Un climat de creştere în Guineea Ecuatorială

CÂND un călător aterizează cu avionul pe aeroportul internaţional din Guineea Ecuatorială, este impresionat în primul rând de vegetaţia luxuriantă. Pista este mărginită de copaci maiestuoşi, care eclipsează clădirile din aeroport. Vegetaţia luxuriantă se întinde de la ţărmul mării până pe crestele munţilor, stimulată de ploile abundente şi de temperatura de circa 40°C în tot timpul anului.

În Guineea Ecuatorială are loc şi un alt tip de creştere viguroasă: „creşterea pe care o dă Dumnezeu“ (Coloseni 2:19, NW). Asemenea demnitarului etiopian care i-a cerut ajutor lui Filip, multe persoane de aici sunt nerăbdătoare să înţeleagă Scripturile (Faptele 8:26–39). Nu este ceva neobişnuit ca o persoană să-l abordeze pe stradă pe un Martor al lui Iehova şi să-i ceară să studieze Biblia împreună. Cei aproximativ 325 de Martori din Guineea Ecuatorială conduc peste o mie de studii biblice.

Semănarea seminţei în perioada de început

Guineea Ecuatorială, cea mai mică ţară din Africa, este situată la sud de Nigeria şi Camerun. (Vezi harta.) La început, vestea bună a fost adusă aici de Martorii nigerieni care au venit să lucreze pe plantaţiile de cacao. Deşi s-au format câteva congregaţii de limba engleză, acestea s-au dizolvat mai târziu, când fraţii respectivi au trebuit să se întoarcă în Nigeria. Însă, la puţin timp după dobândirea independenţei naţionale în 1968, trei perechi de misionari de la Watchtower au fost repartizate aici. Acestea nu au putut rămâne mult din cauza problemelor politice, însă mărturia lor a avut rezultate excelente.

Santiago, unul dintre misionari, l-a întâlnit pe Buenaventura, un bărbat înalt şi bine făcut, cunoscut de localnici ca superman. El era un om religios care nutrea respect faţă de Biblie, dar avea un temperament violent. Cea mai mică insultă îi era de ajuns pentru a lovi pe cineva. Când se înfuria într-un bar, toţi cei prezenţi se împrăştiau, unii chiar ieşind pe ferestre pentru a scăpa de loviturile lui. De fapt, în timp ce îl asculta pe Santiago, el intenţiona să-l bată dacă acesta nu i-ar fi oferit dovezi scripturale convingătoare. ‘Nimeni nu-l prosteşte pe superman’, se gândea el. Dar a fost fascinat de ceea ce a auzit, îndeosebi de speranţa vieţii veşnice pe un pământ paradiziac, motiv pentru care a consimţit să studieze Biblia.

Pe măsură ce studiul progresa, dorinţa lui Buenaventura de a trăi pentru totdeauna în paradis devenea tot mai puternică, şi el a aflat că trebuia să-şi conformeze viaţa normelor lui Dumnezeu pentru a obţine un astfel de premiu. Înţelegând că adevăraţii creştini nu trebuie să ‘întoarcă nimănui rău pentru rău’, el a început să depună eforturi serioase pentru a-şi controla temperamentul. — Romani 12:17.

Adevăratul test a venit într-o zi când el a dat jos din greşeală paharul unui client dintr-un bar. Omul s-a înfuriat şi l-a lovit. În acel moment, celelalte persoane din bar s-au împrăştiat, aşteptându-se la o încăierare. Însă Buenaventura a achitat în mod calm paharul pe care îl spărsese, i-a cumpărat omului o altă băutură şi şi-a cerut iertare pentru stângăcie. Când vecinii au văzut cât de mult l-a schimbat un studiu al Bibliei, mai multe persoane au dorit să studieze cu el. În momentul în care Buenaventura s-a botezat, el conducea deja cinci studii biblice. De cinci ani el slujeşte ca bătrân şi, chiar dacă oamenii îl mai numesc superman, acum o spun în glumă.

