Familia creştină pune lucrurile spirituale pe primul loc

„Toţi să fiţi cu aceleaşi gînduri, suferind împreună cu alţii, plini de dragoste frăţească, miloşi [plini de o tandră compasiune, NW], smeriţi.“ — 1 PETRU 3:8.

 1. În faţa cărei alegeri stăm cu toţii, şi cum poate alegerea noastră să ne influenţeze viitorul?

CÂT de bine se aplică textul de mai sus la cea mai veche instituţie a omenirii — familia! Şi cât de important este ca părinţii să ia iniţiativa în aceste privinţe! Calităţile lor pozitive, precum şi cele negative, se vor reflecta, de obicei, în copii. Totuşi, fiecărui membru al familiei îi rămâne dreptul de a alege. În calitate de creştini, putem alege să fim persoane spirituale sau persoane carnale. Putem alege să-i plăcem lui Dumnezeu sau să-i displăcem. Alegerea respectivă poate avea drept rezultat fie o binecuvântare, viaţă veşnică şi pace, fie un blestem, moarte pentru totdeauna. — Geneza 4:1, 2; Romani 8:5–8; Galateni 5:19–23.

 2. a) Cum şi-a arătat Petru interesul faţă de familie? b) Ce este spiritualitatea (vezi nota de subsol)?

² Cuvintele din 1 Petru, capitolul 3, versetul 8, urmează imediat după un sfat excelent pe care apostolul îl dă soţiilor şi soţilor. Petru era interesat într-adevăr de bunăstarea familiilor creştine. El ştia că o spiritualitate puternică este cheia unui cămin unit, plin de afecţiune şi de compasiune.a Astfel, în versetul 7, el dă de înţeles că dacă cineva nu ţine cont de sfatul său adresat soţilor, aceasta ar conduce la apariţia unei bariere spirituale între soţul respectiv şi Iehova. Rugăciunile soţului ar putea fi împiedicate dacă el ar neglija necesităţile soţiei sale sau ar asupri-o cu cruzime.

Cristos — un exemplu perfect de spiritualitate

 3. Cum a scos în evidenţă Pavel exemplul dat de Cristos soţilor?

³ Spiritualitatea unei familii depinde de un bun exemplu. Cînd soţul este un bun creştin, el este un exemplu în ce priveşte manifestarea unor calităţi spirituale. Dacă un soţ nu este credincios, soţia care este şi mamă caută, de obicei, să poarte ea această responsabilitate. În ambele cazuri, Isus Cristos furnizează modelul perfect de urmat. Conduita, cuvintele şi modul său de gândire erau întotdeuna constructive şi înviorătoare. Apostolul Pavel îndreaptă în repetate rânduri atenţia cititorului spre modelul plin de iubire al lui Cristos. De exemplu, el declară: „Soţul este capul soţiei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea“. — Efeseni 5:23, 25, 29; Matei 11:28–30; Coloseni 3:19.

 4. Ce exemplu de spiritualitate a dat Isus?

⁴ Isus a fost exemplul remarcabil de spiritualitate şi de exercitare a autorităţii de cap cu iubire, cu amabilitate şi compasiune. El a manifestat sacrificiu de sine, nu indulgenţă faţă de sine. El l-a glorificat întotdeauna pe Tatăl său şi i-a respectat autoritatea de cap. El a urmat îndrumările Tatălui, astfel încât a putut spune: „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi; judec după cum aud şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“. „Nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.“ — Ioan 5:30; 8:28; 1 Corinteni 11:3.

