Studiul familial care procură bucurie

„Prin cunoştinţă se vor umple camerele interioare cu toate lucrurile de valoare, preţioase şi plăcute“, afirmă Biblia (Proverbele 24:4, NW). Printre aceste preţioase lucruri de valoare nu se află numai bogăţiile materiale, ci şi adevărata iubire, teama sfântă şi credinţa puternică. Astfel de calităţi îmbogăţesc într-adevăr viaţa de familie (Proverbele 15:16, 17; 1 Petru 1:7). Pentru a le dobândi însă, trebuie să aducem în casele noastre cunoştinţa lui Dumnezeu.

CAPUL de familie are responsabilitatea de a întipări această cunoştinţă în membrii familiei (Deuteronomul 6:6, 7; Efeseni 5:25, 26; 6:4). Una dintre cele mai bune modalităţi este studiul familial ţinut cu regularitate. Cât de încântaţi pot fi participanţii când studiul este condus într-un mod instructiv şi plăcut! Să analizăm deci câteva aspecte esenţiale pentru conducerea unui studiu familial eficient.a

Studiul familial este cel mai eficient când se ţine cu regularitate. Lăsat la voia întâmplării sau pe seama unei decizii de moment, este foarte probabil că studiul va fi iregular, în cel mai fericit caz. Aşadar, trebuie să „răscumpăraţi timpul“ pentru studiu (Efeseni 5:15–17). Alegerea unui timp precis care să le convină tuturor poate fi o adevărată încercare. „Noi aveam probleme în ce priveşte ţinerea studiului familial cu regularitate“, mărturiseşte un cap de familie. „Am încercat la diferite ore, până când, în final, am constatat că spre seară era cel mai potrivit moment pentru noi. Acum, studiul nostru familial este regulat.“

Odată ce aţi stabilit o oră potrivită pentru studiu, fiţi atenţi să nu întrerupeţi studiul din cauza unor distrageri. „Dacă aveam musafiri în timpul studiului — îşi aminteşte Mariab, care are acum 33 de ani — , tata îi invita să aştepte până când se termina studiul. Dacă suna telefonul, el îi spunea simplu persoanei că va suna el mai târziu.“

Aceasta nu înseamnă însă că nu poate exista flexibilitate. Se pot ivi situaţii urgente sau neprevăzute, iar uneori ar putea fi necesar să anulăm sau să amânăm studiul (Eclesiastul 9:11). Dar fiţi atenţi să nu lăsaţi o astfel de situaţie să vă strice obiceiul. — Filipeni 3:16.

Cât timp ar trebui să dureze studiul? Robert, care a crescut cu succes un băiat şi o fată, spune: „Studiul nostru ţinea, de obicei, o oră. Când copiii erau mici, ne străduiam să le păstrăm viu interesul în ora respectivă, analizând lucruri diferite, cum ar fi câteva paragrafe din articolul de studiu din Turnul de veghere, pasaje selectate din Biblie şi fragmente din alte publicaţii“. Maria îşi aminteşte: „Când eu şi cele două surori mai mari ale mele eram foarte mici, studiul nostru dura aproximativ 20 de minute şi se ţinea de două sau de trei ori pe săptămână. Pe măsură ce am crescut, studiul familial a început să dureze aproximativ o oră“.

Ce ar trebui să studiem?

Dacă v-aţi pune această întrebare când toţi sunt adunaţi pentru studiu, nu aţi face decât să vă simţiţi frustraţi şi să pierdeţi un timp de studiu valoros. Dacă aşa ar sta lucrurile, copiii nu ar avea nimic concret de aşteptat şi şi-ar pierde repede interesul. Alegeţi deci dinainte un material din publicaţiile Societăţii pe care să-l analizaţi.

„Sclavul fidel şi prevăzător“ ne-a furnizat din abundenţă publicaţii din care să alegem (Matei 24:45–47, NW). Aţi putea folosi o carte pe care familia nu a studiat-o încă. Şi ce delectare este să analizaţi unele fragmente din Insight on the Scriptures, dacă aceste volume sunt disponibile în limba voastră! De exemplu, în decursul săptămânii premergătoare Comemorării aţi putea revedea articolul despre Cina Domnului. Multe familii se bucură să-şi pregătească împreună studiul Turnului de veghere pentru săptămâna respectivă. Însă articolele secundare din Turnul de veghere constituie şi ele un excelent material de studiu. Capul familiei, care cunoaşte necesităţile spirituale ale familiei, este cel mai în măsură să decidă ce publicaţii trebuie studiate.

