Iubirea (agape) — ce nu este şi ce este ea
„Adăugaţi la . . . afecţiunea voastră frăţească iubirea.“ — 2 PETRU 1:5, 7, NW.
1. a) Cărei calităţi îi acordă Biblia o importanţă primordială? b) Care sunt cele patru cuvinte greceşti traduse, deseori, prin „iubire“, şi care este cel la care se face referire în 1 Ioan 4:8?
DACĂ există vreo calitate sau virtute căreia Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, îi acordă o importanţă primordială, aceasta este iubirea. În greacă, limba originală a Scripturilor creştine, există patru cuvinte traduse, deseori, prin „iubire“. Iubirea care ne interesează pe noi acum nu este éros — (un cuvânt neîntâlnit în Scripturile greceşti creştine), care se bazează pe atracţia sexuală —, nici storgé — un sentiment bazat pe legătura de sânge —, nici filía — iubirea amicală şi călduroasă, bazată pe stimă reciprocă, de care ne-am ocupat în articolul precedent —, ci agápe, iubirea principială, despre care se poate spune că este sinonimă cu altruismul, iubirea la care s-a referit apostolul Ioan când a spus „Dumnezeu este dragoste“. — 1 Ioan 4:8.
2. Ce s-a spus pe bună dreptate despre iubire (agápe)?
2 Referitor la această iubire (agápe), profesorul William Barclay spune în lucrarea sa New Testament Words: „Agapē se referă la minte: ea nu este doar un sentiment care se naşte instantaneu în inimile noastre [aşa cum se poate întâmpla cu filía]; ea este un principiu în virtutea căruia trăim. Agapē este indisolubil legată de voinţă. Ea este o cucerire, o victorie şi o realizare. Nimeni nu şi-a iubit, în mod firesc, duşmanii. Faptul de a-ţi iubi duşmanii înseamnă cucerirea tuturor înclinaţiilor şi sentimentelor noastre fireşti. Această agapē . . . este, de fapt, puterea de a iubi ceea ce nu poate fi iubit, de a-i iubi pe cei care nu ne plac“.
3. Ce accent au pus Isus Cristos şi Pavel pe iubire?
3 Da, printre lucrurile care deosebesc închinarea pură la Iehova Dumnezeu de toate celelalte forme de închinare este accentul pe care îl pune ea pe acest fel de iubire. Pe bună dreptate a enunţat Isus Cristos cele două porunci supreme: „Cea dintîi este . . . «Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată gîndirea ta şi cu toată puterea ta» . . . Iar a doua este aceasta: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» Nu este altă poruncă mai mare decît acestea“ (Marcu 12:29–31). Apostolul Pavel a pus acelaşi accent pe iubire în capitolul 13 din 1 Corinteni. După ce a subliniat faptul că iubirea este prima calitate indispensabilă, el a încheiat spunând: „Acum, deci, rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea“ (1 Corinteni 13:13). Isus a zis pe bună dreptate că iubirea va fi semnul de identificare al continuatorilor săi. — Ioan 13:35.
Ce nu este iubirea
4. Câte aspecte negative şi câte aspecte pozitive ale iubirii menţionează Pavel în 1 Corinteni 13:4–8?
4 S-a afirmat că este mai uşor să spui ce nu este iubirea decât ce este ea. În această afirmaţie există un adevăr, deoarece apostolul Pavel, în capitolul 13 — capitol pe care îl dedică iubirii — din 1 Corinteni, versetele 4 la 8, menţionează nouă lucruri privitoare la ceea ce nu este iubirea şi şapte lucruri privitoare la ceea ce este ea.
5. Cum este definită „gelozia“, şi cum este ea folosită în sens pozitiv în Scripturi?
5 Primul lucru despre care Pavel spune că nu este iubirea este faptul că ea „nu este geloasă“ (NW). Lucrul acesta necesită câteva explicaţii, deoarece există aspecte pozitive şi negative ale geloziei. Un dicţionar defineşte termenul „gelos“ drept ceva care „nu tolerează rivalitate“ şi care „pretinde devoţiune exclusivă“. Astfel, Moise a declarat în Exodul 34:14 următoarele: „Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci DOMNUL se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos“. În Exodul 20:5, Iehova spune: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu care pretinde devoţiune exclusivă“ (NW). Într-un mod asemănător, apostolul Pavel a scris: „Sînt gelos cu privire la voi cu o gelozie din Dumnezeu“. — 2 Corinteni 11:2.
