Crăciunul — Acesta să fie modul de a–l întîmpina pe Isus?

NAŞTEREA Salvatorului, a mult–aşteptatului Mesia, a fost, într–adevăr, un timp de bucurie. „Iată“, a anunţat un înger păstorilor din apropierea Betleemului, „vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi, . . . vi S–a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.“ O mulţime de îngeri s–au alăturat lăudîndu–l pe Dumnezeu: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui!“ (Luca 2:10-14). Poate că unii trag concluzia că creştinii ar trebui să–i imite pe îngeri în exprimarea bucuriei faţă de venirea pe pămînt a lui Cristos care a avut loc atunci.

Dar acesta nu a fost singura consemnare biblică a faptului că îngerii au izbucnit în cîntări de laudă. Cînd a fost pusă fundaţia pămîntului, „stelele dimineţii izbucneau împreună în cîntări de bucurie şi . . . toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie“ (Iov 38:4-7). Data exactă a acestui eveniment nu este înregistrată în Biblie (Geneza 1:1, 14-18). Însă oricît de multă bucurie ar fi generat această ocazie, creştinii nu au susţinut că, întrucît îngerii au aplaudat, ei trebuie să sărbătorească anual crearea pămîntului şi, poate, să adopte o sărbătoare păgînă pentru a comemora această ocazie.

Însă tocmai acest lucru îl fac cu privire la naşterea lui Isus Cristos cei care celebrează Crăciunul. Dacă aruncăm o privire în oricare din majoritatea enciclopediilor demne de încredere, la cuvîntul–titlu „Crăciun“ confirmă că data naşterii lui Isus nu este cunoscută. Biblia trece sub tăcere această dată.

„Dacă trompeta va da un sunet indistinct“

„Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii“, scria apostolul Pavel, pentru a corecta dezordinea din congregaţia Corintului antic. În acelaşi context, el a întrebat: „Dacă trompeta va da un sunet indistinct, cine se va pregăti de bătălie ?“ (1 Corinteni 14:8, 33, NW). Deci, dacă un Dumnezeu al ordinii intenţiona ca creştinii să serbeze naşterea Fiului său pe pămînt, ar fi lăsat el oare în seama oamenilor imperfecţi să aleagă în mod arbitrar o dată din sărbătorile păgîne şi să adopte practici nesfinte?

Examinarea cîtorva exemple biblice ne arată cu claritate că Iehova Dumnezeu nu tratează cu poporul său în felul acesta. Cînd a cerut israeliţilor să ţină sărbătorile anuale care erau sub Legea mozaică, Dumnezeu a desemnat anumite date şi le–a spus cum să ţină acele ocazii festive (Exodul 23:14-17; Leviticul 23:34-43). Isus Cristos, deşi nu a poruncit niciodată ca naşterea sa să fie comemorată, a poruncit, totuşi, continuatorilor săi să respecte o dată anume. „În noaptea în care urma să fie predat“, adică la 14 Nisan 33 e.n., Isus a iniţiat celebrarea Cinei Domnului, folosind pîine nedospită şi vin. El a poruncit: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (1 Corinteni 11:23, 24, NW). Sunetul de trompetă referitor la data şi modul în care să se ţină Cina Domnului este clar şi inconfundabil. Dar Crăciunul? Nicăieri nu găsim în Biblie vreo poruncă pentru celebrarea naşterii lui Cristos şi ea nici nu ne spune cînd şi cum s–o facem.

«Ca să–i cîştigăm pe oameni»

„O, sigur că ştiu că Crăciunul este de origine păgînă“, a spus un cleric într–o biserică sionistă din Tokio, „dar atît timp cît oamenii de rînd se interesează de creştinism pe data de 25 decembrie şi vin să înveţe învăţăturile Onorabilului Isus, Crăciunul îşi are locul lui în creştinism.“ Mulţi sînt de acord cu o astfel de concepţie. Dar credeţi că se cuvine să facem un asemenea compromis?

Unii susţin că Pavel a făcut compromis pentru a cîştiga credincioşi. „Mă fac sclavul tuturor“, a scris el, „ca să–i cîştig pe cît mai mulţi posibil . . . Cînd lucrez cu păgînii, trăiesc ca un păgîn, în afara Legii evreieşti, ca să–i cîştig pe păgîni. . . . Toate acestea le fac de dragul evangheliei, pentru a avea şi eu parte de binecuvîntările ei“ (1 Corinteni 9:19-23, Today’s English Version). Oare aceste cuvinte justifică adoptarea unei sărbători păgîne pentru a–i atrage pe păgîni la creştinism?

Analizaţi cu atenţie contextul afirmaţiei lui Pavel. În versetul 21 el a spus: „Aceasta nu înseamnă că nu ascult de legea lui Dumnezeu; eu sînt realmente sub legea lui Cristos“ (TEV). Deci el nu a făcut compromis în ce priveşte chestiunile care încălcau legea lui Cristos, ci «a trăit ca un păgîn» prin respectarea tradiţiilor şi a obiceiurilor locale atît timp cît acestea nu intrau în contradicţie cu poruncile creştine.a

Avînd în vedere cele de mai sus, gîndiţi–vă cum apare adoptarea sărbătorilor păgîne sub numele de Crăciun în sînul „creştinismului“ dacă sînt privite în lumina următoarei porunci biblice: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între dreptate şi fărădelege? . . . Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? . . . De aceea: «Ieşiţi din mijlocul lor şi depărtaţi–vă de ei,» zice DOMNUL; «nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi.»“ (2 Corinteni 6:14-17). Indiferent de scuzele care s–ar putea invoca, falsificarea creştinismului cu sărbători păgîne nu este o modalitate de a–l întîmpina pe Isus ca Salvator. Lucrul acesta ar fi fost nepotrivit în secolul I, cînd Isus a venit în carne, şi este la fel de nepotrivit azi sau în viitor, cînd Cristos va veni ca Rege, pentru a executa judecăţile lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:11-16). De fapt, cei care preferă să celebreze sărbătorile păgîne sub o mască „creştină“ îl neagă efectiv pe Isus Cristos.

