O comoară printre mormanele de gunoaie din Egipt
V-AŢI AŞTEPTA să găsiţi manuscrise biblice preţioase într-un morman de gunoi? Dar tocmai lucrul acesta s-a întîmplat, la sfîrşitul secolului trecut, în nisipurile Egiptului. Cum?
Începînd din 1778 şi continuînd pînă la sfîrşitul secolului al XIX-lea au fost descoperite în Egipt, în mod întîmplător, o serie de texte pe papirus. Însă pînă acum o sută de ani s-au întreprins foarte puţine cercetări sistematice. Felahii băştinaşi găsiseră pînă la data aceea un şir neîntrerupt de documente antice, iar Fondul de Explorare a Egiptului, sponsorizat de britanici, a înţeles necesitatea de a trimite acolo o expediţie înainte de a fi prea tîrziu. Au fost aleşi doi savanţi de la Oxford, Bernard P. Grenfell şi Arthur S. Hunt, care au primit permisiunea să cerceteze ţinutul de la sud de regiunea agricolă din districtul Faiyūm (arătat mai sus).
Un loc, numit Behnesa, i s-a părut promiţător lui Grenfell datorită vechiului său nume elin — Oxyrhynchus. Centru al creştinismului egiptean, Oxyrhynchus era un important loc în secolele al patrulea şi al cincilea e.n. Multe mănăstiri vechi au fost descoperite în apropiere, şi s-au găsit numeroase ruine ale acestui oraş provincial. Grenfell spera să găsească acolo fragmente de literatură creştină, dar cercetarea cimitirelor şi a caselor în ruină a rămas fără rezultat. Rămăseseră numai mormanele de gunoaie ale oraşului, unele avînd o înălţime de 9 m. A săpa aici după scrieri pe papirus echivala aproape cu a te recunoaşte înfrînt; totuşi, exploratorii s-au decis să încerce.
Un tezaur descoperit întîmplător
În ianuarie 1897 s-a săpat un şanţ experimental şi, după cîteva ore, s-au găsit vechi materiale pe papirus. Ele includeau scrisori, contracte şi documente oficiale. Furtunile de nisip le acoperiseră şi clima uscată le conservase de aproape 2 000 de ani.
În numai trei luni şi ceva au fost recuperate din Oxyrhynchus aproape două tone de scrieri pe papirus. Au fost umplute şi expediate înapoi în Anglia douăzeci şi cinci de cutii mari. Iar în următorii zece ani, cei doi exploratori întreprinzători au revenit în Egipt în fiecare iarnă pentru a-şi spori colecţia.
La un moment dat, în timp ce excavau într-un cimitir din Tebtunis, au descoperit doar mumii de crocodili. Fiindu-i înşelate aşteptările, un lucrător a făcut ţăndări o mumie. Spre uimirea sa a descoperit că mumia era înfăşurată în foi de papirus. Şi alţi crocodili care au fost descoperiţi fuseseră trataţi la fel, ba unii aveau chiar suluri de papirus îndesate în gîtlej. Au fost scoase la lumină fragmente de scrieri clasice antice, alături de ordine regale şi contracte, amestecate cu facturi de afaceri şi scrisori personale.
Ce valoare aveau toate aceste documente? Ele s-au dovedit a fi de mare interes, deoarece majoritatea fuseseră scrise de oameni simpli în koine, greaca comună din timpul acela. Întrucît multe dintre cuvintele folosite de ei apar şi în Scripturile greceşti ale Bibliei, „Noul Testament“, a devenit deodată evident că limba din Scripturi nu era o greacă biblică specială, aşa cum sugeraseră unii savanţi, ci limba comună a omului de rînd. Deci, prin compararea modului în care erau folosite cuvintele în situaţiile de fiecare zi, a reieşit o înţelegere mai clară a sensurilor lor în Scripturile greceşti creştine.