6. Ce exemple scripturale arată de ce iubirea nu este geloasă?
6 Totuşi, în general, „gelozia“ are un sens negativ, fapt pentru care, în Galateni 5:20, este enumerată printre lucrările cărnii. Da, o astfel de gelozie este egoistă şi generează ură, iar ura este opusul iubirii. Gelozia l-a făcut pe Cain să-l urască într-o asemenea măsură pe Abel încât l-a omorât, iar pe cei zece fraţi vitregi ai lui Iosif i-a determinat să-l urască pe acesta atât de mult, încât să vrea moartea. Iubirea nu râvneşte cu gelozie bunurile sau avantajele altora aşa cum regele Ahab a râvnit cu gelozie via lui Nabot. — 1 Împăraţi 21:1–19.
7. a) Ce incident arată că lui Iehova nu îi place lăudăroşenia? b) De ce iubirea nu se laudă nici măcar în mod necugetat?
7 Pavel ne spune apoi că iubirea „nu se laudă“. Lăudăroşenia trădează lipsă de iubire, deoarece ea face ca o persoană să se situeze pe o poziţie superioară celorlalţi. Lui Iehova îi displac lăudăroşii, aşa cum se poate vedea din modul în care l-a umilit el pe regele Nebucadneţar când acesta s-a lăudat (Daniel 4:30–35). Lăudăroşenia este, deseori, un act necugetat, din cauza unei exagerate automulţumiri cu propriile realizări sau bunuri. Poate că unii sunt înclinaţi să se laude cu succesul înregistrat în ministerul creştin. Alţii sunt asemenea bătrânului care s-a simţit pur şi simplu îndemnat să telefoneze prietenilor săi pentru a le spune că a cumpărat un automobil nou cu preţul de aproximativ 50 000 de dolari americani. Toate acestea sunt acte lipsite de iubire, deoarece ele îl prezintă pe cel ce se laudă ca fiind superior celor ce îl ascultă.
8. a) Care este atitudinea lui Iehova faţă de cei care sunt umflaţi de mândrie? b) De ce iubirea nu se comportă astfel?
8 Apoi ni se spune că iubirea „nu se umflă de mîndrie“. Cineva care este umflat de mândrie, sau îngâmfat, se înalţă într-un mod lipsit de iubire deasupra celorlalţi. O astfel de mentalitate este foarte neînţeleaptă, deoarece „Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har [bunătate nemeritată, NW] celor smeriţi“ (Iacov 4:6). Iubirea acţionează într-un mod total opus acestuia; ea îi consideră pe ceilalţi superiori. Pavel a scris în Filipeni 2:2, 3 următoarele: „Faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gînd! Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi“. O astfel de mentalitate îi face pe alţii să se simtă bine, în timp ce o persoană îngâmfată, din cauza firii ei certăreţe, îi face pe alţii să se simtă stingheriţi.
9. De ce iubirea nu acţionează indecent?
9 Pavel mai spune că iubirea „nu se poartă necuviincios [indecent, NW]“. Dicţionarul defineşte termenul „indecent“ drept ceva „foarte necuviincios sau jignitor în ce priveşte manierele sau moralitatea“. Cineva care se comportă indecent (fără iubire) desconsideră sentimentele altora. În multe versiuni ale Bibliei acest cuvânt grecesc este tradus prin „grosolan“. O astfel de persoană dispreţuieşte ce este considerat a fi cuviincios şi de bun gust. Desigur, o consideraţie plină de iubire faţă de alţii ar însemna evitarea tuturor lucrurilor care sunt grosolane sau indecente, care jignesc şi care pot chiar şoca.
Alte lucruri care nu sunt iubirea
10. În ce fel iubirea nu-şi caută propriile interese?
10 Apoi ni se spune că iubirea „nu caută folosul său [propriile interese, NW]“ atunci când este vorba de o chestiune privitoare la interesele personale şi ale altora. Apostolul declară în altă parte următoarele: „Nimeni nu şi-a urît vreodată trupul (carnea, nota de subsol) său, ci-l hrăneşte şi-l îngrijeşte cu drag“ (Efeseni 5:29). Totuşi, când interesele noastre sunt în contradicţie cu interesele altuia şi nu sunt implicate alte principii biblice, trebuie să facem aşa cum a procedat Avraam faţă de Lot, dând întâietate celeilalte persoane. — Geneza 13:8–11.
11. Ce înseamnă faptul că iubirea nu se aprinde de mânie?
11 Iubirea nici nu se ofensează repede. Iată de ce Pavel ne spune că iubirea „nu se aprinde de mînie“. Ea nu este supărăcioasă. Exercită stăpânire de sine. Acest sfat ar trebui luat în serios îndeosebi de perechile căsătorite, în sensul de a se feri să ridice glasul cu mânie sau să ţipe unul la celălalt. Există situaţii în care un om se aprinde repede de mânie, motiv pentru care Pavel a simţit nevoia de a-l sfătui pe Timotei astfel: „Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare“ — da, el nu se aprinde de mânie — „să îndrepte cu blîndeţe pe potrivnici“. — 2 Timotei 2:24, 25.
