Veţi fi luaţi la cer?

MULŢI oameni cred că atunci cînd vor muri vor merge la cer. Dar unii sînt de părere că vor fi luaţi la cer prin ceea ce se numeşte răpire. Este aceasta speranţa dumneavoastră?

Răpirea este „dispariţia neaşteptată a milioane şi milioane de oameni fără nici un indiciu cu privire la locul în care s-au dus“, spune un membru al Bisericii Protestante Evanghelice. Potrivit lucrării Evangelical Dictionary of Theology, termenul „răpire“ se referă la „unirea bisericii cu Cristos la a doua venire a sa“.

Unii constată că îi tulbură gîndul de a-şi lăsa în urmă prietenii şi membrii familiei pentru a-l întîlni pe Isus Cristos. Totuşi, mulţi cred că răpirea trebuie să survină. Dar va avea ea loc? Şi dacă da, cînd?

Diferite concepţii despre răpire

Biblia arată că, înainte de începutul promisei Domnii de O Mie de Ani a lui Cristos, va fi o perioadă numită ‘necazul cel mare’. Isus a zis: „Atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21; Apocalipsa 20:6). Unii plasează data răpirii înainte de necazul cel mare. Alţii o aşteaptă să vină în timpul acelei perioade. În sfîrşit, alţii cred că răpirea va veni după acea strîmtorare fără precedent.

Concepţia despre răpirea după marele necaz a prevalat pînă la începutul secolului al XIX-lea. Apoi, în Anglia, s-a dezvoltat o mişcare condusă de John Nelson Darby, fost cleric al Bisericii Irlandeze. El şi alţi anglicani care împărtăşeau aceeaşi opinie au devenit cunoscuţi sub denumirea de Fraţii. De la biserica sa din Plymouth, Darby a plecat să predice în Elveţia şi în alte locuri din Europa. El afirma că întoarcerea lui Cristos va surveni în două etape. Ea va începe cu o răpire secretă, în care „sfinţii“ vor fi luaţi înainte ca o perioadă de necaz cu durata de şapte ani să devasteze pămîntul. Apoi Cristos va apare în mod fizic, însoţit de aceşti ‘sfinţi’, şi, împreună cu el, vor domni pe pămînt timp de o mie de ani.

Darby sublinia necesitatea de a fi separat de lume, iar cei care îmbrăţişau părerile sale au devenit în cele din urmă cunoscuţi ca Fraţii Exclusivi. B. W. Newton era conducătorul unui grup diferit, care credea în răpire, dar nu într-o răpire premergătoare necazului. Alexander Reese, care susţinea răpirea după necaz, spunea că „teoriile referitoare la răpirea secretă sînt o ameninţare la adresa speranţei în venirea lui Cristos“.

Susţinătorii răpirii dinainte de necaz cred că această deosebire de opinie este destul de serioasă ca să afecteze „natura speranţei [lor] în venirea lui Cristos“. Alţii îşi pun încrederea în „teoria răpirii parţiale“, crezînd că cei care îi sînt cei mai loiali lui Cristos vor fi răpiţi primii, iar cei care sînt mai lumeşti vor fi luaţi mai tîrziu.

Multe grupări evanghelice anunţă o răpire iminentă a creştinilor fideli. Însă, în faţa acestor opinii diferite, o broşură publicată de Biserica Penticostală Elim, din Marea Britanie, spune următoarele: „Deşi credem într-o paletă largă de evenimente legate de întoarcerea Domnului Isus . . ., se permite o libertate în ce priveşte interpretarea profeţiei, în funcţie de convingerile persoanei. Mulţi adoptă o poziţie nedogmatică, aşteptînd răbdător ca evenimentele înseşi să dezvăluie programul profetic“.

Biblia, Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu, reprezintă norma după care trebuie să măsurăm veridicitatea tuturor convingerilor (2 Timotei 1:13; 3:16, 17). Aşadar, ce spune ea despre răpire?