„Conştienţi de necesităţile lor spirituale“

Pe parcursul anilor ’70, puţinii Martori locali au continuat să predice şi să se întrunească aşa cum au putut. Mai târziu, câteva cupluri de misionari spanioli au venit să dea ajutor. Andrés Botella, care slujeşte în Guineea Ecuatorială de 12 ani, îşi aminteşte că la scurt timp după sosirea lui a fost impresionat de modul în care oamenii erau cu adevărat „conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3, NW). „Este o adevărată plăcere să studiezi Biblia cu persoane care manifestă atâta apreciere“, spune el.

Mary, o soră spaniolă, studia Biblia cu o tânără numită María, care i-a spus că şi părinţii ei, Francisco şi Fausta, doreau să studieze. Întrucât Mary conducea 15 studii biblice, iar părinţii Maríei locuiau la o oarecare distanţă, au trecut câteva săptămâni până când Mary a reuşit să le facă o vizită.

Când Mary şi soţul ei, Serafín, i-au întâlnit în sfârşit pe părinţi, aceştia aveau deja cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământa şi o Biblie şi erau nerăbdători să înceapă să studieze. Aşadar au început imediat. Serafín a observat că părinţii Maríei erau foarte familiarizaţi cu materialul. La fel s-a întâmplat şi a doua oară când i-au vizitat şi au studiat al doilea capitol. „Parcă studiam cu doi Martori botezaţi“, îşi aminteşte Serafín. La a treia vizită, întrucât păreau să cunoască materialul atât de bine, Serafín a propus să ţină o lecţie cu întrebări şi răspunsuri, ca să-şi poată da seama cât de bine înţeleseseră în realitate. El a aflat că Francisco şi Fausta studiaseră singuri toată cartea!

Cum i-a influenţat noua cunoştinţă dobândită? În armonie cu ceea ce învăţaseră, ei au încetat să mai meargă la şedinţele spiritiste şi au rupt legăturile cu Biserica Catolică. În plus, Francisco a renunţat la tutun şi ei nu au mai consumat carne care nu era bine scursă de sânge. Întrucât era evident faptul că aplicau tot ce învăţau, ei au fost încurajaţi să înceapă să le împărtăşească şi altora cunoştinţele lor. Ei au început imediat să le predice vecinilor lor. În numai trei luni, ei au fost calificaţi pentru botez. Francisco este în prezent slujitor ministerial şi, graţie exemplului lor excelent şi zelului lor în predicare, trei dintre fiicele lor sunt acum Martore, doi fii asistă la întruniri şi alte şase rude studiază.

Nu după mult timp de la botezul lui, Francisco l-a întâlnit pe Pablo, un catolic devotat care era sacristan în biserica din care făcea parte. Pablo obişnuia să ţină el predica atunci când preotul lipsea. Dacă un membru al bisericii era bolnav, el îl vizita; dacă cineva lipsea de la biserică, Pablo îl vizita ca să-l încurajeze; iar dacă cineva murea, el făcea tot ce-i stătea în putinţă ca să consoleze familia îndoliată. Este uşor de înţeles de ce Pablo era foarte iubit de toţi membrii parohiei.

Întrucât Pablo avea un respect profund pentru Biblie, el a acceptat cu plăcere oferta lui Francisco de a studia cu el. Pablo a observat în scurt timp cât de raţional era mesajul Bibliei şi, după câteva studii, s-a hotărât să folosească la una dintre „vizitele de păstorire“ făcute unui membru bolnav al bisericii câteva versete scripturale pe care le învăţase. La puţin timp după aceea, într-o predică duminicală, Pablo a explicat importanţa folosirii numelui lui Dumnezeu, Iehova, şi motivul pentru care nu trebuie să folosim imagini.

Întrucât acceptase adevărul atât de repede, el se aştepta ca şi alţi membri ai bisericii lui să reacţioneze la fel. Dar după trei sau patru predici de acest fel, bazate pe Biblie, Pablo a observat că oamenii erau nemulţumiţi de informaţiile pe care li le prezenta. Din acest motiv s-a hotărât să abandoneze biserica şi să se asocieze cu regularitate cu Martorii lui Iehova. În câteva luni, el s-a calificat pentru botez, iar acum este un predicator zelos al veştii bune. Deşi nu poate să predice cu timp integral, el conduce în prezent zece studii biblice.

