Predicând într-un ţinut al contrastelor

CANGURI, ursuleţi koala, urşi marsupiali, ornitorinci, Ayers Rock şi Marea barieră de corali — iată nume ce revin în memorie atunci când oamenii se gândesc la Australia. Deşi poate fi surprinzător, dar majoritatea australienilor nu au vizitat probabil niciodată Ayers Rock sau Marea barieră de corali, nici nu au văzut vreun koala, vreun urs marsupial sau vreun ornitorinc în afara unui parc zoologic. Motivul este că 85 la sută din populaţia ţării de 17,3 milioane sunt orăşeni, locuind în 5 oraşe principale de-a lungul coastei.

Părăsind marginea continentală şi călătorind spre interior în jur de 200 de kilometri, se poate ajunge la periferia renumitei zone centrale a continentului. Luxuriantele păduri tropicale şi terenurile agricole bogate fac loc unui ţinut fierbinte, secetos şi deschis, unde supravieţuiesc numai scrub-ul şi iarba copac. Totuşi există viaţă în zona interioară îndepărtată de coastă. Mari stâne de oi şi ferme de vite se întind pe sute de kilometri pătraţi. Mult în interiorul continentului se află deşerturi extrem de fierbinţi unde oamenii îşi pierd uneori viaţa, dacă nu se iau măsuri de precauţie corespunzătoare.

Vestea bună prosperă

Într-un astfel de cadru se predică în Australia vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. În fiecare an mii de persoane reacţionează la promisiunea făcută de Iehova cu privire la o dreaptă lume nouă. În anul de serviciu care a trecut s-a atins un record de peste 57 000 de vestitori ai Regatului, aproape dublu faţă de acum 10 ani. Deşi majoritatea vestitorilor, la fel ca cea mai mare parte din populaţie, se concentrează în oraşele de pe coastă, vestea bună prosperă şi în interior.

Pentru a ne forma o părere despre modul în care decurge predicarea în acest vast ţinut al contrastelor, să ne alăturăm unuia dintre cei cinci supraveghetori de district şi soţiei sale în timp ce vizitează câteva congregaţii din izolatele regiuni aflate în interiorul continentului. În călătoriile lor parcurg statul Australia de Vest, jumătate din statul Queensland şi Teritoriul de Nord, o zonă de peste 4,7 milioane de kilometri pătraţi, ceea ce reprezintă aproape jumătate din suprafaţa Europei, dacă excludem fosta Uniune Sovietică.

Călătoria noastră începe din Perth, capitala Australiei de Vest. În acest oraş în întregime modern, cu 1,2 milioane de locuitori, există în prezent 49 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova. Pe lângă congregaţiile de limbă engleză mai există şi congregaţii de limbă greacă, italiană, portugheză şi spaniolă, precum şi grupe mai mici de alte limbi. Totodată există o congregaţie formată în exclusivitate din surori şi fraţi aborigeni, care îşi concentrează eforturile pentru a le predica indigenilor de pe acest continent. În prezent mulţi dintre aceşti oameni umili reacţionează la mesajul Regatului. Dar cum decurg lucrurile departe de marile oraşe?

Din Perth călătorim 1 800 de kilometri spre nord până la Port Hedland, unde urmează să se ţină o adunare de circumscripţie. Majoritatea celor 289 de persoane prezente au călătorit între 200 şi 700 de kilometri pentru a fi aici. Ei vin din zone izolate unde cea mai apropiată congregaţie poate fi la o distanţă de 250 de kilometri pe drumuri nepavate, acoperite cu pietre ascuţite care străpung cauciucurile de la maşini. Trei congregaţii din această zonă au construit recent Săli ale Regatului, folosind metoda de construire rapidă.

Săli construite rapid în zone izolate

Ce contrast există între construirea unei Săli a Regatului în aceste zone şi construirea uneia în metropole şi în oraşele mari! Majoritatea materialelor de construcţie trebuie aduse cu autocamioane din Perth, aflat la 1 600 de kilometri înspre sud. La sfârşiturile de săptămână programate, sute de fraţi şi surori parcurg această distanţă, şi chiar mai mult, pentru a veni să ajute la construirea Sălii Regatului, temperatura fiind de 40–45° C. O asemenea afluenţă în micile comunităţi izolate constituie în sine o remarcabilă mărturie. Când a fost construită o Sală a Regatului în Tom Price, un orăşel minier de unde se extrage minereu de fier, pe prima pagină a ziarului local scria: „Un călduros bun venit voluntarilor meseriaşi şi asistenţi care se află în Tom Price pentru cele trei zile de «construire rapidă» a Sălii Regatului aparţinând Martorilor lui Iehova“.