Manuscrise biblice
Au fost, de asemenea, recuperate fragmente de manuscrise biblice, iar acestea, scrise deseori într-un stil neîngrijit, fără multe ornamente şi pe un material de calitate inferioară, reprezentau Biblia omului simplu. Să examinăm cîteva dintre ele.
Hunt a descoperit o copie a primului capitol al evangheliei lui Matei, versetele Mt 1:1 la 9, 12 şi 14 la 20, scrisă în secolul al treilea e.n., în litere unciale (mari). Ea avea să devină P-1, primul articol dintr-un catalog de texte scrise pe papirus, provenind din diferite locuri şi totalizînd acum aproape o sută de manuscrise sau părţi de manuscrise din Scripturile greceşti creştine. La ce au folosit cele cîteva versete pe care le-a găsit Hunt? Stilul scrierii arăta clar că ele datau din secolul al treilea e.n., iar o verificare a diferite formulări din text a arătat că el se armoniza cu textul care tocmai fusese întocmit atunci de Westcott şi Hort. P-1 se află acum la Muzeul Universităţii din Philadelphia, S.U.A.
O foaie de papirus dintr-un codice, sau carte, are pe fila din stînga fragmente din Ioan, capitolul 1, iar pe fila din dreapta, fragmente din Ioan, capitolul 20. O reconstituire a fragmentelor care lipsesc lasă să se înţeleagă că întreaga evanghelie avea iniţial 25 de foi şi că acestea au inclus, desigur, încă de la început, capitolul 21. Ea a fost numerotată P-5, s-a stabilit că datează din secolul al treilea e.n. şi se află acum la British Library, din Londra.
Un fragment care conţine Romani 1:1–7 are o grafie cu litere atît de mari şi de grosolane, încît unii cercetători au crezut că era, poate, un exerciţiu şcolăresc. El are acum numerotarea P-10 şi s-a stabilit că datează din secolul al patrulea e.n.
O descoperire mult mai mare conţine aproximativ o treime din scrisoarea către Evrei. Ea a fost copiată pe spatele unui manuscris care avea pe faţă unele scrieri clasice ale istoricului latin Livius. Dar de ce aceste materiale diferite pe faţă şi pe verso? În timpul acela raritatea şi costul ridicat al materialelor de scris însemna că vechile papirusuri cu texte nu trebuiau irosite. Înregistrat acum sub simbolul P-13, s-a stabilit că manuscrisul datează din secolul al patrulea e.n.
O foaie de papirus conţinînd fragmente din Romani, capitolele 8 şi 9, scrise cu caractere foarte mici, provine dintr-o carte care avea lungimea de 11,5 cm şi lăţimea de 5 cm. S-ar părea deci că în secolul al treilea e.n. existau ediţii ale Scripturilor în format de buzunar. Acest papirus a devenit P-27 şi corespunde în general cu Codex Vaticanus.
Fragmente din patru file dintr-un codice al Septuagintei greceşti conţine porţiuni din şase capitole ale Genezei. Acest codice este important deoarece datează din secolul al doilea sau al treilea e.n. şi datorită faptului că aceste capitole lipsesc din Codex Vaticanus şi prezintă lipsuri în Codex Sinaiticus. Înregistrate ca Papyrus 656, filele sînt acum la Bodleian Library din Oxford, Anglia.
Toate aceste fragmente nu prezintă deosebiri majore faţă de manuscrisele vechi pe care le avem, deci ele confirmă faptul că textul biblic era răspîndit la acea dată din trecut printre oamenii simpli dintr-o regiune îndepărtată a Egiptului. Ele confirmă, de asemenea, credinţa noastră în temeinicia şi în exactitatea Cuvîntului lui Dumnezeu.
[Legenda fotografiei de la pagina 27]
Papirusurile din Faiyūm care conţin fragmente din Ioan, capitolul 1
[Provenienţa fotografiei]
Cu permisiunea British Library
[Provenienţa fotografiei de la pagina 26]
Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.