Creşterea este promovată de strângerea laolaltă

Martorii din Guineea Ecuatorială iau în serios porunca Bibliei de a nu părăsi strângerea laolaltă (Evrei 10:25). Din 1994, când lucrarea a fost din nou recunoscută în mod oficial de guvern, fraţii au fost nerăbdători să obţină Săli ale Regatului adecvate. De fapt, majoritatea congregaţiilor şi-au construit propriile lor săli sau sunt pe cale să o facă.

În Mongomo, unde asistenţa la întrunirile de duminică este deseori chiar de două ori şi jumătate mai mare decât numărul proclamatorilor Regatului, congregaţia s-a străduit din răsputeri să construiască un loc încăpător pentru întruniri. De obicei, alte religii din Mongomo plătesc lucrători ca să le construiască bisericile, aşa că activitatea Martorilor locali nu a trecut neobservată. Într-o zi, pastorul de la Iglesia Nueva Apostólica (Noua Biserică Apostolică) a trecut pe la şantierul de construcţie ca să-l întrebe pe unul dintre bătrâni cu cât îi plătea pe aceşti lucrători sârguincioşi. Pastorul a spus că, deşi el angajase câţiva zidari care erau membri ai bisericii lui, treaba mergea foarte încet. El se întreba dacă ar putea să-i angajeze pe muncitorii care construiau Sala Regatului. Când i s-a spus că toţi Martorii lucrau fără să fie plătiţi, a plecat uluit.

Asistarea la întruniri poate pretinde adevărate sacrificii din partea celor care locuiesc departe de Sala Regatului. Juan, un tânăr care s-a botezat în 1994, era în această situaţie. El a aflat adevărul în Gabon, unde a studiat prima jumătate a cărţii Tu poţi trăi. Apoi s-a întors în Guineea Ecuatorială, în satul său natal, situat la aproximativ 100 de kilometri de Mongomo. Acest lucru i-a pus la încercare dorinţa de a continua studiul. Însă nu s-a descurajat. În fiecare lună, el făcea o călătorie de opt ore cu bicicleta până la Mongomo, unde Santiago, unul dintre bătrânii locali, conducea studiul cu el. El rămânea în Mongomo câteva zile, pe parcursul cărora studia de trei sau patru ori. În felul acesta a reuşit să-şi încheie studiul şi să se califice în vederea botezului.

Cum reuşeşte Juan să rămână tare spiritual, cu toate că se asociază atât de puţin cu alţi creştini? Mai presus de toate, prin faptul că este un predicator zelos al veştii bune. El le-a predicat tuturor consătenilor lui şi, când s-a botezat, el conducea 13 studii biblice. Şase dintre cei cu care studia l-au însoţit la adunarea specială de o zi din Mongomo ca să fie martori la botezul lui. În prezent el conduce cu regularitate Studiul Turnului de veghere cu cei interesaţi din zona lui şi, de obicei, asistenţa se ridică la aproximativ 20 de persoane.

Udarea seminţei în mod răbdător

Nu orice creştere spirituală este rapidă. Uneori este nevoie de multă răbdare pentru a vedea că sămânţa produce în final roade. Acest lucru a fost valabil în cazul lui Paca, o femeie care a auzit pentru prima oară vestea bună în 1984, când Edita, o soră pionieră, i-a depus mărturie în piaţă. Săptămâna următoare, când Edita a vizitat-o acasă, Paca a fost de acord să studieze Biblia. Deşi femeia nu făcea progrese prea mari, Edita a perseverat deoarece a sesizat calităţile bune ale lui Paca. „Părea o persoană asemănătoare oilor, explică Edita, şi m-am rugat lui Iehova să-i deschidă inima.“

Paca şi-a continuat studiul cu intermitenţe timp de patru ani şi jumătate, însă progresul ei era la fel de lent. Deci, când au terminat cartea Tu poţi trăi, Edita a discutat deschis cu Paca referitor la importanţa faptului de a lua adevărul în serios. În străduinţa de a-i sensibiliza inima lui Paca, Edita chiar a început să plângă.

