Crăciunul — De ce este atît de popular în Japonia?

CREDINŢA în Moş Crăciun este adînc înrădăcinată în rîndul copiilor din Japonia, ţara budismului şi a şintoismului. În 1989 copiii japonezi au trimis 160 000 de scrisori la Santa World, în Suedia, ceea ce a fost un record în materie. Ei au scris aceste scrisori cu speranţa de a–şi satisface dorinţa inimii lor, fie că era vorba de un „computer grafic“ — o jucărie costînd 18 000 de yeni (136 de dolari S.U.A.) —, fie că era vorba de o maşină de jocuri video portabilă în valoare de 12 500 de yeni (95 de dolari S.U.A.).

Pentru fetele japoneze, un randevú în ajunul Crăciunului are o semnificaţie specială. „Potrivit unui sondaj efectuat în rîndul tinerelor“, se arată în Mainichi Daily News, „38 la sută dintre ele au spus că îşi făcuseră planuri pentru ajunul de Crăciun cu o lună înainte.“ Tinerii au motive tainice în ce priveşte dorinţa de a fi cu prietenele lor în ajunul Crăciunului. „O idee bună este aceea de a te ruga împreună cu prietena ta“, sugera o revistă pentru tineri. „Să faci lucrul acesta într–o atmosferă mondenă. Legătura ta va deveni repede mai intimă.“

Soţii japonezi speră şi ei că, prin tradiţia lor de Crăciun de a cumpăra un „tort de gală“ cînd se întorc acasă de la lucru, invocă o anumită putere magică. Se presupune că, făcînd pe Moş Crăciunul, compensezi faptul că ţi–ai neglijat familia în restul anului.

Într–adevăr, Crăciunul s–a infiltrat adînc în rîndul japonezilor necreştini. De fapt, 78 la sută din cei intervievaţi de o reţea de supermagazine au spus că ei fac ceva deosebit de Crăciun. Acest procent este covîrşitor pentru o ţară în care numai 1 la sută din populaţie afirmă că crede în creştinism. Deşi pretind că sînt budişti sau şintoişti, ei consideră că este ceva foarte firesc să ţină o sărbătoare „creştină“. Renumitul templu şintoist Ise menţionează în almanahul editat de el data de 25 decembrie ca „zi de naştere a lui Cristos“. Însă imaginile necreştine cu care sînt saturate petrecerile din perioada Crăciunului ridică următoarea întrebare:

A cui este sărbătoarea Crăciunului?

Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary defineşte Crăciunul drept „o sărbătoare creştină ţinută la 25 decembrie . . . care comemorează naşterea lui Cristos“. Ea este considerată drept un timp în care „creştinii“ se «unesc în sentimentele de bucurie cu ocazia zilei de naştere a lui Cristos».

Poate că cei care celebrează Crăciunul ca sărbătoare pur religioasă îi consideră pe cei care laicizează ziua aceasta prin petreceri şi oferind cadouri ca fiind iritanţi, ba chiar blasfematori. „În Japonia, noi am atins culmea în ce priveşte comerţul grosolan: fără Cristos“, a scris un american care trăieşte în Japonia. Iar un altul a scris referitor la Crăciunul japonez astfel: „Pentru un occidental, nu curcanul este ceea ce lipseşte, ci cel mai important dintre componente — atmosfera de Crăciun.“

Ce este deci atmosfera de Crăciun? Este ea ambianţa unui serviciu religios cu colinde, ilice şi lumînări pe care mulţi le folosesc cu ocazia singurului lor pelerinaj anual la biserică? Sau reprezintă ea iubirea, petrecerile şi oferirea de daruri care îi îndeamnă pe mulţi să fie generoşi? Este ea calmul care domină cîmpul de luptă atunci cînd soldaţii respectă cîteva zile de „pace pe pămînt“?

În mod surprinzător, atmosfera de Crăciun eşuează deseori să aducă pace pînă şi în familie. Potrivit unui sondaj efectuat în 1987 în Anglia, s–a estimat că, în perioada Crăciunului din acel an, în 70 la sută din familiile britanice va izbucni un «război civil». Cauza principală a conflictului avea să fie banii. Excesul de băutură şi neîndeplinirea rolului care revine fiecăruia în familie duce, de asemenea, la lupte.

„Mă întreb dacă nu ne lipseşte ceva referitor la adevăratul sens al Crăciunului“, a scris un occidental care trăieşte în Japonia şi care şi–a vizitat recent, pentru sărbătorile de Crăciun, casa părintească. „La fiecare 25 decembrie simt aceeaşi dorinţă fierbinte de a mă întoarce în trecutul îndepărtat, la acel Crăciun de modă veche — ceremonia păgînă care sărbătorea solistiţiul de iarnă prin închinarea la copaci şi prin practicarea orgiilor. Avem şi azi toate zorzoanele păgîne — vîsc, ilice, brazi şi ş.a.m.d. — dar, într–un fel, Crăciunul nu mai este acelaşi de cînd a fost răpit de creştini şi transformat în sărbătoare religioasă.“

Crăciunul este, fără discuţie, o sărbătoare păgînă. Primii creştini nu l–au sărbătorit, „deoarece au considerat că sărbătorirea naşterii cuiva este un obicei păgîn“, spune The World Book Encyclopedia. Saturnaliile şi Anul Nou — sărbători păgîne — sînt sursa petrecerilor şi a schimburilor de cadouri.

Dacă Crăciunul este de esenţă păgînă, creştinii autentici trebuie să–şi pună întrebarea: Este Crăciunul pentru creştini? Să vedem ce spune Biblia cu privire la sărbătorirea zilei de naştere a lui Cristos?

[Chenarul de la pagina 4]

Originea sărbătorii Crăciunului

Deşi amănuntele exacte se pierd în negura timpului, există indicii potrivit cărora biserica din Roma ajunsese pînă în 336 e.n. să sărbătorească o formă de Crăciun. „Data Crăciunului a fost intenţionat fixată pentru 25 decembrie“, explică The New Encyclopædia Britannica, „pentru a împinge în plan secundar marea sărbătoare a zeului soare.“ Aceasta era data la care păgînii se dădeau la orgii atît în timpul sărbătorilor ocazionate de Saturnaliile romane, cît şi a sărbătorii solstiţiului de iarnă ţinute de celţi şi germani. The New Caxton Encyclopedia spune că „Biserica a prins momentul pentru a creştina aceste sărbători“.