Aproape orice om din oraş părea nerăbdător să colaboreze. În loc să încaseze 11 000 de dolari australieni — preţul normal pentru transportul a 50 de tone de materiale — un generos patron de autocamioane le-a cerut fraţilor să contribuie doar la combustibil. Furnizorii locali de vopsele au donat 100 de litri de vopsea. Furnizorii din domeniul excavaţiilor pentru construcţii au pus la dispoziţie excavatoare, iar compania minieră le-a asigurat gratuit o macara. Cazarea celor 300 de vizitatori constituia o problemă, însă locuitorii oraşului şi-au adus contribuţia într-un mod remarcabil. Unii au telefonat şi au oferit paturi. Un bărbat a telefonat pentru a anunţa că el va fi plecat la acel sfârşit de săptămână, dar că va lăsa uşa din spate a casei descuiată. El a spus: „Casa vă stă la dispoziţie pe toată perioada de realizare a proiectului“.

Un incident hazliu a avut loc atunci când câţiva fraţi au primit o adresă de unde trebuia să ridice un trailer care aparţinea circumscripţiei locale. Ei au fost nedumeriţi când au văzut o plăcuţă pe poarta respectivă cu inscripţia: „Nu vrem vizitatori religioşi“. Dar acolo era trailerul. Deci au înştiinţat-o pe stăpâna casei că intenţionau să ia trailerul, care era plin de gunoaie. În timp ce îl curăţau, şi-au dat seama dintr-o dată că nu era trailerul circumscripţiei. Când proprietarul trailerului a venit acasă, soţia lui i-a spus că Martorii lui Iehova i-au luat trailerul. Fraţii s-au întors nu peste mult timp cu trailerul, gol de această dată, explicându-i că s-a comis o greşeală. A urmat o conversaţie plăcută, şi aceşti foşti împotrivitori au avut de pus multe întrebări cu privire la noi şi la lucrarea noastră. Acum erau nerăbdători să vină şi să vadă noua Sală a Regatului.

Predicarea veştii bune în acest teritoriu pretinde răbdare. În primul rând, este vorba de marile distanţe care trebuie parcurse. O soră-pionier şi soţul ei parcurg regulat cu maşina un tur de peste 350 de kilometri pe şosele nepavate, prăfuite, de la Port Hedland la Marble Bar, pentru a efectua vizite ulterioare şi pentru a conduce studii biblice. Marble Bar se numără printre cele mai fierbinţi locuri din Australia, unde din octombrie până în martie temperaturile depăşesc uneori 50° C.

Înaintând spre „creştet“

Darwin, situat la 2 500 de kilometri mai departe spre nord, este următorul oraş în care se va ţine o adunare de circumscripţie. Supraveghetorul de district şi soţia lui profită de orele lungi de călătorie pentru a ajunge la zi cu studiul personal. Prima dată ei citesc şi dezbat textul zilnic. Apoi ascultă citirea Bibliei pe casete. În timp ce unul conduce maşina, celălalt citeşte articole din Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, şi invers.

Un indicator rutier îi avertizează să fie atenţi la „trenurile rutiere“. Acestea sunt puternice autocamioane lungi, cu tracţiune pe toate roţile, care remorchează trei sau patru trailere şi care pot avea o lungime de 55 de metri în total. Deci au nevoie de foarte mult spaţiu atunci când circulă. Ele sunt folosite pentru a transporta vite şi alte produse spre localităţile izolate.

Vremea este întotdeauna foarte caldă, iar regiunile rurale sunt permanent uscate. Peisajul arid ar putea fi eventual confundat cu un cimitir uriaş deoarece pământul este acoperit cu muşuroaie de furnici ridicate din loc în loc la distanţe egale. Aceste muşuroaie au culori diferite, în funcţie de pământul pe care l-au utilizat furnicile, şi ele pot avea o înălţime de la 1 până la 2,5 metri. Apoi, în timp ce călătorii noştri traversează râul Victoria, atenţia lor este atrasă de multe indicatoare. Pe unul se poate citi: „Pericol. Scăldatul interzis. În aceste râuri există crocodili care mănâncă oameni!“ În mod înţelept, ei decid să găsească alte modalităţi de a face baie şi de a se răcori.

În cele din urmă ajung la extremitatea nordică a Australiei, cunoscută în general sub numele de „creştet“. În Darwin, capitala Teritoriului de Nord, există două congregaţii mari ale Martorilor lui Iehova. Diversitatea de medii culturale existentă în oraşul Darwin poate fi observată cu uşurinţă când asistăm la adunarea de circumscripţie. Facem cunoştinţă cu Charles, în vârstă de 30 de ani, care este originar din estul insulei indoneziene Timor, sfâşiată de război. Părinţii lui chinezi l-au învăţat să practice cultul strămoşilor. Totodată el s-a implicat serios în artele marţiale. Abandonarea acestora nu a fost uşoară datorită puternicelor legături cu spiritismul. Însă, păstrând în minte promisiunea lui Isus că „adevărul vă va face liberi“, el s-a eliberat din acest mod de viaţă (Ioan 8:32). „Astăzi, spune el, am o conştiinţă curată înaintea lui Iehova şi slujesc în prezent ca slujitor ministerial. Obiectivul meu este să particip la Şcoala de instruire ministerială.“