 5. Ce exemplu le-a dat Isus soţilor prin faptul că a satisfăcut necesităţile continuatorilor săi?

⁵ Ce înseamnă acesta în cazul soţilor? Înseamnă că modelul pe care trebuie să-l urmeze în toate lucrurile este Cristos, care i-a fost întotdeauna supus Tatălui Său. De exemplu, aşa cum Iehova a furnizat hrană pentru toate formele de viaţă de pe pământ, la fel şi Isus a furnizat hrană pentru continuatorii săi. El nu a neglijat necesităţile lor materiale fundamentale. Miracolele sale prin care a hrănit 5 000 de bărbaţi şi apoi 4 000 atestă grija şi simţul responsabilităţii de care a dat dovadă (Marcu 6:35–44; 8:1–9). La fel şi în prezent, capii de familie cu simţul responsabilităţii se îngrijesc de necesităţile fizice ale familiei lor. Dar responsabilitatea lor se termină oare aici? — 1 Timotei 5:8.

 6. a) Ce necesităţi importante ale familiei trebuie avute în vedere? b) Cum pot soţii şi taţii să arate înţelegere?

⁶ Aşa cum a subliniat Isus, familiile au şi alte necesităţi, mult mai importante. Ele au necesităţi spirituale şi afective (Deuteronomul 8:3; Matei 4:4). Noi ne influenţăm reciproc, atât în familie, cât şi în congregaţie. Avem nevoie de o bună îndrumare care să ne determine să fim constructivi. În această privinţă, soţii şi taţii au un rol important — iar dacă sunt bătrâni sau slujitori ministeriali, rolul lor este şi mai important. Părinţii fără partener au nevoie de calităţi asemănătoare atunci când îşi ajută copiii. Părinţii trebuie să înţeleagă nu numai ceea ce spun membrii familiei, ci şi ceea ce a rămas nespus. Aceasta pretinde discernământ, timp şi răbdare. Iată unul dintre motivele pentru care Petru putea spune că soţii trebuie să fie plini de consideraţie şi să locuiască cu soţiile lor conform cunoştinţei. — 1 Timotei 3:4, 5, 12; 1 Petru 3:7.

Pericole care trebuie evitate

 7, 8. a) Ce anume este necesar pentru ca o familie să evite naufragiul spiritual? b) Ce anume mai este necesar pe lângă un start bun în cursa creştină (Matei 24:13)?

⁷ De ce este atât de important faptul de a acorda atenţie spiritualităţii familiei? Pentru a ilustra, am putea pune întrebarea: De ce este important ca pilotul unui vapor să acorde o mare atenţie hărţilor sale atunci când navighează cu vasul prin ape periculoase în care se găsesc bancuri de nisip? În august 1992, vasul de croazieră Queen Elizabeth 2 (QE2) a navigat printr-o zonă cu bancuri de nisip şi stânci periculoase, unde se spune că erorile de navigaţie sunt un lucru obişnuit. Un localnic explica: „O mulţime de navigatori şi-au pierdut postul din cauza acestei zone“. QE2 s-a lovit de o stâncă aflată sub apă. Greşeala s-a dovedit a fi costisitoare. O treime din carenă a fost avariată, iar vasul a trebuit să fie scos din uz timp de mai multe săptămâni pentru reparaţii.

⁸ Tot astfel, dacă „pilotul“ familiei nu consultă cu grijă harta — Cuvântul lui Dumnezeu — se poate lesne întâmpla ca familia sa să sufere prejudicii spirituale. În cazul unui bătrân sau slujitor ministerial, rezultatul poate fi pierderea unor privilegii în cadrul congregaţiei şi, probabil, prejudicii grave pentru alţi membri ai familiei. Aşadar, fiecare creştin trebuie să aibă grijă să nu cadă pradă unui sentiment de mulţumire de sine pe plan spiritual, bizuindu-se doar pe zelul şi pe bunele obiceiuri de studiu de altădată. În cursa noastră creştină, nu este suficient doar să avem un start bun; trebuie să încheiem cu succes călătoria. — 1 Corinteni 9:24–27; 1 Timotei 1:19.

 9. a) Cât de important este studiul individual? b) Ce întrebări pertinente ne-am putea pune?

