de congregaţie şi–au desconsiderat nepreţuitele privilegii ale serviciului sacru, schimbîndu–le pe bucuria temporară a unor plăceri senzuale imorale. Fie că au fost bătrîni sau nu, mulţi dintre cei care au procedat în felul acesta şi–au pierdut în mod ireparabil unitatea familială, iubirea şi respectul congregaţiei, precum şi aprobarea lui Iehova — singurul care ne poate da forţa necesară pentru a ne menţine loialitatea şi pentru a rezista oricărei tentaţii din partea lui Satan. — Isaia 12:2; Filipeni 4:13.

18. De ce este important să dăm atenţie avertismentului de la 1 Timotei 6:9, 10?

¹⁸ Alţii, în hotărîrea lor ambiţioasă de a urmări scopuri lumeşti, „s–au străpuns singuri, peste tot, cu multe dureri“, în ciuda clarelor avertismente ale Bibliei (1 Timotei 6:9, 10). Dima, un creştin menţionat de Pavel, a avut un eşec temporar sau poate chiar permanent din această cauză (2 Timotei 4:10). Loialitatea faţă de Iehova nu poate fi niciodată compromisă fără rezultate dezastruoase. „Dumnezeu nu este de batjocorit. Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera.“ — Galateni 6:7.

19, 20. (a) Care sînt unele dintre pericolele legate de vizionarea excesivă a programelor de televiziune? (b) Ce exemplu a oferit o familie de Martori?

¹⁹ Uneori loialitatea este vîndută într–un mod foarte subtil. De exemplu, un raport provenit din Statele Unite spune că multe familii îşi petrec jumătate din timpul lor liber uitîndu–se la televizor, căruia tinerii i se dedică în mod special. Dacă un creştin îşi hrăneşte mintea în primul rînd la televizor, cu sexul şi violenţa prezentate de acesta, el poate ajunge curînd la subminarea principiilor creştine. Aceasta îl poate determina foarte uşor să–şi piardă loialitatea şi să se depărteze de Iehova. O asemenea societate rea înlătură obiceiurile folositoare (1 Corinteni 15:33). Nu trebuie să uităm că Scripturile ne avertizează să ne facem timp pentru a studia Cuvîntul lui Iehova şi pentru a medita asupra lui. Merită oare ca în schimbul timpului pe care l–am putea petrece pentru a dobîndi o cunoştinţă care duce la viaţă veşnică în calitate de închinători loiali ai lui Iehova, să alegem vizionarea în exces a programelor televizate pentru a ne relaxa? Mulţi dintre cei care au ajuns astăzi la cunoştinţa adevărului au făcut modificări esenţiale în concepţia lor în această privinţă. — 1 Timotei 4:15, 16; 2 Timotei 2:15.

²⁰ Takashi este un om de afaceri japonez care trăieşte în Anglia. În majoritatea serilor el obişnuia să petreacă trei–patru ore în faţa televizorului împreună cu familia. După ce el şi soţia sa au fost botezaţi în urmă cu trei ani, el a decis să acorde prioritate studiului biblic individual şi celui familial. Reducînd timpul dedicat televizorului la numai 15 sau 30 de minute în medie pe zi, el a început să–şi conducă în mod excelent familia. Folosind pentru studiu două Biblii, una în limba engleză iar alta în japoneză, progresul său spiritual a fost rapid, iar acum activează ca slujitor auxiliar în una din congregaţiile de limbă engleză. Soţia sa este pionier auxiliar. „Pentru a salva spiritualitatea celor doi fii ai noştri,“ spune el, „eu selectam cu atenţie zilnic ce anume aveam să le permitem, soţia mea şi cu mine, să vizioneze la televizor.“ O asemenea autodisciplinare este folositoare.

21. Ce trebuie să ştim despre tactica lui Satan, şi cum ne putem salva?

²¹ Putem fi siguri de faptul că Satan cunoaşte slăbiciunile noastre, poate mai bine decît ni le cunoaştem noi înşine. El nu se va reţine de la nimic în încercările sale de a ne duce la compromis sau de a ne slăbi ataşamentul faţă de Iehova. (Compară cu Matei 4:8, 9.) Cum ne putem, aşadar, salva? Avînd mereu în faţă dedicarea pe care am făcut–o şi găsindu–ne plăcerea în a cîştiga abilitate în timp ce slujim necesităţilor spirituale ale altora. Ca slujitori loiali ai lui Iehova, noi trebuie să fim încontinuu ocupaţi în serviciul său, fiind în permanenţă conduşi de Cuvîntul său sfînt. Aceasta ne va ajuta în hotărîrea noastră fermă de a nu renunţa la loialitatea noastră faţă de Iehova, indiferent de preţul pe care ni l–ar putea oferi în schimb Satan. — Psalm 119:14–16.

Cum ai răspunde?

◻ Cum au manifestat Iehova şi Isus loialitate?

◻ Care sînt alte cîteva exemple biblice de loialitate?

◻ Ce ne–ar putea oferi Satan, sau ce ne–ar putea tenta să facem?

◻ Cum ne–am putea întări noi înşine pentru a rămîne loiali în închinarea la Iehova?