12. a) În ce fel iubirea nu ţine cont de răul suferit? b) De ce este neînţelept să se ţină cont de răul suferit?
12 Continuând seria lucrurilor care nu sunt iubirea, Pavel ne sfătuieşte astfel: „Iubirea . . . nu ţine cont de răul suferit“ (NW). Aceasta nu înseamnă că iubirea nu remarcă un rău suferit. Isus a arătat cum trebuie să rezolvăm lucrurile când suntem lezaţi grav (Matei 18:15–17). Dar iubirea nu ne permite să păstrăm ranchiună, să purtăm pică. A nu ţine cont de răul suferit înseamnă a fi iertător şi a uita de el odată ce problema a fost rezolvată în mod scriptural. Da, nu te chinui singur şi nu te amărî, gândindu-te încontinuu la răul suferit, adică ţinând cont de el!
13. Ce înseamnă a nu te bucura de nedreptate, şi de ce iubirea nu face aceasta?
13 Pe lângă aceasta ni se spune că iubirea „nu se bucură de nelegiuire [nedreptate, NW]“. Lumea se bucură de nedreptate, aşa cum se poate vedea din popularitatea de care au parte cărţile, filmele şi programele TV pornografice şi cu subiecte de violenţă. Toată această bucurie este egoistă, desconsiderând principiile drepte ale lui Dumnezeu sau bunăstarea altora. Toată această bucurie egoistă seamănă în carne, iar la timpul potrivit va secera din carne stricăciunea. — Galateni 6:8.
14. De ce putem spune plini de încredere că iubirea nu trece niciodată?
14 Şi acum ultimul lucru pe care iubirea nu îl face: „Dragostea nu piere (trece, NW) niciodată“. În primul rând, iubirea niciodată nu trece, sau nu se sfârşeşte, deoarece Dumnezeu este iubire, iar el este ‘Regele eternităţii’ (1 Timotei 1:17, NW). În Romani 8:38, 39 ni se dă asigurarea că iubirea lui Iehova faţă de noi nu va trece niciodată: „Sînt bine încredinţat că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici stăpîniri, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălţime, nici adîncime, nici o altă creatură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru“. De asemenea, iubirea nu trece niciodată în sensul că ea nu lipseşte niciodată. Iubirea face faţă oricărei situaţii, oricărei dificultăţi.
Lucrurile care sunt iubirea
15. De ce pune Pavel pe primul loc îndelunga răbdare când enumeră aspectele pozitive ale iubirii?
15 Ajungând acum la aspectele pozitive — lucrurile care sunt iubirea —, Pavel începe astfel: „Dragostea este îndelung răbdătoare“. S-a spus că nu poate exista asociere creştină fără îndelungă răbdare, respectiv fără să ne suportăm cu răbdare unii pe alţii. Şi aceasta deoarece toţi suntem imperfecţi, iar imperfecţiunile şi greşelile noastre îi pun la încercare pe alţii. Nu-i de mirare că apostolul Pavel pune acest aspect pe primul loc atunci când arată ce este iubirea!
16. În ce fel pot arăta membrii unei familii bunăvoinţă unul faţă de altul?
16 Pavel mai afirmă că iubirea este „plină de bunătate [binevoitoare, NW]“, adică ea este serviabilă, plină de atenţie şi de consideraţie faţă de alţii. Bunăvoinţa se manifestă atât în lucrurile mari, cât şi în cele mici. Samariteanul cel îndatoritor a manifestat cu certitudine bunăvoinţă faţă de omul atacat de tâlhari (Luca 10:30–37). Iubirea îşi găseşte plăcerea în expresia „te rog“. A spune „dă-mi pîinea“ este o comandă. Dacă îi punem în faţă un „te rog“, ea devine o cerere. Soţii sunt binevoitori cu soţiile lor când ţin seama de sfatul din 1 Petru 3:7: „Soţilor, locuiţi cu ele potrivit cunoştinţei, dînd cinste femeii, ca fiind un vas mai slab, ca unele împreună moştenitoare cu voi a harului vieţii, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie întrerupte“. Soţiile sunt binevoitoare cu soţii lor când le arată un „respect profund“ (Efeseni 5:33, NW). Taţii sunt binevoitori cu copiii lor când urmează sfatul din Efeseni 6:4: „Taţilor, nu provocaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului“.
17. Care sunt cele două moduri în care iubirea se bucură de adevăr?
17 Iubirea nu se bucură de nedreptate, ci „se bucură de adevăr“. Iubirea şi adevărul merg mână în mână — Dumnezeu este iubire şi, în acelaşi timp, este „Dumnezeul adevărului“ (Psalmul 31:5). Iubirea se bucură când vede adevărul triumfând asupra falsităţii şi demascând-o; aceasta explică în parte marea creştere care se înregistrează azi în rândurile închinătorilor lui Iehova. Totuşi, întrucât adevărul este opusul nedreptăţii, se poate deduce că iubirea se bucură şi de dreptate. Iubirea se bucură de triumful dreptăţii, aşa cum li se porunceşte închinătorilor lui Iehova să facă atunci când va cădea Babilonul cel Mare. — Apocalipsa 18:20.