„Noi am studiat întotdeauna o publicaţie aleasă dinainte“, îşi aminteşte Maria. „Dar când se ivea o întrebare sau când la şcoală apărea o anumită problemă, atunci ne îndreptam spre informaţiile potrivite.“ Şi într-adevăr apar probleme, cum ar fi situaţiile cu care se confruntă tinerii la şcoală, curtarea, activităţile extraşcolare şi altele asemenea. Când se întâmplă acest lucru, alegeţi articolele sau publicaţiile care abordează problema respectivă. Dacă vedeţi în ultimul număr al revistelor Turnul de veghere sau Treziţi-vă! informaţii pe care aţi dori să le dezbateţi imediat cu familia, nu ezitaţi să aranjaţi lucrurile în acest sens. Bineînţeles, trebuie să-i informaţi în prealabil pe membrii familiei de schimbare. Dar nu uitaţi să reveniţi la materialul planificat odată ce necesitatea a fost satisfăcută.

Păstraţi o atmosferă degajată

Cel mai bine se poate învăţa în linişte (Iacov 3:18). Aşadar, cultivaţi o atmosferă relaxantă, însă respectuoasă. Un cap de familie din Statele Unite spune: „Indiferent dacă stăm în sufragerie sau pe terasă, încercăm să stăm foarte aproape unii de alţii, nu să ne împrăştiem într-o cameră mare. Acest lucru ne dă un sentiment de căldură“. Iar Maria îşi aminteşte cu multă plăcere următoarele: „Mie şi surorilor mele ni se permitea să alegem în ce parte a casei doream să ţinem studiul în săptămâna respectivă. Acest lucru ne făcea să ne simţim bine“. Nu scăpaţi din vedere faptul că la atmosfera de linişte generală contribuie şi iluminarea corespunzătoare, aranjarea potrivită a scaunelor şi un cadru plăcut şi ordonat. Dacă la sfârşitul studiului se servesc răcoritoare, seara poate fi şi mai plăcută.

Unele familii decid să invite la studiul lor şi alte familii, făcându-l mai interesant şi mai variat în ce priveşte comentariile. Când sunt invitate persoane noi la adevăr, acestea pot trage foloase, întrucât observă cum conduce studiul familial un cap de familie cu experienţă.

Daţi viaţă Bibliei

Faceţi ca studiul să fie un moment plin de animaţie pentru copii, şi ei îl vor aştepta cu nerăbdare. În acest sens, îi puteţi încuraja pe copiii mici să deseneze imagini cu scene biblice. Când este potrivit, faceţi-i pe copii să pună în scenă evenimente şi drame biblice. Cu copiii puţin mai mari nu este necesar să urmaţi metoda clasică — întrebări şi răspunsuri. Citirea sau povestirea unor relatări despre personaje biblice este un mod plăcut de a întipări în ei principiile divine. Robert, menţionat mai devreme, îşi aminteşte: „Uneori citeam pe rând pasaje din Biblie, fiecare având repartizat un «rol» diferit“. Puteţi lăsa copiii să-şi aleagă personajul pe care vor să-l interpreteze în lectură.

Folosirea hărţilor şi a schemelor îi ajută pe copiii mai mari să vizualizeze zonele şi să înţeleagă caracteristicile ţării unde au loc evenimentele dezbătute. Evident, cu puţină imaginaţie, studiul familial poate fi însufleţit şi variat. Iar copiii vor cultiva dorinţa de a studia Cuvântul lui Dumnezeu. — 1 Petru 2:2, 3.

Ajutaţi-i pe toţi să participe

Pentru a se bucura de studiu, copiii trebuie să simtă totodată că participă la el. Însă a-i face pe copiii de diferite vârste să participe poate fi o încercare. Totuşi un principiu biblic spune: „Cine conduce să fie cu grijă [să o facă cum trebuie, NW]“ (Romani 12:8). Faptul de a fi entuziast ajută, deoarece entuziasmul este molipsitor.

Ronald o face pe fetiţa lui de cinci ani, Dina, să participe punând-o să citească subtitlurile din materialul de studiu şi cerându-i să comenteze imaginile. Anul trecut, pe măsură ce se apropia Comemorarea morţii lui Cristos, el s-a concentrat asupra ilustraţiilor potrivite din cartea Cel mai mare om care a trăit vreodatăc. El spune: „Acest lucru a ajutat-o să înţeleagă semnificaţia evenimentului“.

