Eşti un pionier echilibrat?
PRIVIRILE tatălui strălucesc în timp ce aşteaptă cu braţele deschise ca fetiţa lui să facă primii ei paşi şovăielnici. Când ea se răstoarnă dintr-o dată, el o încurajează să încerce din nou. El ştie că ea va dobândi în curând echilibru şi tărie.
În mod similar, un pionier nou ar putea avea nevoie de timp şi de încurajare înainte de a obţine echilibrul necesar în vederea succesului ca proclamator cu timp integral al Regatului. Mulţi pionieri continuă să slujească zeci de ani cu bucurie. Unii îşi pierd echilibrul din cauza schimbărilor care survin pe neaşteptate în viaţa lor. Alţii îşi pierd chiar bucuria. Într-o ţară, 20 la sută din numărul celor care încep pionieratul se retrag în primii doi ani de serviciu cu timp integral. Ce l-ar putea determina pe un pionier să renunţe la acest serviciu care aduce foarte multă bucurie? Se poate face ceva pentru a evita aceste eşecuri?
Deşi unii renunţă la ministerul cu timp integral din cauza unei sănătăţi precare, a dificultăţilor financiare şi a responsabilităţilor familiale, pentru alţii o piatră de poticnire a fost eşecul în ce priveşte păstrarea echilibrului între diferitele obligaţii creştine. Echilibrul este „o stare în care nici o parte, element, factor sau influenţă nu cântăreşte mai mult decât altul, nici nu este disproporţional în raport cu celelalte“.
Isus Cristos le-a arătat discipolilor săi cum trebuia efectuată lucrarea de predicare şi de facere de discipoli. Prin propriul său minister, el a demonstrat şi cum se poate menţine echilibrul. Isus le-a arătat conducătorilor religioşi iudei că le lipsea echilibrul, spunându-le: „Voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi aţi lăsat de o parte cele mai grele lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute“. — Matei 23:23.
Acest principiu se aplică la fel de bine şi astăzi, mai ales în cazul serviciului de pionier. Îmboldiţi de entuziasm şi intenţii bune, unii au început pionieratul fără să fie pe deplin pregătiţi pentru el sau fără să ia în considerare tot ce presupune acesta (Luca 14:27, 28). Alţii au devenit atât de absorbiţi de ministerul de teren, încât au scăpat din vedere alte aspecte importante ale creştinismului. Cum pot ei să dobândească şi să-şi păstreze echilibrul?
Păstrează-ţi spiritualitatea puternică!
Isus nu şi-a neglijat niciodată spiritualitatea. Chiar dacă mulţimile care au venit să-l asculte şi să fie vindecate îi pretindeau foarte mult timp, el şi-a rezervat timp pentru meditare în rugăciune (Marcu 1:35; Luca 6:12). Şi astăzi, un serviciu echilibrat pretinde ca pionierul să se folosească din plin de toate mijloacele existente pentru a-şi păstra spiritualitatea puternică. Pavel a argumentat: „Tu, deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi?“ (Romani 2:21). Ar fi cu siguranţă o greşeală să-ţi ocupi tot timpul predicându-le altora şi să nu-ţi faci timp pentru suficient studiu personal şi rugăciune regulată.
Kumiko este pionieră de douăzeci de ani. Deşi are trei copii şi soţ necredincios, ea a constatat din proprie experienţă că, în cazul ei, cel mai bun moment pentru citirea şi studierea Bibliei este chiar înainte de a merge la culcare. În timp ce studiază, ea îşi notează în special ideile pe care le poate folosi în ministerul de teren, astfel încât să-şi menţină ministerul de zi cu zi înviorător şi interesant. Alţi pionieri care au succes se trezesc înainte de restul familiei pentru a-şi încărca bateriile spirituale în orele liniştite ale dimineţii. Îţi poţi rezerva şi alte momente potrivite pentru a te pregăti în vederea întrunirilor şi pentru a ţine pasul cu ultimele publicaţii creştine. Dacă doreşti să-ţi păstrezi bucuria în minister, nu îţi poţi permite să neglijezi studiul personal sau să-l faci în pripă.
Ţine în echilibru responsabilităţile familiale
Părinţii care fac pionierat trebuie să ţină cont şi de faptul că „voia Domnului“ cu privire la ei este în mare parte să se ocupe de necesităţile fizice, afective şi spirituale ale familiei lor (Efeseni 5:17; 6:1–4; 1 Timotei 5:8). Uneori, chiar şi un soţ credincios şi ceilalţi membri credincioşi ai familiei se tem că nu vor mai primi mângâierea şi sprijinul soţiei, respectiv al mamei, dacă ea începe să facă pionierat. Astfel de sentimente duc la o reacţie mai puţin entuziastă faţă de dorinţa ei de a deveni pionieră. Totuşi cu o bună planificare şi prevedere se poate păstra echilibrul.