⁹ Pentru a evita bancurile de nisip şi stâncile spirituale, trebuie să ne menţinem la zi cu „hărţile“ noastre, prin studierea cu regularitate a Cuvântului lui Dumnezeu. Nu ne putem baza doar pe studiul de bază care ne-a adus la adevăr. Forţa noastră spirituală depinde de un program regulat şi echilibrat atât în ce priveşte studiul, cât şi serviciul. De exemplu, în timp ce asistăm la studiul Turnului de veghere al congregaţiei având în mână chiar acest număr al revistei, ne putem întreba: ‘Oare eu sau noi, ca familie, am studiat cu adevărat acest articol, căutând textele scripturale şi meditând asupra modului în care se aplică ele? Sau n-am făcut decât să subliniem răspunsurile? Nu am neglijat cumva chiar şi faptul de a citi articolul înainte de a asista la întrunire?’ Dacă vom da răspunsuri sincere la aceste întrebări, poate că ele ne vor da de gândit şi ne vor stârni dorinţa de a ne îmbunătăţi obiceiurile de studiu — în cazul în care acest lucru este necesar. — Evrei 5:12–14.

10. De ce este importantă o autoexaminare?

¹⁰ De ce este importantă o astfel de autoexaminare? Deoarece trăim într-o lume dominată de spiritul lui Satan, o lume care încearcă în multe moduri subtile să ne submineze credinţa noastră în Dumnezeu şi în promisiunile sale. Este o lume care vrea să ne menţină atât de ocupaţi încât să nu mai avem timp să ne îngrijim de necesităţile spirituale. Aşadar, ne-am putea întreba: ‘Este familia mea tare din punct de vedere spiritual? Sunt eu tare, ca părinte, aşa cum trebuie să fiu? Cultivăm noi, ca familie, acea forţă spirituală care ne impulsionează mintea şi care ne ajută să luăm decizii fundamentate pe dreptate şi loialitate?’ — Efeseni 4:23, 24.

11. De ce sunt întrunirile creştine utile din punct de vedere spiritual? Daţi un exemplu.

¹¹ Spiritualitatea noastră trebuie să fie fortificată de fiecare întrunire la care asistăm. Acele ore preţioase petrecute la Sala Regatului sau la studiul de carte al congregaţiei ne ajută să ne înviorăm după timpul îndelungat pe care trebuie să-l petrecem încercând să supravieţuim în lumea ostilă a lui Satan. Cât de înviorător a fost, de exemplu, studiul din cartea The Greatest Man Who Ever Lived! (Cel mai mare om care a trăit vreodată!). Acesta ne-a ajutat să dobândim o mai bună înţelegere cu privire la Isus, la viaţa sa şi la ministerul său. Am citit cu atenţie textele scripturale indicate, am făcut personal cercetări şi astfel am învăţat multe lucruri din exemplul dat de Isus. — Evrei 12:1–3; 1 Petru 2:21.

12. Cum ne este testată spiritualitatea prin serviciul de teren?

¹² Un test excelent al spiritualităţii noastre îl constituie ministerul creştin. Pentru a persevera atât în mărturia noastră organizată, cât şi în mărturia informală, depusă nu de puţine ori în faţa unor persoane indiferente sau chiar ostile, trebuie să avem o motivaţie corectă — iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Bineînţeles, nimeni nu se bucură să fie respins, iar în serviciul de teren ni se poate întâmpla acest lucru. Dar nu trebuie să uităm că nu noi, ca persoane, suntem cei respinşi, ci vestea bună. Isus a spus: „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urît înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sînteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea lumea vă urăşte. . . . Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza Numelui Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel care M-a trimis“. — Ioan 15:18–21.

