„Casa lui David“ — Realitate sau ficţiune?

DAVID, tânărul păstor care a devenit muzician, poet, soldat, profet şi rege, se distinge în mod remarcabil în Biblie. Numele lui este menţionat de 1 138 de ori; expresia „casa lui David“ — care se referă adesea la dinastia lui David — este folosită de 25 de ori (1 Samuel 20:16). Au fost oare regele David şi dinastia lui o simplă ficţiune? Ce dezvăluie arheologia? Potrivit rapoartelor, o remarcabilă descoperire făcută recent la Tel Dan, în nordul Galileei, la un loc de săpături arheologice, sprijină istoricitatea lui David şi a dinastiei lui.

În vara anului 1993, o echipă de arheologi condusă de profesorul Avraham Biran au curăţat o zonă din afara porţii exterioare a cetăţii antice Dan. Ei au descoperit o piaţă pavată. O piatră de bazalt negru care ieşea în afară a fost scoasă cu uşurinţă. Când piatra a fost întoarsă spre soarele de după-amiază, literele au prins contur. „Oh, Dumnezeule, avem o inscripţie!“, a exclamat profesorul Biran.

Profesorul Biran şi colegul său, profesorul Joseph Naveh de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, au întocmit imediat un referat ştiinţific cu privire la inscripţie. Pe baza acestui referat, un articol din revista Biblical Archaeology Review, numărul din martie/aprilie 1994, spunea: „Nu se întâmplă prea des ca o descoperire arheologică să apară pe prima pagină a ziarului New York Times (ca să nu mai vorbim de revista Time). Dar acest lucru s-a întâmplat vara trecută cu o descoperire făcută în Tel Dan, o colină frumoasă din nordul Galileei, la poalele muntelui Hermon, nu departe de cursul superior al râului Iordan.

Acolo, Avraham Biran şi echipa lui de arheologi au găsit o inscripţie remarcabilă, datând din secolul al IX-lea î.e.n., care face referire atât la «casa lui David», cât şi la «regele Israelului». Aceasta este prima dată când s-a găsit numele lui David pe o inscripţie antică extra-biblică. Faptul că inscripţia se referă nu la un oarecare «David», ci la casa lui David, dinastia marelui rege israelit, este şi mai remarcabil.

«Regele lui Israel» este un termen frecvent întâlnit în Biblie, mai ales în cartea Regilor. Însă această descoperire este, probabil, cea mai veche referire extra-biblică la Israel ce apare în documentele semitice. Această inscripţie demonstrează, mai întâi de toate, că atât Israelul, cât şi Iuda, contrar afirmaţiilor unor critici ai Bibliei, erau regate importante la acea vreme“.

Datarea se bazează pe forma literelor, pe analiza produselor din lut găsite în apropierea fragmentului de piatră şi pe conţinutul inscripţiei. Toate aceste trei metode indică aceeaşi perioadă de timp, secolul al IX-lea î.e.n., cu mai bine de o sută de ani după ce a trăit regele David. Erudiţii consideră că inscripţia a făcut parte dintr-un monument ridicat în Dan în semn de victorie de către duşmanul aramean al ambilor regi, atât al ‘Regelui Israelului’, cât şi al „[Regelui] casei lui David“. Aramenii, care se închinau la un renumit zeu al furtunii, Hadad, locuiau la răsărit de Israel.

În vara anului 1994 s-au mai găsit două fragmente din această stelă. Profesorul Biran relatează: „În aceste două fragmente se găseşte numele zeului aramean Hadad, precum şi o referire la o bătălie dintre israeliţi şi arameni“.

Fragmentul principal recuperat în 1993 conţine 13 rânduri parţial vizibile scrise în ebraica veche. Pe vremea aceea se foloseau puncte pentru a separa cuvintele într-un text. Cu toate acestea, sintagma „casa lui David“ este scrisă ca un singur cuvânt, cu literele „bytdwd“ (transliterate în alfabetul latin) în loc de „byt“ (casă), urmate de un punct şi apoi „dwd“ (David). Este de înţeles că s-au ridicat întrebări cu privire la interpretarea lui „bytdwd“.

Un specialist în lingvistică, profesorul Anson Rainey, explică: „Joseph Naveh şi Avraham Biran nu au explicat în mod amănunţit inscripţia, probabil pentru că au considerat de la sine înţeles faptul că cititorii vor şti că deseori este omis un separator de cuvinte între două elemente componente ale unei astfel de construcţii, mai ales dacă combinaţia este un nume propriu bine cunoscut. «Casa lui David» este un astfel de nume propriu cu rezonanţe politice şi geografice, folosit pe la mijlocul secolului al IX-lea î.e.n.“

O altă mărturie arheologică

După această descoperire, un cercetător expert al stelei lui Meşa (numită şi Piatra Moabită), profesorul André Lemaire, a afirmat că şi aceasta face referire la „casa lui David“a. Stela lui Meşa, descoperită în 1868, are multe lucruri în comun cu stela din Tel Dan. Ambele datează din secolul al IX-lea î.e.n., sunt făcute din acelaşi material, au aproape aceeaşi mărime şi sunt scrise cu caractere semitice aproape identice.

Cu privire la recenta reconstituire a unui rând deteriorat de pe stela lui Meşa, profesorul Lemaire a scris: „Cu aproape doi ani înainte de descoperirea fragmentului de la Tel Dan, eu am ajuns la concluzia că stela lui Meşa conţine o referire la «casa lui David». . . . Motivul pentru care până acum nu s-a remarcat această referire la «casa lui David» se poate datora, foarte bine, faptului că stela lui Meşa nu a beneficiat niciodată de o ediţie princeps [prima ediţie] corespunzătoare. Pe aceasta o pregătesc eu acum, după 125 de ani de la descoperirea stelei lui Meşa“.

Astfel de informaţii de natură arheologică prezintă interes, deoarece istoricitatea lui David a fost confirmată de un înger, de Isus însuşi, de discipolii acestuia şi de oameni în general (Matei 1:1; 12:3; 21:9; Luca 1:32; Faptele 2:29). Descoperirile arheologice demonstrează în mod concludent că el şi dinastia lui, „casa lui David“, sunt realităţi, nu ficţiune.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

Fragmentul de la Tel Danb, descoperit în 1993 în oraşul Dan, în nordul Galileei