Cu fetiţa lui de zece ani, Misha, Ronald merge un pas mai departe. „Misha a progresat până la stadiul în care poate înţelege nu numai ilustraţiile, ci şi semnificaţia lor“, spune Ronald. „Aşadar, când am studiat cartea Apocalipsul — grandiosul său apogeu este aproape!, ne-am concentrat asupra semnificaţiei ilustraţiilor, iar acest lucru a ajutat-o.“

Pe măsură ce copiii ajung la vârsta adolescenţei, invitaţi-i să facă aplicări practice ale materialului dezbătut. Când se ivesc întrebări în timpul studiului, repartizaţi teme de cercetare. Robert a făcut acest lucru când fiul său de 12 ani, Paul, i-a pus întrebări referitoare la un club format de curând la şcoală, în cadrul căruia se juca jocul „Închisorile şi balaurii“. Paul şi alţi membri ai familiei au căutat informaţii în Indexul Publicaţiilor Watchtower, pe care le-au analizat împreună la studiul lor familial. „În consecinţă, spune Robert, Paul a înţeles repede că jocul nu era potrivit pentru creştini.“

Robert i-a pus pe membrii familiei să facă cercetări şi cu alte ocazii. Soţia lui, Nancy, îşi aminteşte: „Când am făcut cercetări cu privire la apostolii lui Isus, fiecăruia i s-a repartizat câte un apostol pe săptămână. Ce emoţionant a fost să-i vedem pe copii prezentându-şi cu entuziasm raportul la studiul familial!“ Făcând singuri cercetări şi apoi împărtăşindu-le informaţiile membrilor familiei, copiii sunt ajutaţi să ‘crească înaintea DOMNULUI’. — 1 Samuel 2:20, 21.

Întrebările — atât cele menite să dezvăluie punctul de vedere personal, cât şi cele orientative — sunt o altă modalitate excelentă de a-i face pe copii să participe la studiu. Maestrul Învăţător, Isus, a pus întrebări pentru a afla punctul de vedere, cum ar fi: „Ce crezi?“ (Matei 17:25). „Când unul dintre noi avea vreo întrebare — îşi aminteşte Maria — , părinţii noştri nu ne răspundeau niciodată direct. Ei ne puneau întotdeauna întrebări orientative, ajutându-ne să raţionăm asupra chestiunii respective.“

Comunicaţi, nu iritaţi!

Bucuria unui studiu familial creşte dacă toţi cei prezenţi îşi pot exprima punctul de vedere şi sentimentele fără teama de a fi ridiculizaţi. Însă „o bună comunicare în timpul studiului familial este posibilă numai dacă liniile de comunicare sunt deschise cu alte ocazii“, spune un tată. „Nu se poate pretinde acest lucru doar în timpul studiului.“ Evitaţi cu orice preţ comentariile nechibzuite, cum ar fi: „Doar atât aveai de spus? Credeam că era ceva important“; „Asta e o prostie“; „Bine, ce se poate aştepta de la tine? Nu eşti decât un copil“ (Proverbele 12:18). Manifestaţi înţelegere şi îndurare faţă de copiii voştri (Psalmul 103:13; Maleahi 3:17). Găsiţi-vă plăcerea în ei şi sprijiniţi-i în timp ce se străduiesc să aplice ceea ce învaţă.

În cadrul studiului familial trebuie să existe o atmosferă care să-i permită copilului să fie receptiv la instruire. „Când începi să-ţi corectezi copiii — explică un părinte care a crescut cu succes patru copii — ai un auditoriu întrucâtva ostil.“ Într-o astfel de atmosferă este foarte probabil ca informaţiile să nu pătrundă. Aşadar, nu faceţi din studiu sesiuni de disciplinare şi pedepsire. Dacă acestea sunt necesare, administraţi-le mai târziu şi la nivel individual.

Merită osteneala

Formarea unei familii bogate din punct de vedere spiritual pretinde timp şi efort. Însă psalmistul declară: „Iată, copiii sunt o moştenire de la DOMNUL, rodul pântecelui este o răsplată“ (Psalmul 127:3). Iar părinţilor li s-a încredinţat responsabilitatea de a-şi creşte copiii „în disciplina şi în învăţătura Domnului [lui Iehova, NW]“ (Efeseni 6:4). Aşadar, dezvoltaţi arta de a conduce un studiu familial eficient şi plăcut. Faceţi tot posibilul pentru a furniza „laptele duhovnicesc şi curat“, astfel încât copiii voştri să poată „creşte spre mântuire“. — 1 Petru 2:2; Ioan 17:3.

[Notă de subsol]