Cum se păstrează armonia între bătrâni şi slujitorii ministeriali
LA SCURT timp după Penticosta din anul 33 e.n., în congregaţia creştină recent formată s-a ivit o problemă. S-au stabilit anumite măsuri de îngrijire a văduvelor nevoiaşe. Dar, după un timp, „evreii care vorbeau greceşte murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele“. — Faptele 6:1.
Aceste plângeri au ajuns la urechile apostolilor. „Cei doisprezece, chemînd mulţimea ucenicilor, au zis: «Nu este potrivit pentru noi să lăsăm cuvîntul lui Dumnezeu ca să servim la mese. De aceea, fraţilor, căutaţi printre voi şapte bărbaţi cu o mărturie bună, plini de Duh Sfînt şi de înţelepciune, pe care îi vom pune la lucrarea aceasta.»“ — Faptele 6:2, 3.
Aceasta ilustrează un principiu de organizare important în cadrul congregaţiei creştine. Unii oameni cu responsabilitate sunt folosiţi pentru a se ocupa de lucrurile curente, în timp ce alţii se îngrijesc de probleme spirituale mai importante. Acest sistem nu este nou. În Israelul antic, Aaron şi descendenţii săi au fost numiţi să slujească în calitate de preoţi, pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Totuşi, Iehova a decis ca leviţii să-i ajute, respectiv „să aibă grijă de toate uneltele cortului întîlnirii“ (Numeri 3:5–10). În mod asemănător, supraveghetorii de azi sunt ajutaţi de slujitorii ministeriali.
Rolul bătrânilor şi al slujitorilor ministeriali
Scripturile prezintă calităţile înalte care se pretind atât bătrânilor, cât şi slujitorilor ministeriali (1 Timotei 3:1–10, 12, 13; Tit 1:6–9). Ei nu sunt rivali, ci lucrează având acelaşi obiectiv: edificarea congregaţiei (compară cu Efeseni 4:11–13). Şi totuşi, există unele deosebiri în munca pe care o efectuează ei în congregaţie. Supraveghetorilor li se spune în 1 Petru 5:2: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este între voi, veghind asupra ei, nu fiind constrînşi, ci de bunăvoie; nu pentru un cîştig ruşinos, ci cu dragă inimă“. Ei îi dau socoteală lui Dumnezeu pentru modul în care îndeplinesc această însărcinare sacră. — Evrei 13:17.
Dar slujitorii ministeriali? Scripturile nu cer ca ei să fie la fel de competenţi în ce priveşte capacitatea de a preda. Însărcinările lor sunt într-o oarecare măsură diferite de cele ale bătrânilor. În secolul I e.n. erau, fără îndoială, multe lucruri curente, de natură materială sau practică ce necesitau atenţie, printre ele numărându-se, probabil, cumpărarea materialului pentru copierea Scripturilor sau chiar copierea propriu-zisă.
Azi, slujitorii ministeriali continuă să îndeplinească diferite însărcinări importante în congregaţie, cum ar fi evidenţa registrelor contabile şi a teritoriilor, distribuirea revistelor şi a cărţilor, precum şi întreţinerea Sălii Regatului. Unii slujitori ministeriali care sunt capabili pot chiar să fie folosiţi la predare, la conducerea, uneori, a studiului de carte, la prezentarea unor părţi din întrunirea de serviciu şi la ţinerea de cuvântări publice.
Când bătrânii şi slujitorii ministeriali conlucrează armonios, necesităţile congregaţiei — atât cele spirituale, cât şi cele de ordin organizatoric — sunt satisfăcute în mod echilibrat. Atunci, membrii congregaţiei sunt bucuroşi, tari şi productivi spiritualiceşte. Să ne amintim ce le-a scris Pavel creştinilor unşi din Efes: ‘Fiind uniţi armonios şi fiind făcuţi să coopereze prin intermediul fiecărei articulaţii care dă ceea ce este necesar, potrivit funcţionării fiecărui membru respectiv, în măsura cuvenită, lucrează la creşterea corpului pentru edificarea lui însuşi în iubire’. — Efeseni 4:16, NW.
Bătrânii şi slujitorii ministeriali trebuie să se străduiască să promoveze o armonie asemănătoare, şi anume înţelegere, acord, cooperare şi unitate. Însă o asemenea armonie nu vine automat. Ea trebuie cultivată şi ocrotită cu grijă.