18. În ce sens suportă iubirea toate lucrurile?
18 Pavel ne mai spune că iubirea „suportă toate“ (NW). După cum arată Kingdom Interlinear, de aici se degajă ideea că iubirea acoperă toate lucrurile. Ea nu ‘dezvăluie greşeala’ unui frate, aşa cum sunt înclinaţi s-o facă cei răi (Psalmul 50:20; Proverbele 10:12; 17:9). Da, ideea de aici este identică cu cea din 1 Petru 4:8: „Dragostea acoperă o mulţime de păcate“. Bineînţeles că loialitatea îl va împiedica pe cineva să muşamalizeze păcatele grave comise împotriva lui Iehova şi împotriva congregaţiei creştine.
19. În ce mod crede iubirea toate lucrurile?
19 Iubirea „crede toate“. Iubirea este pozitivă, nu negativă. Aceasta nu înseamnă că iubirea este credulă. Ea nu se pripeşte să creadă afirmaţii senzaţionale. Însă ca cineva să manifeste credinţă în Dumnezeu, el trebuie să vrea să creadă. Aşadar, iubirea nu este sceptică, nu critică în mod nejustificat. Ea nu se opune credinţei aşa cum face un ateist, care afirmă în mod dogmatic că nu există Dumnezeu, nici nu este ca un agnostic, care declară în mod dogmatic că este absolut imposibil să ştim de unde am provenit, de ce ne aflăm aici şi ce ne rezervă viitorul. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă asigurări cu privire la toate aceste lucruri. Iubirea este şi ea gata să creadă, deoarece ea este încrezătoare, nu suspicioasă în mod nejustificat.
20. Ce legătură există între iubire şi speranţă?
20 Apostolul Pavel ne mai asigură că iubirea „nădăjduieşte toate“. Întrucât iubirea este pozitivă, nu negativă, ea are o speranţă puternică în tot ce este promis în Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce ni se spune: „Cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine treieră grîul, să treiere cu nădejde că va avea parte“ (1 Corinteni 9:10). Aşa cum este demnă de încredere, iubirea este şi plină de speranţă, nădăjduind întotdeuna în mai bine.
21. Ce asigurare scripturală arată că iubirea rabdă?
21 În final, suntem asiguraţi că iubirea „rabdă toate“. Ea este capabilă să facă astfel datorită lucrurilor despre care ne spune apostolul Pavel în 1 Corinteni 10:13: „Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită naturii omeneşti. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti şi ieşirea din ea, ca s-o puteţi suporta“. Iubirea ne va determina să ne îndreptăm spre numeroasele exemple scripturale de slujitori ai lui Dumnezeu care au răbdat, dintre care cel mai de seamă este Isus Cristos, aşa cum ni se aminteşte în Evrei 12:2, 3.
22. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, ce calitate primordială trebuie să fim preocupaţi să manifestăm?
22 Într-adevăr, iubirea (agápe) este calitatea primordială pe care noi, ca creştini — Martori ai lui Iehova —, trebuie s-o cultivăm: atât ceea ce nu este, cât şi ceea ce este ea. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, să fim întotdeauna preocupaţi de acest rod al spiritului lui Dumnezeu. A face astfel înseamnă a fi ca Dumnezeu, deoarece, amintiţi-vă că „Dumnezeu este dragoste“.
Vă amintiţi?
◻ Cum arată Isus Cristos şi Pavel că iubirea are importanţă primordială?
◻ În ce sens iubirea nu este geloasă?
◻ În ce fel iubirea „suportă toate“?
◻ De ce se poate spune că iubirea nu trece niciodată?
◻ Care sunt cele două moduri în care iubirea se bucură de adevăr?
[Chenarul de la pagina 21]
IUBIREA (AGAPE)
Ce nu este ea Ce este ea
1. Nu este geloasă 1. Îndelung răbdătoare
2. Nu se laudă 2. Binevoitoare
3. Nu se umflă de mândrie 3. Se bucură de adevăr
4. Nu se poartă indecent 4. Suportă toate
5. Nu îşi caută propriile interese 5. Crede toate
6. Nu se aprinde de mânie 6. Speră toate
7. Nu ţine cont de răul suferit 7. Rabdă toate
8. Nu se bucură de nedreptate
9. Nu trece niciodată
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 18]
Iehova l-a umilit pe Nebucadneţar pentru lăudăroşenia acestuia