„Acel sfat din inimă m-a atins într-adevăr“, îşi aminteşte Paca. „De atunci am început să fac schimbări în viaţă. M-am înscris la Şcoala de Minister Teocratic şi în acelaşi an am devenit vestitoare nebotezată. Ziua în care, în sfârşit, m-am botezat a fost cea mai fericită zi din viaţa mea!“ Actualul ei entuziasm contrastează cu apatia de odinioară. În prezent conduce 13 studii biblice şi, bineînţeles, are răbdare cu cei care nu progresează rapid.

Oamenii sunt ajutaţi să-şi îmbunătăţească viaţa

Prin faptul că trăiesc în armonie cu normele Bibliei, Martorii lui Iehova din Guineea Ecuatorială şi-au câştigat reputaţia de oameni cinstiţi şi decenţi. Un bărbat, care fusese evident impresionat de conduita lor, l-a abordat pe un bătrân din congregaţia Bata şi l-a întrebat: „Aveţi o carte Argumenteb? M-am săturat să fiu o persoană lumească. Aş vrea să devin Martor al lui Iehova!“

Antonio, un slujitor ministerial din congregaţia Malabo, este un exemplu tipic de persoană lumească ce a devenit Martor. Înainte de a studia Biblia, el ducea o viaţă dominată de vicii. Aproape toţi banii pe care îi câştiga reparând ceasuri îi cheltuia pe băutură şi, pe deasupra, mai ducea şi o viaţă imorală. Ce l-a ajutat să-şi schimbe modul de viaţă? El a fost profund impresionat de afirmaţia categorică din 1 Corinteni 6:9, 10: „Nu vă înşelaţi; nici desfrânaţii, . . . nici beţivii . . . nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. El a înţeles că, pentru a obţine favoarea lui Dumnezeu, trebuia să-şi schimbe modul de viaţă. În acest sens, el a început să fie atent la cei cu care se asocia (Proverbele 13:20). Când foştii lui prieteni treceau pe la el ca să-l invite să bea cu ei, el le refuza invitaţia şi le depunea mărturie. Nu după mult timp, ei nu l-au mai sâcâit.

A meritat efortul? „Sunt foarte fericit că mi-am schimbat modul de viaţă“, explică Antonio. „Deşi acum am peste 60 de ani, sănătatea mea este mult mai bună, în timp ce foştii mei prieteni fie au murit, fie suferă din cauza unei sănătăţi precare. Acum am prieteni adevăraţi în locul celor care doreau doar un tovarăş care să fie dispus să le plătească următorul pahar. Însă cel mai important este faptul că am o relaţie bună cu Dumnezeu. În prezent slujesc ca pionier regular şi studiez cu un bărbat care are şi el probleme cu băutura, aşa că îmi pot folosi experienţa pentru a-l ajuta.“

Devenim sclavi ai lui Dumnezeu

În urmă cu aproximativ 200 de ani, oamenii de pe coasta Guineei Ecuatoriale erau adunaţi şi îmbarcaţi pentru a fi duşi în Americi ca sclavi. Astăzi, mulţi devin de bună voie sclavi, sclavi ai lui Dumnezeu. Această formă de sclavie le-a adus adevărata libertate, eliberându-i de doctrinele babilonice şi de practicile spiritiste. Ea i-a învăţat, totodată, cum să aibă o viaţă plină de satisfacţii şi de roade bune. Ei au ajuns să guste adevărul promisiunii lui Isus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi“. — Ioan 8:32.

Având în vedere cele 1 937 de persoane care au asistat la Comemorarea din 1995 — de aproape şase ori numărul vestitorilor din ţară — , există excelente perspective de creştere spirituală. În timp ce Martorii din Guineea Ecuatorială continuă să planteze şi să ude în mod zelos sămânţa adevărului, ei sunt siguri că ‘Dumnezeu o va face să crească’ (1 Corinteni 3:6). Fără îndoială că în Guineea Ecuatorială există un climat ideal de creştere spirituală.

[Note de subsol]