Ce pot face bătrânii
Un pas important este conştientizarea faptului că relaţiile dintre un bătrân şi un slujitor ministerial nu sunt de felul celor dintre un stăpân şi un sclav sau dintre un patron şi un angajat. Acolo unde este armonie veritabilă, bătrânii îi consideră pe slujitorii ministeriali colaboratori în ministerul pentru Dumnezeu (compară cu 1 Corinteni 3:6–9). „În cinste, fiecare să dea întîietatea altuia“, se spune în Romani 12:10. Aşadar, bătrânii trebuie să evite a-i trata pe slujitorii ministeriali într-un mod care ar putea lăsa impresia că îi privesc de sus sau că îi înjosesc. Ei îi încurajează, nu le înăbuşă iniţiativele lăudabile. Faptul de a-i trata pe slujitorii ministeriali cu respect duce la cultivarea celor mai bune calităţi ale lor şi îi ajută să se bucure de munca lor în congregaţie.
Bătrânii trebuie, de asemenea, să reţină că însărcinarea de a păstori turma lui Dumnezeu aflată în grija lor îi include şi pe fraţii care sunt slujitori ministeriali. Într-adevăr, este de aşteptat ca aceşti bărbaţi cu responsabilitate să fie creştini maturi. Totuşi, la fel ca restul turmei, şi ei au nevoie din când în când să li se acorde în mod individual atenţie. Bătrânii trebuie să fie profund interesaţi de creşterea lor spirituală.
De exemplu, când l-a întâlnit pe tânărul Timotei, apostolul Pavel a sesizat imediat capacitatea acestuia şi „a vrut să-l ia cu el“ (Faptele 16:3). Timotei a slujit ca tovarăş de călătorie al lui Pavel, primind astfel o instruire preţioasă. De fapt, la mulţi ani după aceea, Pavel a putut să scrie creştinilor din Corint următoarele: „V-am trimis pe Timotei, care este copilul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de [căile mele, nota de subsol] în Hristos!“ — 1 Corinteni 4:17.
Bătrâni, aţi început să valorificaţi întregul potenţial al slujitorilor ministeriali din congregaţia voastră? Îi ajutaţi să progreseze instruindu-i în mod individual în ce priveşte vorbirea în public şi cercetarea Bibliei? I-aţi invitat pe cei capabili să vă însoţească la vizitele de păstorire? Conlucraţi cu ei în ministerul de teren? În parabola lui Isus despre talanţi, stăpânul le-a spus slujitorilor săi fideli: „Bine, rob bun şi credincios“ (Matei 25:23). Sunteţi şi voi la fel de generoşi cu laudele la adresa slujitorilor ministeriali care îşi îndeplinesc cu modestie şi într-un mod excelent însărcinările (compară cu Proverbele 3:27)? Dacă nu aţi făcut-o, nu vor considera ei că munca lor nu este apreciată?
Comunicarea este şi ea esenţială pentru o colaborare armonioasă (compară cu Proverbele 15:22). Însărcinările nu trebuie nici repartizate, nici retrase în mod arbitrar sau la voia întâmplării. Bătrânii trebuie să discute, recurgând la rugăciune, modul în care aptitudinile unui frate pot fi cel mai bine valorificate în congregaţie (compară cu Matei 25:15). Când unui frate i se repartizează o sarcină, acesta trebuie să fie instruit în amănunţime privitor la ceea ce se pretinde de la el. „Când nu este îndrumare, poporul cade“, ne avertizează Proverbele 11:14.
Cea mai bună metodă nu este doar să se spună unui frate să preia evidenţa contabilă, distribuirea revistelor sau departamentul de literatură. Uneori, un slujitor care a primit recent o însărcinare preia de la predecesorul său o serie de documente inexacte sau incomplete. Ce situaţie descurajatoare! Iată ce suntem sfătuiţi în 1 Corinteni 14:40: „Toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială“. Bătrânii trebuie să ia iniţiativa în instruirea fraţilor, familiarizându-i cu metodele de lucru ale congregaţiei şi dând ei înşişi exemplu prin faptul că urmează aceste metode. De exemplu, bătrânii trebuie să ia măsuri pentru ca evidenţa contabilă a congregaţiei să fie verificată din trei în trei luni. Neglijarea unor măsuri atât de importante poate cauza probleme şi poate face pe slujitorii ministeriali să-şi piardă respectul pe care îl au faţă de instrucţiunile organizaţiei.
Dar să presupunem că un frate pare neglijent în ce priveşte îndeplinirea unei anumite însărcinări. În loc să i se retragă repede însărcinarea respectivă, bătrânii trebuie să discute situaţia cu el. Poate că problema constă în lipsa unei instruiri. Dacă fratele continuă să întâmpine dificultăţi în ce priveşte îndeplinirea însărcinării sale, poate că s-ar descurca mai bine într-o altă însărcinare.