Faptele vorbesc mai convingător decât cuvintele

13. Cum poate cineva să submineze spiritualitatea familiei?

¹³ Ce se întâmplă într-o familie dacă toţi membrii ei respectă curăţenia şi ordinea în casă, în afară de unul singur? Într-o zi ploioasă, toţi sunt atenţi să nu aducă noroi în casă, cu excepţia celui neglijent. Urme de paşi pline de noroi care se văd peste tot indică nepăsarea acestuia, dându-le mai mult de lucru celorlalţi. Aceasta se aplică şi în cazul spiritualităţii. Reputaţia familiei poate fi murdărită chiar şi de către un singur membru care este egoist sau neglijent. Nu numai părinţii, ci toţi membrii familiei trebuie să se străduiască să reflecte mentalitatea lui Cristos. Cât de înviorător este atunci când toţi cooperează în vederea vieţii veşnice! Înclinaţia mintală a acelei familii este spirituală (şi nu restrictiv de moralistă). Într-un astfel de cămin, rareori apar urme de neglijenţă spirituală. — Eclesiastul 7:16; 1 Petru 4:1, 2.

14. Ce tentaţii de ordin material ne scoate în cale Satan?

¹⁴ Toţi avem unele necesităţi fundamentale de ordin material care trebuie satisfăcute pentru întreţinerea vieţii noastre de zi cu zi (Matei 6:11, 30–32). Deseori însă, necesităţile noastre sunt eclipsate de dorinţele noastre. De exemplu, sistemul lui Satan ne oferă tot felul de accesorii şi de aparate. Dacă dorim ca în orice domeniu să avem întotdeauna ultima noutate, nu vom fi niciodată mulţumiţi, întrucât ultimele noutăţi vor fi în curând demodate şi va apărea un nou produs ultramodern. Lumea comercială a pornit un carusel care nu se opreşte niciodată. Ea ne atrage să căutăm tot mai mulţi bani pentru a ne satisface numărul tot mai mare de dorinţe. Acest lucru poate duce la „multe pofte nebune şi periculoase“, sau „ambiţii nesăbuite şi periculoase“. Rezultatul poate fi o viaţă lipsită de echilibru în care există din ce în ce mai puţin timp pentru activităţile spirituale. — 1 Timotei 6:9, 10, The Jerusalem Bible.

15. În ce fel este important exemplul capului de familie?

¹⁵ Şi în acest sens, este foarte important exemplul dat de capul familiei creştine. Atitudinea sa echilibrată faţă de responsabilităţile laice şi spirituale trebuie să-i anime şi pe ceilalţi membri ai familiei. Dacă tatăl ar acorda o instruire orală excelentă, dar nu ar trăi în armonie cu propriile sale cuvinte, în mod sigur acest lucru ar fi dăunător. În scurt timp, copiii şi-ar putea da seama că este vorba de concepţia „fă ce spun eu, nu ce fac eu“. În mod asemănător, un bătrân sau un slujitor ministerial care îi încurajează pe alţii să participe în ministerul din casă în casă, dar a cărui familie participă rareori în această activitate, în curând îşi va pierde credibilitatea, atât în familie, cât şi în congregaţie. — 1 Corinteni 15:58; compară cu Matei 23:3.

16. Ce întrebări ne-am putea pune?

¹⁶ Aşadar, ne putem examina viaţa spre binele nostru. Suntem oare preocupaţi să obţinem succes în domeniul laic, în detrimentul progresului spiritual? Ne afirmăm oare în lume, dar dăm înapoi în congregaţie? Să ne amintim sfatul lui Pavel: „Adevărat este cuvîntul acesta: «Dacă cineva doreşte să facă lucrarea de supraveghere, bun lucru doreşte»“ (1 Timotei 3:1). Simţul responsabilităţii dovedit în cadrul congregaţiei spune mai mult despre spiritualitatea noastră decât o promovare. Trebuie păstrat cu grijă un echilibru, astfel încât patronii noştri să nu ne poată ţine în stăpânire ca şi cum le-am fi dedicaţi lor, şi nu lui Iehova. — Matei 6:24.