Mulţi pionieri se străduiesc să-şi efectueze întreaga lucrare de predicare când ceilalţi membri ai familiei nu sunt acasă. Kumiko, menţionată mai devreme, serveşte micul dejun împreună cu familia, îşi ia rămas bun de la soţ şi de la copii când ei pleacă dimineaţa şi se întoarce acasă înaintea lor. Lunea obişnuieşte să gătească mai multe mâncăruri dinainte, astfel încât să poată fi relaxată şi să ia masa cu familia în loc să trebăluiască în bucătărie. Un alt ajutor este să te îndeletniceşti cu mai multe lucruri odată, ca de exemplu să faci şi alte treburi gospodăreşti în timp ce pregăteşti mâncarea. În felul acesta, Kumiko găseşte timp chiar şi pentru a-i invita acasă pe prietenii copiilor ei şi pentru a le face surprize plăcute.
Pe măsură ce copiii ajung la vârsta adolescenţei, ei au nevoie deseori de mai multă atenţie din partea părinţilor lor pentru a face faţă noilor emoţii, dorinţe, îndoieli şi temeri care îi copleşesc. Aceasta presupune vigilenţă şi unele modificări în programul unui părinte care este pionier. Să luăm cazul lui Hisako, o pionieră care este mamă a trei copii. Ce a făcut ea când fiica ei mai mare a început să-şi piardă bucuria şi entuziasmul pentru întrunirile creştine şi serviciul de teren din cauza influenţei prietenilor lumeşti de la şcoală? Era necesar, de fapt, ca fiica ei să-şi însuşească adevărul şi să se convingă pe deplin că cea mai înţeleaptă acţiune era separarea de lume. — Iacov 4:4.
Hisako declară: „Am hotărât să studiez cu ea din nou, în fiecare zi, doctrinele fundamentale din cartea Tu poţi trăi. La început nu puteam studia decât câteva minute, deoarece, când venea momentul să studiem, fiica mea se plângea adesea de dureri acute de stomac şi de cap. Dar am ţinut studiul cu regularitate. După câteva luni, dispoziţia ei s-a îmbunătăţit considerabil, ceea ce a dus în scurt timp la dedicarea şi botezul ei“. Acum Hisako se bucură să fie în ministerul cu timp integral împreună cu fiica ei.
Şi taţii care fac pionierat trebuie să fie atenţi să nu devină atât de absorbiţi de grija pentru cei interesaţi din teren şi de sarcinile lor din congregaţie, încât să nu le mai ofere copiilor lor care cresc sprijinul afectiv puternic şi îndrumarea pe care le merită. Un bărbat nu trebuie să-i transfere soţiei sale această responsabilitate. Un bătrân creştin ocupat, care este pionier de mult timp şi care întreprinde totodată o mică afacere, îşi face timp să studieze separat cu fiecare dintre cei patru copii ai săi (Efeseni 6:4). În plus, el se pregăteşte împreună cu familia pentru întrunirile săptămânale. Pionierii echilibraţi nu-şi neglijează familiile din punct de vedere material sau spiritual.
Echilibru economic
Un alt domeniu în care pionierii trebuie să se străduiască să-şi menţină echilibrul este un punct de vedere corect cu privire la necesităţile zilnice. Şi aici putem învăţa mult din exemplul şi sfaturile excelente ale lui Isus. El ne-a avertizat să nu fim prea îngrijoraţi de lucrurile materiale. În schimb, el şi-a încurajat discipolii să pună pe primul plan Regatul, promiţându-le că Dumnezeu se va îngriji de ei aşa cum se îngrijeşte de restul creaţiei sale (Matei 6:25–34). Dând ascultare acestui sfat bun, mulţi pionieri au putut rămâne în serviciul cu timp integral ani de zile, şi Iehova le-a binecuvântat eforturile de a obţine ‘pâinea pentru fiecare zi’. — Matei 6:11, NW.
Apostolul Pavel i-a sfătuit pe colaboratorii creştini să lase ca ‘blândeţea [rezonabilitatea, NW] lor să fie cunoscută de toţi oamenii’ (Filipeni 4:5). În mod sigur, rezonabilitatea ne pretinde să ne îngrijim în mod corespunzător sănătatea. Pionierii echilibraţi depun toate eforturile pentru a demonstra rezonabilitate în modul lor de viaţă şi în atitudinea lor faţă de lucrurile materiale, ştiind că alţii le observă conduita. — Compară cu 1 Corinteni 4:9.
Tinerii care se angrenează în serviciul de pionier nu trebuie să abuzeze de generozitatea părinţilor lor. Dacă locuiesc în casa părinţilor, ar fi o dovadă de echilibru şi apreciere să participe la activităţile gospodăreşti şi să aibă un serviciu cu jumătate de normă care să le permită să contribuie la întreţinerea locuinţei. — 2 Tesaloniceni 3:10.
Pionierii echilibraţi sunt o adevărată binecuvântare
Poate că eşti un pionier care lucrează din greu pentru a-şi păstra echilibrul. Fii încrezător. Exact la fel cum un copilaş are nevoie de timp ca să înveţe să-şi menţină echilibrul şi să umble, mulţi pionieri maturi spun că le-a trebuit timp până când au ajuns să-şi ţină în echilibru toate îndatoririle.
Printre domeniile în care pionierii se străduiesc să-şi păstreze echilibrul se numără efectuarea studiului personal, îngrijirea de membrii familiei şi satisfacerea propriilor necesităţi materiale. Rapoartele arată că mulţi pionieri se achită de responsabilităţile lor într-un mod remarcabil. Ei sunt o adevărată binecuvântare pentru comunitate şi un motiv de laudă pentru Iehova şi organizaţia sa.