Ce ar trebui să ştim despre gelozie?

CE ESTE gelozia? Este un sentiment puternic care poate face o persoană să se simtă neliniştită, tristă sau mânioasă. Poate că devenim geloşi când cineva are mai mult succes decât noi într-o activitate. Sau poate că suntem geloşi când un prieten este lăudat mai mult decât noi. Dar a fi gelos este întotdeauna un lucru rău?

Oamenii cuprinşi de gelozie tind să vadă în alţii presupuşi rivali. Un exemplu în acest sens a fost regele Saul al Israelului antic. La început, el l-a iubit pe David, purtătorul armelor sale, şi chiar l-a promovat în funcţia de conducător al armatei (1 Samuel 16:21; 18:5). Apoi, într-o zi, regele Saul le-a auzit pe femei lăudându-l pe David cu următoarele cuvinte: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii“ (1 Samuel 18:7). Saul nu ar fi trebuit să lase ca acest lucru să-i afecteze bunele relaţii cu David. Totuşi, el s-a ofensat. „Din ziua aceea, Saul îl privea încontinuu pe David cu suspiciune.“ — 1 Samuel 18:9, NW.

Poate că o persoană geloasă nu doreşte să i se întâmple ceva rău altcuiva. Poate că el sau ea nu priveşte cu ochi buni succesul unui prieten şi tânjeşte după calităţile lui sau după condiţiile lui de viaţă. Pe de altă parte, invidia este o formă de gelozie cu precădere negativă. O persoană invidioasă poate, pe ascuns, să se reţină să-i facă bine celui care îi stârneşte gelozia sau poate că doreşte ca acestuia să i se întâmple ceva rău. Uneori, o persoană invidioasă nu-şi poate ascunde sentimentele. Acestea o pot determina să-i cauzeze altcuiva prejudicii în mod direct, la fel cum regele Saul a încercat să-l asasineze pe David. De mai multe ori, Saul a aruncat cu suliţa în David, încercând „să-l pironească de perete“. — 1 Samuel 18:11; 19:10.

„Dar eu nu sunt gelos“, ai putea spune tu. Este adevărat că poate nu eşti stăpânit de gelozie, dar toţi suntem, într-o anumită măsură, influenţaţi de ea — atât de propriile noastre sentimente de gelozie, cât şi de cele ale altora. Deşi observăm repede gelozia la alţii, o sesizăm cu greutate când este vorba de noi.

„Tendinţa spre invidie“

Istoria naturii umane păcătoase prezentată în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, subliniază deseori păcatele cauzate de invidie. Vă amintiţi de relatarea despre Cain şi Abel? Aceşti fii ai lui Adam şi ai Evei au adus amândoi jertfe lui Dumnezeu. Abel a făcut aceasta deoarece era un om care avea credinţă (Evrei 11:4). El credea în capacitatea lui Dumnezeu de a-şi îndeplini scopul minunat cu privire la pământ (Geneza 1:28; 3:15; Evrei 11:1). Abel credea, de asemenea, că, în viitorul Paradis pământesc, Dumnezeu îi va răsplăti cu viaţă pe oamenii fideli (Evrei 11:6). De aceea lui Dumnezeu i-a plăcut jertfa lui Abel. Dacă şi-ar fi iubit cu adevărat fratele, Cain s-ar fi bucurat că Dumnezeu îl binecuvântase pe Abel. În loc să facă astfel, Cain „s-a mâniat foarte tare“. — Geneza 4:5.

Dumnezeu l-a îndemnat pe Cain să facă binele pentru ca şi el să poată fi binecuvântat. Apoi Dumnezeu l-a avertizat în felul următor: „Dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti“ (Geneza 4:7). Din nefericire, Cain nu şi-a stăpânit mânia stârnită de gelozie. Aceasta l-a determinat să-şi ucidă fratele cel drept (1 Ioan 3:12). De atunci, luptele şi războaiele au secerat vieţile a sute de milioane de oameni. „Se pare că dorinţa de mai mult pământ, dorinţa de mai multă bogăţie, dorinţa de putere sau dorinţa de mai multă securitate sunt câteva dintre cauzele fundamentale ale războaielor“, se spune în The World Book Encyclopedia.

Creştinii adevăraţi nu participă la războaiele acestei lumi (Ioan 17:16). Din nefericire însă, unii creştini se angrenează, uneori, în lupte verbale. Dacă şi alţi membri ai congregaţiei participă la ele, aceste lupte se pot transforma în războaie verbale dăunătoare. „De unde vin războaiele şi de unde vin luptele dintre voi?“, i-a întrebat scriitorul biblic Iacov pe colaboratorii săi în credinţă (Iacov 4:1, NW). El a răspuns la această întrebare, demascându-le lăcomia materialistă şi adăugând: „Voi continuaţi să . . . râvniţi“, sau să fiţi „geloşi“ (Iacov 4:2, NW, nota de subsol). Într-adevăr, materialismul ne poate face lacomi şi geloşi pe cei care se pare că se bucură de condiţii de viaţă mai bune. Din acest motiv, Iacov ne-a avertizat cu privire la „tendinţa spre invidie“ — o tendinţă proprie omului. — Iacov 4:5, NW.

Ce foloase putem trage din analizarea cauzelor geloziei? Aceasta ne poate ajuta să fim cinstiţi şi să întreţinem relaţii bune cu alţii. Ea ne poate ajuta, de asemenea, să fim mai înţelegători, mai toleranţi şi să iertăm mai mult. Dar mai presus de orice, ea scoate în evidenţă nevoia acută a omului de măsurile pline de iubire luate de Dumnezeu în vederea salvării din tendinţele păcătoase. — Romani 7:24, 25.

O lume fără gelozia de natură păcătoasă

Din punctul de vedere al omului, o lume fără gelozia de natură păcătoasă poate părea un lucru imposibil. Scriitorul Rom Landau a recunoscut următoarele: „Înţelepciunea adunată de-a lungul secolelor, care include tot ce au spus filozofii . . . şi psihologii despre acest subiect, nu îi furnizează omului chinuit de gelozie nici un remediu. . . . A existat oare vreun doctor care să-l vindece pe om de gelozie?“

Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne dă speranţa dobândirii vieţii umane perfecte într-o lume nouă, unde nimeni nu va mai fi chinuit de gelozia sau invidia nedreaptă. În plus, pacea acelei lumi noi nu va fi tulburată de oameni care manifestă astfel de trăsături rele. — Galateni 5:19–21; 2 Petru 3:13.

Deşi gelozia în sens negativ este nepotrivită şi dăunătoare, gelozia în sens pozitiv este potrivită. De fapt, Biblia spune că Iehova „este un Dumnezeu gelos“ (Exodul 34:14). Ce înseamnă aceasta? Şi ce spune Biblia despre gelozia potrivită? Totodată, cum poate cineva să-şi stăpânească gelozia nepotrivită? Citiţi articolele următoare.