O comunicare plină de sens promovează spiritualitatea

17. Ce anume contribuie la cultivarea unei iubiri sincere în familie?

¹⁷ Milioane de cămine din prezent au devenit în realitate nişte locuri de dormit. Cum anume? Membrii familiei vin acasă numai pentru a dormi şi pentru a mânca şi apoi pleacă repede. Sunt rare cazurile când se aşază în jurul mesei pentru a se bucura să servească masa împreună. Sentimentul de apropiere în cadrul familiei lipseşte. Care este rezultatul? Nu există comunicare, nici vreo conversaţie substanţială. Iar aceasta poate duce la lipsă de interes faţă de ceilalţi membri ai familiei, poate chiar la o lipsă de preocupare reală. Atunci când manifestăm iubire reciprocă, ne facem timp să conversăm şi să ascultăm. Încurajăm şi dăm ajutor. Acest aspect al spiritualităţii presupune o comunicare substanţială între parteneri, precum şi între părinţi şi copii.b Este nevoie de timp şi de tact când ne ajutăm unii pe alţii să ieşim dintr-o atitudine rezervată pentru a ne împărtăşi bucuriile, experienţele şi problemele. — 1 Corinteni 13:4–8; Iacov 1:19.

18. a) Ce anume constituie adesea principalul impediment în calea comunicării? b) Pe ce anume se clădeşte o relaţie plină de sens?

¹⁸ O bună comunicare pretinde timp şi efort. Aceasta înseamnă să ne facem timp pentru a discuta unii cu alţii şi pentru a ne asculta reciproc. Unul dintre cele mai mari impedimente în această privinţă este acel aparat consumator de timp care ocupă un loc de onoare în multe case — televizorul. Iată problema care se ridică: Oare televizorul este cel care te ţine sub control sau tu îl ţii sub control? A ţine sub control televizorul pretinde o hotărâre fermă — inclusiv voinţa de a-l închide. Faptul de a proceda astfel ne va da însă posibilitatea să fim „pe aceeaşi lungime de undă“ unii cu alţii atât ca membri ai familiei, cât şi ca surori şi fraţi spirituali. O relaţie plină de sens pretinde o bună comunicare, ajungând să ne înţelegem unii pe alţii, necesităţile şi bucuriile noastre şi mărturisindu-ne reciproc cât de mult apreciem toate lucrurile bune care au fost făcute pentru noi. Pe scurt, o conversaţie substanţială demonstrează faptul că suntem recunoscători pentru familia din care facem parte şi o preţuim. — Proverbele 31:28, 29.

19, 20. Dacă avem afecţiune şi compasiune faţă de toţi membrii familiei, ce vom face?

¹⁹ Aşadar, dacă vom avea sentimente de afecţiune şi compasiune unii faţă de alţii în cadrul aranjamentului familial — inclusiv faţă de membrii necredincioşi ai familiei — vom contribui mult la consolidarea şi la menţinerea spiritualităţii noastre. În cadrul aranjamentului familial vom urma sfatul lui Petru: „În sfîrşit, toţi să fiţi cu aceleaşi gînduri, suferind împreună cu alţii, plini de dragoste frăţească, miloşi [plini de o tandră compasiune, NW], smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici batjocură pentru batjocură; dimpotrivă, binecuvîntaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvîntarea“. — 1 Petru 3:8, 9.

²⁰ Noi ne putem bucura acum de binecuvântarea lui Iehova dacă ne străduim să ne menţinem spiritualitatea, iar acest fapt ne poate ajuta să moştenim binecuvântarea sa în viitor, când vom primi darul vieţii veşnice pe un pământ paradiziac. Există şi alte lucruri pe care le putem face ca familie pentru a ne ajuta reciproc din punct de vedere spiritual. Articolul care urmează va discuta despre foloasele care decurg din faptul de a efectua unele lucruri împreună, ca familie. — Luca 23:43; Apocalipsa 21:1–4.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce este spiritualitatea?

◻ Cum poate un cap de familie să imite exemplul lui Cristos?

◻ Cum putem evita pericolele care ne ameninţă spiritualitatea?

◻ Ce anume poate submina spiritualitatea unei familii?

◻ De ce este importantă o comunicare substanţială?

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Asistarea la studiul de carte al congregaţiei fortifică familia din punct de vedere spiritual