„Creştinii ascunşi“ nu vor fi restabiliţi

Învăţaţi din ceea ce li s–a întîmplat catolicilor din Japonia în timpul perioadei shogun. Cînd în 1614 a început suprimarea catolicismului, cei aproximativ 300 000 de catolici japonezi aveau trei posibilităţi: să ajungă martiri, să–şi abandoneze credinţa sau să intre în ilegalitate. Cei care au intrat în ilegalitate au căpătat denumirea de creştini ascunşi. Pentru a–şi masca credinţa, ei s–au conformat diferitelor obiceiuri budiste şi şintoiste. În liturghia lor foloseau Maria Kanon, adică Maria deghizată într–o bodhisattva budistă sub forma unei mame care ţine în braţe un prunc. Sărbătorile lor erau un amestec de budism, catolicism şi obiceiuri şintoiste. Totuşi, cînd erau forţaţi să asiste la funeralii budiste, ei psalmodiau rugăciuni creştine şi efectuau modoshi, o ceremonie prin care se anula serviciul budist. Dar ce s–a petrecut cu aceşti „creştini“?

„Cît priveşte majoritatea kirishitan–ilor, [creştinilor]“, se spune în cartea The Hidden Christians (Creştinii ascunşi, engl.), „în ei s–a dezvoltat un ataşament religios care a îngreunat abandonarea închinării la zeii şintoişti şi budişti.“ Cînd interdicţia a fost înlăturată şi misionarii catolici s–au înapoiat, majoritatea acelor „creştini ascunşi“ nu s–au dezlipit de felul lor de religie amestecată.

Totuşi, putea Biserica Catolică să–i critice în mod logic pe acei „creştini ascunşi“ care au refuzat să fie restabiliţi la religia romano–catolică? Biserica Catolică a adoptat şi ea multe învăţături şi sărbători păgîne, inclusiv Crăciunul. Dacă catolicii şi protestanţii, deşi pretind că sînt creştini, şi–au păgînizat „creştinismul“ cu sărbători păgîne, nu cumva îl resping şi ei pe Isus Cristos?

Restabilită la adevăratul creştinism

Setsuko, o catolică devotată timp de 36 de ani, şi–a dat în cele din urmă seama de acest lucru. După cel de–al doilea război mondial, ea a încercat să–şi umple golurile spirituale prin asocierea la o biserică catolică. «Ce sentiment de satisfacţie!», îşi spunea ea în timp ce asista la liturghia de Crăciun şi privea la superbii pomi de Crăciun aflaţi înăuntrul şi în afara bisericii ei. „Mă simţeam mîndră de frumoasele noastre podoabe, care le întreceau pe cele de la bisericile din apropiere“, spunea ea. Totuşi, Setsuko nu înţelegea practic nimic din învăţăturile catolice, deşi ea chiar a predat un timp la o şcoală duminicală. Astfel, atunci cînd a vrut să se implice mai mult în activitatea bisericii, ea l–a întrebat pe preotul ei cîteva lucruri. În loc să–i răspundă la întrebări, preotul a dispreţuit–o. Dezamăgită, ea a început să studieze Biblia singură. Două săptămîni mai tîrziu, Martorii lui Iehova i–au făcut o vizită şi ea a acceptat un studiu biblic la domiciliu.

Iată ce explică ea: „A fost dureros să mă confrunt cu adevărurile biblice care dezminţeau convingerile mele anterioare. Am suferit chiar de alopecia neurotica, pierderea părului din cauza unei stări de agitaţie intensă. Treptat însă, lumina adevărului a strălucit în inima mea. Am fost uluită să aflu că era imposibil ca Isus să se fi născut în decembrie, cînd este frig şi plouă şi cînd păstorii nu îşi ţin oile sub cerul liber, noaptea (Luca 2:8-12). Aceasta mi–a zdruncinat imaginea despre naşterea Domnului, deoarece noi foloseam vată în chip de zăpadă pentru a împodobi scenele cu oi şi păstori.“

După ce s–a convins de ceea ce ne învaţă Biblia în realitate, Setsuko s–a hotărît să nu mai sărbătorească Crăciunul. Ea nu mai trăieşte acea „stare de spirit a Crăciunului“ o dată pe an, ci manifestă zilnic starea de spirit a dărniciei creştine pline de bucurie.

Dacă credeţi sincer în Cristos, nu vă necăjiţi cînd vedeţi păgîni care murdăresc Crăciunul. Ei nu fac decît să repete ceea ce acesta a fost la origine — o sărbătoare păgînă. Crăciunul nu duce pe nimeni la întîmpinarea lui Isus Cristos, care a revenit în mod invizibil ca Rege ceresc (Matei, capitolele 24 şi 25; Marcu, capitolul 13; Luca, capitolul 21). Pe de altă parte, adevăraţii creştini manifestă tot anul o stare de spirit asemănătoare cu aceea a lui Cristos şi declară vestea bună despre Regatul al cărui Rege este Isus. Acesta este modul în care Dumnezeu vrea ca noi să–l întîmpinăm pe Isus Cristos ca Salvator al nostru şi ca Rege al Regatului. — Psalmul 2:6-12.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Adevăraţii creştini îl onorează pe Isus tot anul