Bătrânii pot, de asemenea, să promoveze armonia, manifestând umilinţă. Filipeni 2:3 îi îndeamnă pe creştini astfel: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi“. Un bătrân deci trebuie să caute să coopereze dacă un om de ordine îl îndrumă să se aşeze pe un anumit loc din sală, fără să aibă impresia că, întrucât este bătrân, nu trebuie să se supună. Poate că omul de ordine urmează pur şi simplu sfatul conform căruia trebuie să ne aşezăm în diferite sectoare ale sălii, deşi el ar trebui să reţină faptul că nu există nici o regulă că toţi trebuie să facă aşa.a Un bătrân va evita să anuleze în mod inutil deciziile privind sarcinile care i-au fost repartizate unui slujitor ministerial.
Slujitorii ministeriali fac eforturi în vederea armoniei
„În mod similar, slujitorii ministeriali trebuie să fie serioşi“, a spus apostolul Pavel (1 Timotei 3:8, NW). Faptul că ei îşi îndeplinesc cu seriozitate însărcinările — considerându-le drept elemente ale serviciului lor sacru — contribuie mult la evitarea tensiunilor. Dacă eşti slujitor ministerial, îţi îndeplineşti însărcinările cu entuziasm (Romani 12:7, 8)? Te-ai străduit să devii iscusit în îndeplinirea sarcinilor încredinţate? Eşti o persoană demnă de încredere şi pe care se poate conta? Când ţi se repartizează o însărcinare, eşti dispus să o accepţi? Un slujitor ministerial dintr-o ţară africană îndeplineşte trei însărcinări în congregaţie. Care este atitudinea lui? „Ei bine, asta înseamnă mai multă muncă grea, iar munca grea nu te omoară“, spune el. Într-adevăr, cei care se dăruiesc cu abnegaţie sunt cei mai fericiţi. — Faptele 20:35.
Puteţi, de asemenea, contribui mult la realizarea armoniei printr-o colaborare deplină cu bătrânii. În Evrei 13:17 se spune: „Ascultaţi de mai-marii voştri [cei care sunt în fruntea voastră, NW] şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos“. Este adevărat că bătrânii sunt oameni imperfecţi şi le-am putea găsi cu uşurinţă greşeli. Totuşi, o atitudine critică generează neîncredere. Ea îţi poate distruge bucuria şi poate exercita o influenţă negativă asupra altor membri ai congregaţiei. În acest sens, apostolul Petru ne-a dat următorul sfat: „Voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrîni. Şi toţi, unii faţă de alţii, să fiţi împodobiţi cu smerenie [umilinţă a minţii, NW] . . . Smeriţi-vă deci sub mîna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalţe“. — 1 Petru 5:5, 6.
Asemenea sfaturi sunt deosebit de oportune dacă consideraţi că nu vi se acordă privilegii de serviciu. Poate că ‘aspiraţi la sarcina de supraveghetor’, dar nu aţi fost numiţi (1 Timotei 3:1, NW). Umilinţa minţii vă poate ajuta să păstraţi „o atitudine de aşteptare“ (Plîngerile 3:24, NW). În loc să nutriţi resentimente faţă de bătrâni — ceea ce, cu siguranţă, va dăuna colaborării — , întrebaţi-i dacă există domenii în care aţi putea face îmbunătăţiri. Bunăvoinţa voastră sinceră de a accepta şi a aplica sfaturile va fi, fără îndoială, observată ca dovadă a maturizării spirituale.
Dacă un slujitor ministerial are aptitudini deosebite sau un înalt nivel de pregătire şi o poziţie socială bună, umilinţa sfântă şi modestia îl vor ajuta să-şi păstreze echilibrul. Cât de tentant ar fi pentru el să încerce să-i pună în umbră pe bătrâni sau să îndrepte atenţia spre aptitudinile lui! Proverbele 11:2 ne amintesc că „înţelepciunea este cu cei smeriţi [modeşti, NW]“. Un frate modest este conştient de limitele sale. El este dispus să lucreze liniştit, discret şi să-şi folosească aptitudinile pentru a-i sprijini pe bătrâni. Modestia îl poate, de asemenea, ajuta să-şi dea seama că, deşi are, probabil, multă cunoştinţă în sens lumesc, poate că manifestă încă lipsuri în domenii importante, ca înţelepciunea spirituală şi discernământul — calităţi în care bătrânii poate că excelează. — 1 Corinteni 1:26–2:13; Filipeni 1:9.
Un lucru este clar: atât bătrânii, cât şi slujitorii ministeriali joacă un rol esenţial. Împreună, ei pot contribui mult la zidirea tuturor membrilor congregaţiei. Dar pentru a face aceasta, ei trebuie să colaboreze armonios, ‘cu toată smerenia [totală umilinţă a spiritului, NW] şi blîndeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-se unii pe alţii în dragoste şi căutînd să păstreze unirea Duhului, în legătura păcii’. — Efeseni 4:2, 3.
[Notă de subsol]
[Legenda fotografiilor de la pagina 27]
Bătrânii nu îi consideră pe slujitorii ministeriali subordonaţi, ci colaboratori în serviciul lui Dumnezeu.