Apoi o întâlnim pe Beverly, din Papua Noua Guinee. „La început nu aveam prea multă siguranţă când le depuneam mărturie albilor, mărturiseşte Beverly, deoarece engleza era a doua mea limbă, iar unele expresii, împreună cu accentul australian, făceau să-mi fie dificil să înţeleg. Dar amintindu-mi că Biblia ne spune să ne încredem în Iehova şi să gustăm şi să vedem că el este bun, am început ministerul de pionier cu timp integral în ianuarie 1991. Prima persoană cu care am studiat Biblia este acum pionieră. Două dintre fiicele ei au acceptat şi ele adevărul, iar una dintre ele face pionierat împreună cu soţul ei.“

Înainte de a părăsi oraşul Darwin, să trecem în fugă prin Parcul Naţional Kakadu, situat la 250 de kilometri spre est, bine cunoscut pentru viaţa prolifică a păsărilor care trăiesc în el. Aici o întâlnim pe Debbie, singura predicatoare izolată a veştii bune din întreaga zonă. O întrebăm cum reuşeşte să se menţină tare spiritualiceşte într-o astfel de izolare. Ea răspunde: „În primul rând, prin rugăciune . . . Şi simt mângâiere când citesc versete scripturale ca Isaia 41:10, unde spune: «Nu te teme, căci Eu sînt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mîna dreaptă a dreptăţii Mele»“.

La Jilkmingan, aflat la 450 de kilometri sud de Darwin, întâlnim un mic grup de aborigeni. Timp de mulţi ani această comunitate de aborigeni a fost privită ca o comunitate de Martori ai lui Iehova datorită faptului că foarte mulţi asistau cu regularitate la congrese şi adunări, chiar dacă nici unul dintre ei nu era botezat. Comunitatea se remarca prin curăţenia ei. Din fericire, unii au luat acum poziţie fermă de partea adevărului şi sunt botezaţi. Ei sunt printre primii aborigeni din zona rurală care au făcut acest pas. Acestor oameni umili le trebuie un adevărat curaj şi încredere în spiritul sfânt al lui Iehova pentru a abandona străvechile tradiţii şi practici spiritiste ale tribului lor.

Spre Alice Springs şi părăsind zona centrală

Este timpul să părăsim „creştetul“ şi să ne îndreptăm spre Alice Springs la 1 600 de kilometri spre sud, în „Centrul roşu“ al continentului, în apropiere de faimosul Ayers Rock. Aici, în Sala Regatului există aer condiţionat şi locuri confortabile pentru o adunare la care pot asista 130 de persoane sau mai mult din cele două congregaţii din zonă. Vedem iarăşi încântătoarea imagine în care polinezieni, europeni şi aborigeni se asociează în calitate de creştini.

În cele din urmă părăsim Alice Springs şi pornim la drum în ultima parte a călătoriei noastre alături de perechea itinerantă, supraveghetorul de district şi soţia sa. De această dată parcurgem aproximativ 2 000 de kilometri traversând continentul, îndreptându-ne spre nord-est. În acelaşi timp ne luăm rămas bun de la zona centrală, deoarece în sfârşit ajungem la luxuriantele păduri tropicale din Queensland. Aici, pe coasta nordică a Queensland-ului — în zona Marii bariere de corali — există multe congregaţii care înglobează un număr ridicat de Martori raportat la populaţie.

Totuşi nu ne încheiem călătoria înainte de a asista la încă o adunare de circumscripţie. Urcând la bordul unui avion la Cairns — oraşul tropical din Queensland, renumit pentru Bariera de corali — părăsim continentul australian pentru a face o scurtă călătorie pe deasupra extremităţii de nord a peninsulei York şi a strâmtorii Torres, spre insula Thursday. Aici există o congregaţie mică formată din numai 23 de vestitori. Ce bucurie să vedem că 63 de persoane asistă la ultima noastră adunare din această călătorie!

Sperăm că v-a făcut plăcere această privire fugară aruncată asupra modului în care se efectuează lucrarea de predicare a Regatului în acest ţinut al contrastelor. Poate că într-o zi veţi putea să ne faceţi o vizită în acest fascinant ţinut al Australiei şi să-i cunoaşteţi personal pe fraţii şi surorile care îşi îndeplinesc cu fidelitate ministerul în cadrul repartiţiei lor unice.

[Harta/Fotografiile de la pagina 23]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Port Hedland

Canberra

Tom Price

Marble Bar

Newman

Darwin

Katherine

Alice Springs

Ayers Rock

Insula Thursday

Cairns

Adelaide

Melbourne

Hobart

Sydney

Brisbane

Perth

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Perth, capitala Australiei de Vest

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Mărturia stradală dă rezultate